..DATORITĂ EI, ROMÂNIEI...

ŞI DATORITĂ EI, ROMÂNIEI, NU SUNT PE NICĂIERI, NIMENEA

Zi de zi întru drept de a fi murim

puțin câte puțin,

ne subțiem din ce suntem,

din ce în ce subtil, nobil şi util avem,

că vezi tirealesa no! măi no ! trecea vremea şi lumea-ți zice fudulă,

lumea, minunea, lumea nimenea, omenirea-ți zice fudulă: "nenea"

şi lui mândra mea îi zice credulă:

"lelea", că ciuful ciufuleşte lumea

şi nu se vede, că-i minunea,

deşi României cu Românimea mea, e țara mea

şi cu iubiri la înălțimi, chiar şi cu lacrimi,

e numai țara mea, mândra mea

şi datorită ei, al României cu tei eminescieni înfloriți pe alei,

eu şi a-i mei, nu-s pe nicăieri, nu-s ciuf,

că ciuful ciufuleşte lumea

şi nu se vede, că-i minunea-nimeneaa,

deşi viața ni cum nu fu alta mai frumoasă,

mai Hristos, mai iubire la înălțime la românime culme în casă, culme

şi renume anume.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE