P O E M PENTRU U N I R E

P O E M   PENTRU   U N I R E

de Melania Rusu Caragioiu

De atâtea jertfe mari ni-e plaiul plin;

Sub lespezi e îngropată numai huma,

Unirea este cea care ne cheamă:

Dreptatea noastră-și face loc de-acuma…

Pleiadele de cărturari vestiți

În măiestrite graiuri limba cântă

Dor sfânt ce spre Unire ne frământă…

*

De ce un neam de-o limbă și de-o lege

Să stea în Principate despărțit ?

UNIREA este cea care ne cheamă,

Vrem suverani ! Vrem un popor unit !

*

Popor străbun te-ai ridicat în ani

Cum crește floarea soarelui spre soare

Și-ai biruit largi hoarde de dușmani,

Iar doinele ți le-au cântat izvoare.

Popor viteaz, vestit în lumea veche,

Hălăduind pe plaiul înflorit,

Ți-ai făurit eroi ce n-au pereche

Și-n aur inima le-ai dăltuit.

Popor, tu cel mai drept din neamul trac

Înscrii în lume urme de granit

Și pe comori ai pus peceți de dac

Și-n hore ai brodat figuri de mit.

Popor sădit la temelii de stânci

Te-asemeni brazilor fără de moarte

Ce-și iau puteri din firele adânci

Ca veșnicia-n freamăt să le-o poate .

Popor al meu, mândrie peste timp,

Vestit pe mări și țări îndepărtate,

Ești muntele încununat de nimb

Când roată-i stau vestalele adunate…

Popor crescut sub falduri tricolore,

Pupură de drapel încandescent,

Ți-e plină viața, ca sânul de hore

Și-n vers de pace ești mereu prezent.

*

Din fiecare bob de grâu ce crește,

Din fiecare  piatră de pe munte,

Poporul vrea Unirea și o cere…

Cu arma-n mână îndărjit se luptă,

Războiul taie pagini de durere

Și mamele își frâng inima ruptă…

*

Înscrie de trei ori popou’ în faptă

Cuvântul drag : ,,UNIRE”, sus, pe steag

De-atâta timp poporul o așteaptă;

Victoria șterge lacrimi din șirag...

*

În transparența hărții văd imagini

De vechi cetăți cu ziduri crenelate

Și carpatine culmi

Și munți și marea,

Și ape ce-au lăsat în urmă pietre.

Mai văd noian de oști tălăzuite;

Aud și bucium, naiuri și-alăute.

Colinele și munții și pădurea

Se-apropie în joc mărunt de horă,

Iar din rotirea lor se naște o Țară:

O floare ce se-mbracă în strai de aur

În purpură  și în albastrul zării

Și în căușul de petale involte

Stau așezări și mândre  nestemate.

Din fiecare nestemată învie

Un Făt-Frumos, o dalbă Cosânzeană,

Un popor mândru, renumit, ce căntă:

,,Azi, Țară,  stăpânește fără teamă

,,Pământul strămoșesc,Tu , Suverană,

,, Unit-ai fiii tăi din văi cărunte,

,, Iubește pacea și apără glia !”

*

Reverberând luminile din soare

Tu, Mândră a mea ȚARĂ, ROMÂNIA !