Trump, Bannon şi „protectoratele”
SUA
Steve Bannon s-a remarcat, mai
întâi, ca ziarist, apoi, ca strateg electoral, devenind şeful de campanie
electorală a lui Donald Trump în cursa acestuia pentru funcţia de Preşedinte al
Statelor Unite ale Americii, muţi analişti acordându-i un rol important în
formularea strategiei de campanie şi, în final, în câştigarea acesteia.
După câştigarea alegerilor,
Bannon a fost numit consilier prezidenţial pentru strategii politice, dar a
intrat, repede, în conflict cu ceilalţi membrii ai stafului prezidenţial şi a
fost demis din funcţie, în luna august a acestui an.
După demitere, Bannon scrie
articole şi acordă interviuri, în care prezintă şi argumentează ideile cu care
Donald Trump a câştigat alegerile prezidenţiale.
Prezentările lui Steve Bannon
sunt de mare folos celor care doresc să înţeleagă mai bine conţinutul
programului politic al actualului Preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
Recent, Bannon a acordat un
interviu postului intalian de televiziune CANALE 5, în care a făcut următoarea
afirmaţie:
“Ceea ce ne preocupă pentru moment
este constatarea că mulţi dintre aliaţii noştri - NATO, UE – sunt nişte
protectorate. Ştiu că nu place multora, însă sunt nişte protectorate ale
Statelor Unite, la fel ca şi Coreea de Sud şi Japonia, însă SUA nu îşi mai pot
permite aşa ceva“.
Interesantă afirmaţie!
Conform Dicţionarului
Explicativ al Limbii Române, protectoratul este o “formă de dependență politică a unui stat faţă de altul
în virtutea unei convenţii conform căreia statul protector conduce politica
externă a statului protejat, acesta păstrându-şi autonomia internă.”
Dicţionarul
MERRIAM-WEBSTER,
unul dintre cele mai apreciate în Statele Unite, este mai direct şi mai simplu
şi ne spune că protectoratul este “a small country that is controlled and
protected by a larger one”, adică, pe româneşte, „o mică ţară
care este controlată şi protejată de către una mai mare”.
Cum domnul Bannon este mult mai aproape de dicţionarul
american decât de cel românesc trebuie
să admitem că el vrea să ne spună că Statele Unite CONTROLEAZĂ şi PROTEJEAZĂ şi
NATO, şi UE. şi Coreea de Sud, şi Japonia, şi, multe alte ţări care sunt ALIAŢI
ai Statelor Unite ale Americii.
Nu chiar TOŢI aliaţii sunt protectorate, ci numai MULŢI
dintre ei. Bannon nu ne spune care sunt aliaţii care nu sunt protectorate, care
nu sunt CONTROLAŢI şi PROTEJAŢI de SUA.
Pentru noi prezintă interes faptul că Bannon ne spune că
TOATE cele 27 ţări membre ale Uniunii Europene, deci şi România, sunt
protectorate ale SUA, sunt ţări controlate şi protejate de către SUA.
Şi mai mult interes, pentru noi, prezintă finalul
afirmaţiei lui Steve Bannon, acolo unde el ne spune că „SUA nu îşi mai pot
permite aşa ceva”, adică SUA nu îşi mai pot permite să CONTROLEZE şi să
PROTEJEZE ţările membre ale Uniunii Europene.
Logica politică ne spune că PROTECŢIA se acordă în
schimbul CONTROLULUI. Te protejez, dar îmi cedezi controlul asupra statului, asupra
justiţiei, asupra politicii externe, asupra serviciilor secrete, asupra
economiei, asupra capitalurilor, asupra resurselor etc PROTECŢIA necesită
consum de resurse, costuri, şi am nevoie de control asupra statului şi asupra
economiei pentru a-mi recupera aceste costuri.
Experienţa politică ne spune că o ţară mică ajunge în
situaţia de a deveni protectorat, de a cere protecţia unui stat mai puternic
cedându-i acestuia, vremelnic, controlul asupra statului şi asupra economiei
naţionale, atunci când crede că este
confruntată cu pericolul de a fi atacată, ocupată, transformată în PROTECTORAT,
sau în COLONIE, sau distrusă, pur şi simplu, de o altă ţară, mult mai puternică,
din punct de vedere economic şi militar.
Evident, nu toate ţările mici ale lumii ajung să ceară
protecţiea celor mari. Numai cele care au ghinionul de a fi conduse de cozi de
topor. Exemplele cel mai apropiate ni le
oferă Elveţia şi România.
Are, oare domnul Bannon dreptate? Sunt ţările membre ale
Uniunii Europene protectorate ale SUA? Sunt aceste ţări CONTROLATE şi PROTEJATE
de SUA?
Să luăm, ca exemplu, România, pe care o cunoaştem mai
bine.
Este adevărat că presa din România a făcut publice unele
implicări ale Ambasadei SUA la Bucureşti în viaţa politică a ţării, ca şi
implicări ale unor reprezentanţi ai serviciilor secrete americane în
activitatea serviciilor secrete şi a justiţiei.
Nu dispunem, însă, de suficiente dovezi care să ateste că statul român este
controlat de cel american.
Avem, însă multe dovezi, greu de contestat, care arată că
economia României este CONTROLATĂ de către aşa zisele corporaţii
multinaţionale, care extrag din ţară mai mult de jumătate din avuţia creată de
poporul român.
Conform Comunicatului nr. 102/2015 al Institutului
Naţional de Statistică, corporaţiile multinaţionale controlează 88% din
grupurile de întreprinderi care funcţionează în România.
Banca Naţională a României ne informează, însă, că din
totalul investiţiilor străine directe din România, multinaţionalele din Olanda deţin
24,3%, cele din Germania, 13,2%, cele din Austria 11,9%, cele din Franţa 6,9%,
în timp ce cele din SUA deţin numai 1,9%..
Este clar că, din punct de vedere economic, nu Guvernul
SUA controlează “protectoratul”
numit România ci multinaţionalele înregistrate în multe alte ţări, nu numai în
SUA.
Aceste date ne-ar putea duce la ideea că Guvernul SUA îşi
exercită componenta de control a protectoratului prin intermediul
multinaţionalelor, indiferent în ce ţări sunt acestea înregistrate, sau că, de
fapt, PROTECTORUL sunt multinaţionalele, iar Guvernul SUA este numai un intermediar, un instrument al
multinaţionalelor.
Deoarece domnul Bannon ne spune că „SUA nu îşi mai pot
permite aşa ceva”, nu ne rămâne decât să urmărim următoarele decizii ale
administraţiei Trump, referitoare la relaţia dintre Guvernul SUA şi
multinaţionalele care participă le jefuirea multor popoare ale lumii, printre
care, din păcate, şi cel român.
Până atunci, ar fi tare bine să începem să ne unim
eforturile pentru a scăpa de „protectoratul” multinaţionalelor care au investit
în această ţară 5 miliarde de euro în 27 de ani şi scot de aici 90 de miliarde
de euro în fiecare an.
Constantin COJOCARU
20 octombrie 2017.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu