SUFLETUL SI CUVANTUL - Sfantul
Nectarie al Eghinei
Sufletul a
dat glas primului cuvânt de îndata ce omul si-a deschis ochii si si-a îndreptat
privirea spre natura înconjuratoare si i-a înteles frumusetea. Dat fiind ca
simturile îsi fac aparitia odata cu venirea la viata, primul cuvânt reprezinta
primul act de perceptie a lumii. Sfânta Scriptura, cea mai veche scriere a
lumii − si, desi nu e socotita de cei ce tagaduiesc Revelatia dumnezeiasca a fi
o carte scrisa sub inspiratia Duhului Sfânt, trebuie considerata drept scrierea
cea mai profunda sub aspect filosofic a lumii antice −, afirma ca Dumnezeu,
dupa ce l-a creat pe om, l-a invitat sa dea nume animalelor. „Si a facut
Dumnezeu tot din pamânt toate fiarele câmpului si toate pasarile cerului si
le-a adus la Adam, ca sa le vada pe acestea si sa le dea nume; si tot numele
dat de Adam fiecarei fiinte vii a fost numele care i-a ramas acesteia” (Facere
2, 19-20). Aceasta opinie primordiala a umanitatii referitoare la limba omului
reprezinta un argument suficient împotriva celor care îi tagaduiesc sufletului
rational cuvântul si socotesc cuvântul rostit nu un mijloc al sufletului
rational inseparabil de acesta, ci drept cauza a lui; ce altceva poate sa
exprime aducerea animalelor [în fata lui Adam] si invitatia adresata omului,
odata cu plasmuirea sa, de a le vedea si a da nume tuturor animalelor decât
impulsul sufletului rational de a generaliza, de a judeca si de a cugeta? Cum
ar fi putut sa le dea nume daca sufletul sau n-ar fi avut capacitatea de a
întelege diferentele specifice si caracterul propriu fiecarui animal?
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 65-66
QUARC - Sfantul Ioan din Kronstadt
Oricare
particula a universului, cât ar fi ea de mica si de neînsemnata, prin faptul ca
are o existenta proprie aduce dovada ca Dumnezeu, Cel Ce pe toate le savârseste
si le tine, exista. Ar fi oare cu putinta sa existe materia si sa nu existe
Dumnezeu, Creatorul a toate? Nu! Fara El nu poate sa existe nimic, fara
prezenta si sustinerea lui Dumnezeu, n-ar putea exista, daca ar fi sa ramâna
singur, nici macar un firicel de praf. „Fara El nimic nu s-a facut, din ce s-a
facut” (Ioan 1, 3).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 116
ODRASLIREA - Sfantul Tihon din
Zadonsk
Vezi ca
fiece samânta da nastere unui rod care este cu ea deopotriva: din orz se face orzul,
din grâu – grâul, din ovaz – ovazul. Asemenea si din cele însufletite: din om
se naste omul, din lup – lupul, din urs – ursul, din mioara – mielul, din gâsca
– gâsca. Si în rod se vede negresit asemanarea cu samânta din care a iesit. De
pilda: lupul naste un alt lup la fel de rapitor ca el, vulpea – o alta vulpe ce
se aseamana cu cea dintâi prin viclenie, porcul – un porc ce este deopotriva cu
el în lacomie si necuratie. Întocmai se petrece si la nasterea duhovniceasca,
prin care se nasc de Sus crestinii. De vreme ce sunt nascuti de la Dumnezeu,
trebuie negresit sa se iveasca în ei rodul cel asemenea cu Domnul, din Care
s-au nascut duhovniceste. Acestora li se cuvine ca în deprinderile lor sa fie
deopotr iva cu Tatal lor Ceresc, din Care au luat nastere prin apa si prin Duh:
„sa fie urmatori lui Dumnezeu, ca niste copii iubiti” (Efeseni 5, 1); sa fie
sfinti, caci El Sfânt este, dupa cum Însusi ne zice: „Fiti sfinti, pentru ca Eu
sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16); sa fie milostivi, iubitori, rabdatori, blânzi,
drepti si asa mai departe. Caci fiii ce se nasc din sfântul, dreptul,
milostivul, rabdatorul si blândul Dumnezeu sunt si ei asemenea Lui, întrucât
deprinderile tatalui se salasluiesc si în copiii lui. Asa, prin nasterea
noastra cea dupa trup, suntem odrasle pacatoase ale lui Adam cel pacatos, ori
cei ce sunt nascuti dintr-unul iubitor de prihanire, mândru, nemilostiv,
necurat, nedrept, rautacios si mânios sunt cu el deopotriva, iar noi, fiind
copiii lui, îl întruchipam pe tatal nostru cel trupesc. Însa cel ce s-a nascut
a doua oara din Dumnezeu Îl închipuie pe Domnu l prin obiceiurile sale cele
bune, ca pe Cel Care îi este Tata: „pentru ca samânta Sa” – adica harul –
„ramâne în el” (1 Ioan 3, 9) si face roadele nasterii celei din nou, roadele
dreptatii, sfinteniei, dragostei, milostivirii, rabdarii, blândetii si toate
celelalte. „Prin urmare, daca este cineva întru Hristos, el e faptura noua” (2
Corinteni 5, 17).
Sfantul Tihon din
Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan,
Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 135.
TRUPUL - Arhiepiscopul Iustinian
Chira
Trupul
nostru este cu samânta pacatelor în el, cu viermii, adica cu placerile, cu
pacatele noastre cele întunecate. Si atunci când noi murim ce apare în trupul
omului? Viermii! Trupul nostru devine hrana viermilor, apoi dispar si acestia
iar trupul devine pamânt curat. Trecând prin moarte, trupul s-a purificat, s-a
usurat de pacat si a devenit pamânt curat, frumos mirositor.
Arhiepiscopul Iustinian Chira,
Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed. Mega, Cluj-Napoca,
2009, p. 132.
PETICUL - Sfantul Nicolae
Velimirovici
Peticul cel
nou la haina cea veche. Aceasta expresie desemneaza metoda înnoirii de fatada,
necrestine, atunci când omul se schimba doar pe dinafara, croindu-si în parte
ceva nou, însa înlauntrul sau nu se schimba si ramâne la fel ca înainte.
Aceasta se refera la toti cei care cauta sa-si îndrepte starea lor prin
„cârpeala cea veche”, în loc sa se înnoiasca pe sine smerindu-se prin
Mântuitorul Hristos. Asa cum peticul cel nou îndata se desprinde de haina cea
veche, marind numarul jalnicelor zdrente, tot astfel si pacatosii cei vechi
leapada noua învatatura a Domnului, deschizând ranile cele vechi, mai puroinde
si mai grave decât au fost mai înainte ca ele sa fie descoperite.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 57.
NATURA - Sfantul Nicolae Velimirovici
Întelegerea
dupa litera a naturii – iata definitia pagânismului care-l zdruncina pe om de
pe calea lui duhovniceasca, în primul rând de la Dumnezeu. „Duh este Dumnezeu
si cei ce I se închina trebuie sa I se închine în duh si în adevar” (Ioan 24,
24). Pentru închinatorii la idoli, ca si pentru filosofii materialisti (unii si
aceiasi), natura e un fel de carte chinezeasca. Straniul, nestiutul sul cu
caractere chinezesti, vazut pentru prima oara, le pare lor un fel de frumoase
ornamente, de minunate împletituri, desene încântatoare, însa fara înteles si
însemnatate launtrica. Închipuiti-va ca înaintea acestui pergament împestritat
cu scriere chinezeasca stau doi chinezi: unul este neînvatat, iar altul stiutor
de carte. Cel neînvatat priveste si vede doar încântatorul desen. Întreaga lui
atentie este îndreptata catre aceasta scriere, catre bastonase si liniute. Însa
cel învatat nu da atentie caracterelor de pe pergament, repede trece la sens,
la însemnatatea gândita si duhovniceasca cuprinsa în aceste semne. Omul
neînvatat si cu vederea, si cu duhul este prizonier al semnelor celor
exterioare, însa cel învatat vede aceste semne cu ochii si cuprinde sensul lor
cu duhul. Iata o zugravire pe înteles, pe de o parte, a închinatorilor la idoli
(nu are importanta, învatati ori neînvatati), iar, pe de alta parte, a
adevaratilor crestini. Primii, si cu simturile, si cu duhul, sunt prizonieri ai
simbolurilor. Iar ceilalti vad simbolurile în chip simtit, însa duhul lor ia
aminte la cele ale duhului.
Sfantul Nicolae Velimirovici,
Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti,
2009, p. 52-53
Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVI(2017), nr.
361(1 –15 Noiembrie)
Dragii mei enoriași!
Asemănarea cu Dumnezeu. În
prima carte a Bibliei, Facerea, se vorbește despre creația lumii în general și
a omului în special. Dumnezeu a vrut să-l creeze pe om ,,după chipul și
asemănarea noastră”. În prima fază l-a creat însă ,,după chipul Său”, adică i-a
dat suflet. Înainte de a-i da și ,,asemănarea”, l-a pus la încercare, la
examenul ascultării, examen pe care omul nu l-a trecut. Drept urmare, nu i-a
mai dat și ,,asemănarea”, ci aceasta a rămas ca o aspirație, ca un ideal pentru
om. Despre aceasta aș vrea să vă vorbesc acum.
,,Chipul lui Dumnezeu” în om
este sufletul. Omul este singura viețuitoare de pe pământ, care deține această
comoară. Sufletul este spiritual și nemuritor. El nu intră sub percepția
simțurilor noastre trupești, dar îi putem vedea formele sale de manifestare:
rațiunea, voința și sentimentele. Datorită sufletului, omul este superior
tuturor viețuitoarelor de pe pământ. Datorită sufletului, omul este capabil de
creație și progres. Datorită sufletului, el este creatorul culturii și
civilizației, stăpânește pământul, cunoaște o bună parte din tainele lumii
înconjurătoare, vagabondează printre stele. Datorită sufletului, moartea nu mai
are putere asupra omului în întregimea lui, ci devine o poartă de trecere
dintr-o lume în altă lume. Datorită sufletului, omul este nemuritor.
,,Asemănarea” cu Dumnezeu a rămas,
așa cum am spus, o aspirație, un ideal, un obiectiv pentru om în lumea aceasta.
Ea înseamnă sfințenia, desăvârșirea, veșnicia. Ea este câștigată de om prin
eforturi personale unite cu harul sau energia lui Dumnezeu. Este posibilă?
Sigur că da! Este la îndemâna oricui?
Da, dar nu oricine se învrednicește s-o câștige, s-o cucerească.
Dumnezeu nu obligă pe nimeni să-i semene; nu obligă pe nimeni să intre în rai;
nu oprește pe nimeni să intre în iad. Fiecare are dreptul și libertatea să
aleagă unde se duce și ce să facă. Voia liberă a omului și Dumnezeu o respectă.
Ca să înțelegem mai bine, putem să facem o paralelă: preotul îi învață pe
credincioși cuvântul Evangheliei și preceptele moralei creștine. Nu obligă,
însă, pe nimeni să vină la biserică; nu oprește pe nimeni să se ducă la
cârciumă! Fiecare decide cu privire la viața și comportarea sa!
Dacă cineva vrea să atingă această
performanță extraordinară a vieții creștine de a fi ,,asemenea” cu Dumnezeu,
trebuie s-o pornească de la ,,alfabetul” vieții religios-morale. El trebuie să
creadă numai în Dumnezeu, creatorul și conducătorul lumii, sfințitorul și
dătătorul de viață, mântuitorul și judecătorul lumii. Banul, averea și plăcerea
capătă valoare minoră pentru el, sunt mijloace de existență, ci nu ideal de
viață. Omul acela nu se duce la vrăjitoare și fermecătoare, nu se ia după
horoscoape, nu cochetează cu cei de alte religii, nu se duce la adunările
sectarilor. Omul acela nu face din ban, din minge, din alcool, din tutun, din
droguri, din vile, din mașini și alte bunuri lumești aspirația și bucuria
vieții lui. El Îl are pe Dumnezeu în
sufletul lui și-I este de ajuns. Omul
acela nu înjură și nu drăcuie de cele sfinte: de Dumnezeu, de Hristos, de
biserică, de cruce, de grijanie, de icoană și altele asemenea. Nu dăruiește
celui rău nimic din cele din cer și cele de pe pământ. Întâi gândește și apoi
vorbește. E conștient că pe unde-i iese cuvântul îi iese și sufletul și de
aceea este foarte atent la ce vorbește. Trăncăneala, bârfa, glumele deșănțate,
pârâciunile n-au ce căuta în gura lui. El socotește că dacă vorbește cu
Dumnezeu îi este de ajuns. El rostește în gândul lui sau în șoaptă o rugăciune,
fiind conștient că nimic nu-i este mai de preț decât vorbirea cu Dumnezeu. Pentru omul acela sărbătorile sunt zile
sfinte, popasuri în care se poate apropia mai mult de Dumnezeu. Se pregătește
cu grijă, sufletește și trupește, se duce la biserică, participă la slujbă,
urmărește cu atenție rugăciunile și cântările rostite acolo, se spovedește, se
împărtășește cât mai des.
Omul acela își iubește părinții
și-i ajută. Niciodată nu se va auzi că i-a bătut, că i-a alungat din casă, că
nu le-a dat să mănânce, că i-a ținut în frig, că nu-i iubește și nu-i respectă.
Omul acela nu face rău nimănui: nu ucide, nu bate, nu înjură, nu invidiază, nu
bârfește, nu pârăște, nu blestemă, nu se judecă prin tribunale. Dacă cineva îi
face rău, el îi face bine. Dacă cineva îl înjură sau îl bate, el se roagă
pentru acela. Răspunde la ură cu iubire, la încrâncenare cu iertare, răspunde
la invidie cu dărnicie, la nedreptate cu răbdare. Știe că acolo, sus, este un
Judecător Suprem, care le știe pe toate și le judecă după a Sa dreptate. Nu-și
aruncă pruncii la tomberon, ci-i primește ca pe darurile ce Dumnezeu le-a făcut
familiei sale. Se îngrijește de educația copiilor săi în spiritul învățăturii
creștine. Nu-și distruge trupul cu tot felul de otrăvuri, precum alcoolul,
tutunul, drogurile și altele asemenea. Omul acela e în stare să moară de foame
decât să fure o bucată de pâine de la cineva. Se mulțumește cu strictul
necesar, cu o căsuță modestă, merge cu autobuzul sau pe jos, se lipsește de
multe plăceri ale lumii acesteia, dar este atent ca nu cumva să vatăme cu ceva pe semenul său, să-l lipsească de un
bun sau un drept. Omul acela știe să se înfrâneze, să-și stăpânească pornirile
de tot felul ale poftelor trupului. El își are familia sa și își vede de ea, nu
sparge casa altuia. Nu jură niciodată pe strâmb împotriva semenului său prin
instanțe, pe stradă și-n mahala, nu-l bârfește pe acesta, nu minte. Nu poftește
bunurile altuia, ci-și vede de mult-puținul ce-l are.
Omul acela iubește pe Dumnezeu
mai presus decât orice, Îl adoră, și pe semenii săi ca pe sine însuși. El are
credință puternică în Dumnezeu și nădejde neclintită. El face dreptate de câte
ori are prilejul, duce o viață cumpătată, fără excese. Postul este ceva
obișnuit pentru el, ca și rugăciunea, ca și faptele bune. Își rânduiește viața
cu înțelepciune, conștient fiind că este călător prin această lume. Are ca
grijă centrală a vieții lui mântuirea sufletului său. El își mărturisește cu
curaj credința și religia lui, chiar dacă este nevoie să sufere pentru aceasta,
să meargă în temniță, să fie ucis.
Pentru nimic în lume nu-și abandonează credința părinților, moșilor și
strămoșilor săi, ba dimpotrivă: prin cuvânt, scris și faptă o propovăduiește
tuturor, încearcă să atragă pe cât mai mulți la credința cea adevărată,
creștină-ortodoxă; îi ajută și pe ei să pășească pe drumul mântuirii. Omul
acela are inima curată de păcat, pentru că se spovedește și se împărtășește cât
mai des, pentru că se ferește de păcat
ca de foc. Este modest, smerit, nu se laudă, nu se mândrește, respectă pe toți
și pe toate. El găsește întotdeauna puterea și resursele de a ajuta pe cel
aflat în suferință și în nevoie. Se socotește pe sine ca ,,samarinean” din
Evanghelie pentru fratele său omul. El are pace cu sine și cu cei din jur; el
se străduiește să facă pace între alții. Se roagă pentru pacea lumii. E blând
și bun, fața lui iradiază zâmbet, dragoste și bunătate. Găsește pentru fiecare
câte un cuvânt de mângâiere, de încurajare, de îndrumare. Găsește timp să dea o
mână de ajutor celor ce au nevoie și nu rămâne indiferent față de suferința și
nevoia celor din jurul său.
Astfel de oameni nu sunt apariții
stranii, singulare. Dimpotrivă, ei sunt foarte necesari în lumea aceasta. Ei
pot să fie drojdia care dospește toată frământătura lumii acesteia atât de
îndepărtate de Dumnezeu. Ei pot fi sămânța lumii de mâine, în care împărăția
lui Dumnezeu să se instaureze aici pe
pământ. Ei pot fi puntea de legătură dintre Dumnezeu și lumea de rând. Pentru
copiii nevinovați, pentru rugăciunile și
viața unor astfel de oameni mai ține Dumnezeu lumea. Ei pot fi asemenea celor
zece drepți, care ar fi salvat cetățile Sodoma și Gomora de la pieire.
Când vezi un asemenea om, începi să crezi că ,,asemănarea” cu Dumnezeu
este posibilă chiar aici pe pământ, în viața aceasta. Este la îndemâna oricui,
fiindcă, fie vorba între noi, nici nu este greu să fii un asemenea om, mai ales
că și Dumnezeu te ajută, dacă vede că te străduiești să fii ca El. Fiecare poate să încerce să fie astfel, dacă
vrea. Important este să începi. E ca la sport. Unii fac gimnastică de
înviorare, alții sport de performanță. Fiecare cât poate. Dumnezeu cântărește
inima și dragostea fiecăruia. Chiar dacă nu poți tu muta muntele, important
este să încerci să-l muți și să te stăruiești pentru aceasta din toate puterile
tale. ,,Ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu” ne
încuraja Mântuitorul.
*
Sfaturi părintești. Din cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur(347 –
407), patriarhul Constantinopolului mai spicuim câteva sfaturi înțelepte:
► ,,O femeie e mult mai dorită când o cunoaște (are relații intime) doar tânărul cu care s-a unit prin căsătorie, îndrăgostirea e mai
caldă, apropierea dintre soți mai adevărată și iubirea mai autentică, când
tinerii se căsătoresc cu o atât de mare prevedere.”
► ,,Nu crezi că va fi o căsnicie reușită, dacă soții și-au păstrat amândoi fecioria? În primul rând soția devine mult mai înțeleaptă,
la fel și tânărul ei soț. Nu crezi că iubirea lor va fi, înainte de toate,
curată? Cel mai important lucru, însă, este acesta: Dumnezeu va fi mult mai
îndurător cu ei și va copleși căsnicia lor cu binecuvântări nenumărate, dat
fiind că cei doi tineri s-au unit întocmai cum El a poruncit.”
► ,,Dacă tânărul va începe să se desfrâneze înainte de căsătorie și se va nărăvi la tot felul de obiceiuri destrăbălate, își va lăuda soția numai prima
și a doua noapte și va aluneca apoi repede spre
desfrâu, căutând la soția sa râsul neghiob și trivial, cuvintele pline de
necuviințe, expresiile prefăcute și tot ce înseamnă nerușinare, despre care nu
ne este permis a vorbi mai mult.”
► ,,Femeia stă pe lângă stăpânul casei. Are şi ea putere asemănătoare cu cea a bărbatului. Bărbatul,
însă, are ceva mai mult, un lucru izbăvitor pentru familie. A primit rangul de
a fi cap al trupului, aşa cum este Hristos cap al Bisericii, nu numai de a o
iubi şi îngriji pe femeie, dar şi s-o călăuzească spre bine, „ca s-o
înfăţişeze…”, zice, „sfântă şi fără de prihană” (Efes. V, 27). Şi dacă el se va
îngriji ca femeia să dobândească sfinţenie şi neprihănire, toate celelalte vor
veni de la sine. Dacă le cere pe cele dumnezeieşti, cele omeneşti vor urma
foarte uşor, şi în casă vor domni ordinea, pacea, evlavia.”
►
,,Pe când mândria este moartea virtuților și viața păcatelor,
smerenia este moartea păcatelor și viața virtuților."
*
Avea bunicul. O poezie plină de
nostalgie și de adevăr scrisă de Doamna Aurelia Panait cu acest titlu am găsit
pe internet. Iat-o:
,,Avea bunicul meu ceva,
ce nimeni altul nu avea:
avea un munte de blândeţe
şi urme adânci de tinereţe;
avea privirea luminoasă
sub ochelari cu rama groasă,
avea cuvinte potrivite
şi daruri neobişnuite...
Avea un pod în care stam,
când înspre lumea mea fugeam:
cu fân, cu scânduri, cereale,
cu cărţi, reviste şi ziare,
cu scule-n lăzi orânduite
şi cuie noi sau ruginite,
cu un anume foarfece
cu care-şi tundea oile.
Acolo sus, în podul lui,
era şi roata timpului
şi o-nvârteam iscoditor
şi în trecut şi-n viitor.
Avea un leagăn minunat
de-o grindă groasă atârnat
şi îmi plăcea în zbor să cânt
şi nimeni zborul nu mi-a frânt,
c-am fost acolo, şi mai sunt!
Avea un nuc şi un cireş
în care mă urcam adesea;
livezi cu pruni, butoaie adânci,
în care prunele s-arunci
şi-avea, în serile cu ger,
şi ţuică fiartă cu piper.
Avea un plug, cu el ara
pământul şi-l însămânţa
şi niciodată n-a lăsat
pământu-n rugă nelucrat!
Şi-acum din cer, de sus din stele,
el ară-n gândurile mele,
c-avea dreptate când mi-a zis,
că va pleca în paradis!
Avea bunicul meu cel bun
prin vene sevă de gorun;
avea bunicul meu cel drag
dulceaţa fructelor de frag.
Avea bunicul meu iubit
ceva frumos, neprihănit:
avea copilăria mea
şi a plecat cu tot cu ea!”
*
File de jurnal – 13 febr. 1982. ,,Luni
de dimineață am lucrat acasă. Noaptea, la ora 24, am făcut sfințirea postului
de miliție de la Malovăț. Am lăsat mașina în Coasta Glavanilor și m-am dus pe
jos. Șeful de post mă aștepta la poartă(…).
Marți am fost la Severin, iar
după-amiază am avut înmormântare la Malovăț(Cocoș Elisabeta, 91 ani). Cu acel
prilej, Domnul Sabin Popescu mi-a povestit că, în tinerețe, S. G. din Malovăț a
fost cu soția la o petrecere organizată de boierul Bumbaru din Negrești. Acesta
avea o concubină. În toiul petrecerii, Bumbaru și-a trimis concubina să ia vin
din beci. Domnul S. G. a plecat de la masă și s-a dus după ea. Bumbaru l-a
urmărit discret. Când a văzut că vrea să se lege de concubină-sa a vrut să-l ia
la bătaie. Domnul S. G. a încercat să fugă. Câinii lui Bumbaru, 40 la număr,
atât au așteptat. L-au luat pe Domnul S. G. la goană și nu l-au slăbit până în
Valea Boierească, rupându-i haina, nădragii și ceva din nărav. Pe soția lui S.
G. a oprit-o Bumbaru la el peste noapte(…).
Ieri, joi, la ora 16, am avut
întâlnire cu Prof. Mite Măneanu și cu Virgil Tătaru. Acesta este buricul
publicațiilor din Mehedinți și reprezentantul cenzurii. Fără semnătura d-sale
nu pleacă nimic spre tipar. Dl. Măneanu este arhivist la Arhivele Statului. A
insistat ca să-l cunosc pe Tătaru și să-i fac o invitație, pentru că vrea să-mi
publice în vol. IV din Mehedinți – Istorie și Cultură vreo 130 pagini și e
necesar ca și Tătaru să închidă ochii. I-am adus la Bârda. Am petrecut până la
2.30 noaptea. A fost frumos. Au băut țuică rece, țuică fiartă și vin de Malovăț, pe lângă mâncărurile ce se
străduise mama să le facă. Eu nu am gustat băutura, fiindcă așteptam să-i duc
la Severin cu mașina. Domnul Măneanu se amețise binișor, dar Tătaru, deși a
băut enorm, nici nu se cunoștea. A vorbit mult. Tătaru este un fel de geamăn al
lui Petre David de la București. Aceeași fizionomie, chelie, inteligență,
diplomație și nevoie astringentă de supraevaluare. Pariez că au aceeași grupă
sanguină. În ochii lui Tătaru simțeam, totuși, o ușoară urmă de dușmănie, când
îi arătam câte ceva din publicațiile mele.
A vorbit, totuși, frumos despre Războiul de Independență, tratatele de
pace de la Livada și San Ștefano, despre personalitatea lui Mihail Kogălniceanu
și a lui I. Brătianu. Denigra maniera de înțelegere rusească a prieteniei și
alianței. În acest sens aducea exemple cu privire la atitudinea rușilor față de
noi la San Ștefano, la poziția pe care au luat-o în Primul Război Mondal, când
frontul ajunsese în Moldova. Făcea largi referințe la memoriile doctorului La
Fontaine. Aprecia în mod deosebit personalitatea lui I. I. Brătianu în luptele
cu legionarii. ,,- Copii, jocul s-a sfârșit!” era expresia lui Brătianu
adresată legionarilor. S-au făcut largi referiri la viața lui Mussolini și
Hitler, sub aspect comparativ. Felul de achitare a datoriilor de război din
Pactul de la Varșovia și Pactul Atlantic au ocupat un loc important în
discuții.
Domnul Tătaru a vorbit mult
despre felul cum îl asaltează ,,pilele”și ,,relațiile” diferitelor cadre
didactice pentru ca să le publice diferite materiale pentru a-și putea lua
gradele profesionale. Sunt invocate de către prietenii lui diferite grade de
rudenie, prietenii și relații mai mult sau mai puțin cinstite. În orice caz,
revista ,,Școala Mehedințiului” pare o revistă a ,,afaceriștilor”,
,,parveniților” și ,,incompetenților”. Asta reieșea din cele spuse de Dl.
Tătaru”(Va urma).
*
De la Ana la Caiafa. Hotărârea de
Guvern 741/2016 privind înmormântările, capelele și cimitirele mi-a dat mult de
gândit. E imposibil s-o aplici la nivelul unui sat, cu resursele materiale de
care dispune o parohie. Să construiești capelă cu aer condiționat, cu baie cu
canalizare, apă curentă și altele asemenea, s-o întreții, să asiguri personal
de administrare, nu e treabă simplă și nici ieftină. Inspectorii umblă prin
sate, fac procese verbale și amenzile se
ivesc la orizont. Drept urmare, am adresat mai multe memorii către instituțiile
pe care le-am crezut competente să introducă în actul normativ respectiv
sintagma ,,acolo unde este posibil” și, cum era firesc, am primit răspunsuri,
după cum urmează: Președintele trimite memoriul guvernului. Guvernul a trimis
memoriul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și
Fondurilor Europene. N-am înțeles de ce! Peste puțin am primit răspuns de la
acest minister, care precizează că n-are fonduri ca să ne acorde pentru
înființarea unui cimitir! Dovadă clară că nici n-au citit memoriul! Curtea
Constituțională și Ministerul Justiției se spală pe mâini, că nu e de
competența lor. Senatul trimite memoriul ,,Domnului Stănciulescu Alexandru,
secretar de stat al Secretariatului de Stat pentru Culte”. Asta-i chiar comic!
Camera Deputaților trimite memoriul tot la Secretariatul de Stat pentru Culte,
dar, de data aceasta, Domnului Victor Opaschi, secretar de stat. În sfârșit,
Ministerul Sănătății își dă și el cu părerea. Reținem din acest răspuns că ,,în
cimitir este interzisă expunerea persoanelor decedate, dacă nu există sală de
ceremonii funerare, de la această interdicție făcând excepție perioada
oficierii serviciului religios”. De asemenea, se mai spune că ,,în ceea ce
privește sursa de apă, așa după cum se menționează în HG, aceasta nu trebuie să
fie neapărat apă potabilă; nu se specifică necesitatea racordurilor, fiind
suficient un puț forat sau fântână și marcarea tipului de apă disponibilă:
potabilă/nepotabilă. Sursa de apă este necesară pentru aparținătorii care vin
să îngrijească locurile de veci și pentru gropari”. În concluzie, același minister precizează:
,,sintagma acolo unde este posibil nu poate fi introdusă într-un act normativ,
deoarece induce interpretări subiective”.
Fără comentarii!
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: ● Domnul
Sfetcu Eugen din Franța, fiu al satului Bârda: 974 lei(pentru policandre și
biserică); Domnișoara Ecaterina-Rodica Bordeiașu din București: 800 lei (pentru
un rând de veșminte preoțești); Doamna Ing. Melania Caragioiu din St. Constant
(Canada): 279 lei; Părintele Pr. Dorin Sas din Spania: 123 lei; Domnișoara
Filip Georgeta din București, fiică a satului Malovăț: 100 lei; Domnul Ile
Teodor din Sânicolaul Mic(AR), fiu al satului Bârda, Doamna Bobăiceanu
Florentina din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț și Doamna Crăciunescu
Valeria din Câmpulung-Moldovenesc(SV): câte 50 lei;
● Deși nu am solicitat nimănui,
mai mulți credincioși au făcut donații pentru acoperirea prețului celor două
policandre cumpărate pentru bisericile noastre și pentru lucrările privind
magazia de la Malovăț. Remarcăm, în continuarea listei din numărul trecut: în
Malovăț: Domnul Ciurel Valentin: 100 lei; în Bârda: Domnul Ivașcu Vasile,
Domnul Drăghia Tudor, Doamna Motreanu Elena, Doamna Popescu Valeria, Domnul
Motreanu Ilie, Doamna Coman Elena: 50 lei și alții cu mai puțin.
● Domnul Crumpei Sever din Malovăț a mai adăugat 100 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 400 lei; Domnul Horodnic Tudor din
Bârda a mai adăugat 100 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum
250 lei; Doamna Paicu Sabina din Malovăț a mai achitat 50 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 130 lei;
Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
● În urma hotărârii Consiliului Parohial, am trimis la
tipar vol. I din lucrarea preotului Dvs. , Dicționarul proverbelor religioase
românești. Sperând că, începând din primele zile ale lunii decembrie, să putem
să distribuim cartea. Vom dona câte un exemplar tuturor familiilor din parohie
(care vor veni să ridice cartea de la biserică!); vom trimite, prin poștă, câte
un exemplar, tuturor acelor credincioși din afara parohiei, din țară și din
străinătate, care au ajutat parohia noastră în perioada 1 dec. 2016-30 nov.
2017 cu cel puțin 50 lei. Rugăm pe toți cei din străinătate, dar mai ales pe
cei care ne-au ajutat cu doar 50 lei, să ne comunice o adresă din țară unde să
le trimitem cartea, fiindcă este complet neindicat s-o trimitem prin poștă.
Cartea costă 45 lei, iar taxa poștală e tot pe atât! La o simplă
socoteală…..!
*
Publicații. În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice
câteva materiale, astfel: Călător prin Valea Plângerii, în ,,Datina”, Tr. Severin,
an. XXVII(2017), nr. 6991(31 oct.), nr. 6961(15 sept.), p. 7; ,,Scrisoare
pastorală”- 360, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2017, 12 nov.
2017, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în
,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2017, 13 nov., ediție și
on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Armonii culturale”, Focșani(VN),
2017, 13 nov., ediție on-line( ); Plin sau gol, în ,,Omniscop”, Craiova, 2017,
15 nov., ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Măria Ta, țăran Român(I), în
,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 7001(14 nov.), p. 2; Folclor din
Mehedinți(IX), în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XXVII(2017), nr. 7003(16 nov.),
nr. 6961(15 sept.), p. 3; Alungarea lui Dumnezeu, în ,,Datina”, an.
XXVII(2017), nr. 6961(15 sept.), p. 6;
Parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs.
Folclor din Mehedinți(260 pag.).
Cartea cuprinde balade, cântece de
cătănie și război, cântece de dragoste și dor, colinde și cântece de stea,
cântări și recitaluri de nuntă și înmormântare, strigături etc. adunate de-a
lungul a cca. 40 de ani din satele de centru și nord ale județului
Mehedinți. Am adunat, de la tinerețe
până azi, ori de câte ori am avut prilejul, aceste nestemate ale sufletului
românesc. În ele am găsit bucurie, durere, dragoste, mângâiere și speranță. Am
cules folclor de la oameni școliți, dar și de la neștiutori de carte. Piesele
cele mai pline de sens și frumusețe au fost cele culese de la oamenii simpli,
neinfluențați de lecturi, dar și de la oamenii greu încercați în viață.
Cântecul le-a fost acestora ca un înger păzitor, însoțitor cotidian la bine și
la rău. Cu cântecul în suflet și pe buze, greul n-a mai fost atât de greu,
durerea n-a mai fost atât de mare, bucuria a fost trăită cu mai multă
intensitate. Cântecul a făcut legătura între oameni și între generații, a
vorbit despre vremuri de vitejie și de mărire ale neamului, a proslăvit eroi, a
descris în limbajul său dragostea, dorul, jalea, nădejdea de mai bine. Dacă
Dumnezeu n-ar fi dat oamenilor și muzica
alături de hrană, de apă și de aer, de dragoste, de credință și speranță, lumea
ar fi fost mult mai săracă, mai puțină, mai tristă, mai îndobitocită.”
*
Lucrări în comună. În această perioadă
a avut loc inaugurarea rețelei de apă potabilă în satul Laz al comunei noastre.
Deși mai sunt decât aprox. 60 familii în acel sat, s-a asfaltat drumul principal, s-a construit
un pod masiv peste ogașul ce desparte satul în două părți și s-a adus rețeaua
de apă, iar rețeaua de curent electric există mai demult. De asemenea, s-a
terminat de asfaltat drumul din Bobaița, care coboară de la biserică până în
Cerăt; s-a construit drum și s-a pietruit de la biserica din Bobaița până la
cimitir: În Bârda s-a terminat de amenajat ulița Roleștilor și a Memeștilor.
Domnul Primar Ing. Ion Michescu înaintează pas cu pas, în limita fondurilor de
care dispune:
*
Zâmbete.
☺Din toată suflarea omenească, medicii sunt cei mai fericiţi; lumea le trâmbiţează izbânzile, pământul le acoperă greşelile(Francis Quarles); ☺
Singura diferenţă dintre
medici şi avocaţi este că avocaţii doar te jefuiesc, pe când medicii te jefuiesc şi te mai şi
omoară(A. P. Cehov); ☺Când medicii din
Los Angeles au intrat în grevă în 1976, rata mortalităţii din oraş a scăzut cu 18%.(Ross Bergman); ☺ Operaţia a fost un succes deplin, dar pacientul a murit din altă cauză(John Chiene); ☺Vai de medicul care nu poate prescrie
un tratament costisitor unui pacient bogat(Sydney Tremayne); ☺
Cum se face că poţi să descifrezi întotdeauna
nota de plată a medicului, dar niciodată reţeta?(Finley Peter Dunne); ☺Fiecare om care se simte bine e de
fapt un bolnav care se neglijează(Jules Romains); ☺Caria e acel mic orificiu dintr-o măsea a copilului tău pentru a cărei umplere e nevoie de foarte mulţi dolari(Bill Dodds); ☺Natura vindecă, iar medicul încasează onorariul(Benjamin Franklin).
*
Excursii-pelerinaj. Excursia
programată pentru 19 nov. se amână pentru primăvară, fiindcă nu s-au completat
locurile.
*
Botezuri. În ziua de 8 nov. am
oficiat Taina Sfântului Botez pentru Filip Anastasia, fiica Domnului Filip
Florentin și a Doamnei Filip Ștefania-Cosmina din Malovăț. Să le trăiască!
*
Anunțuri. ● Avem icoane frumoase cu
20, 25 și 30 lei/buc.;
● Au sosit calendarele pe 2018.
Avem suficiente, pentru toată lumea. Costul: 5 lei/buc. Numai cine nu vrea nu
ia. Vă rugăm să nu luați din piață sau de la colțul străzii.
*
Program. În cursul lunii
decembrie avem următorul program de slujbe:
2 Dec.(Malovăț-Bârda); 3 Dec. (Malovăț); 6 Dec. (slujbă la Bârda;
pomeniri la Malovăț, la ora 12,30); 9 Dec. (Malovăț-Bârda); 10 Dec. (Bârda); 16
Dec. (spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 17 Dec.
(Malovăț); 18 Dec. (spovedit și
împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec.(colindul cu
icoana în Malovăț); 22, 23 Dec. (colindul cu icoana în Bârda); 24 Dec. (Bârda);
25 Dec. (Malovăț); 26 Dec. (Bârda); 27 Dec.(pomeniri, dimineața, la Bârda;
slujbă la Malovăț); 30 Dec.(Malovăț-Bârda); 31 Dec.(Malovăț). În restul
timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la
biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de
e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
Sfintele Sărbători să le
petreceți cu sănătate, pace și bucurii!
La mulți ani!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu