POVESTI ADEVARATE

POVESTI ADEVARATE si blestemele lor.....

  Prima poveste

La  inceputul celui de-al doilea   razboi mondial, cand soarta evreilor din Europa era  pecetluita, dar inca mai existau cai de salvare, cateva sute de evrei  instariti au cumparat un vapor in scopul de a-si duce familiile in America. Dar  aveau nevoie de   viza, asa ca s-au adresat ambasadorului SUA de la  Londra.

        In fond  nu prezenta nici un obstacol obtinerea vizei, dar el a refuzat. Acei oameni  curajosi, determinati sa-si salveze familiile, au plecat la drum pe ocean fara aprobarile necesare.

        Cand  ambasadorul SUA a aflat, s-a grabit sa instiinteze guvernul american ca se apropie de  tarmul tarii o  nava cu emigranti ilegali.

Evreii  care reusisera sa scape din   pericolele razboiului, s-au trezit la capatul drumului  in imposibilitatea de  a cobora pe tarm. Lipsiti de noroc au trebuit sa se  reantoarca in Europa devastata de razboi unde au fost arestati si arsi in  lagarele de    exterminare.

      Cand  s-a aflat aceasta, rabinul Londrei s-a dus la ambasadorul SUA in Londra si i-a  spus:

    - Stimate domn ambasador, faptele tale sunt nedemne nu numai functiei pe care o ai, ci si ca  om. De acum inainte, din cauza ca din vina ta s-a petrecut aceasta crima,  tu si toti urmasii  tai sunt blestemati !

     Ambasadorul se numea Joseph Patrick Kennedy, iar despre blestemul familiei Kennedy cred ca a auzit toata lumea .

    A doua poveste

Tot la  inceputul celui de-al doilea război mondial când oamenii au ințeles soarta evreilor, in Lituania ambasadorul Japoniei era un om integru care nu admitea  crimele naziștilor si a avut grija de evreii din Europa acordându-le viza de intrare in Japonia de unde puteau pleca oriunde doreau. Astfel a  salvat doua mii de evrei.   

    Când  au aflat   naziștii, au ordonat Japoniei care le era aliată, să il  destituie pe   ambasadorul nedisciplinat. Pană la termenul de părăsire  a funcției mai erau două săptămâni, timp in care s-a lucrat zi si noapte la editarea vizelor, ba chiar au fost luate si ajutoare echipe suplimentare  de lucru, astfel că au salvat incă mulți evrei. Aceasta era o faptă de mare curaj. Inainte de   plecarea ambasadorului , a venit o delegație de la Templul din Vilnius pentru  a-i mulțumi.

  "Pentru faptele tale de bine pentru poporul evreu, vei fi pomenit veșnic și noi ne  vom ruga ca Cel de  Sus să te binecuvânteze și să-ți răsplătească ție și  urmașilor tăi"

Bunul  ambasador s-a intors in Japonia și spre surprinderea lui nu a fost pedepsit, ci doar  concediat și pensia  anulată. Pentru a-și ocroti familia a deschis un mic atelier de  reparații automobile.

      Acel  atelier se numea Mitsubishi.

    A treia poveste

     In  centrul orașului Kiev din Ukraina, se inalță statuia in memoria conducătorului național atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky). Este infățișat  călare pe calul său frumos, cu mâna dreaptă ținând sceptrul, simbol al  puterii invincibile a Ukrainei.

Hmelniţchi (1595-1657) fost hatman lituanian polonez creștinat și aliat cu cazacii este mândria ukrainienilor și toți vizitatorii se minunează de  frumusețea statuii marelui conducător. Dar puțini știu că el era antisemit sălbatic, care are la activ    multe pogromuri și incendieri de așezări pașnice de evrei nevinovați. Nu au fost cruțați nici copiii nici femeile. Acestea sunt  dovedite istoric. Multă cruzime și amar. Bogdan Hmelniţchi e cel blestemat pe pământul  Ukrainei, intr-una dintre așezările in care mercenarii lui cazaci au  dezlănțuit  focurile iadului, au  omorât, au siluit, au jefuit, au fost strânși tineri și tinere in sinagoga așezării și i-au dat foc cu oamenii inăuntru. Din așezare a rămas numai  numele. Bogdan a murit din accident cerebral, a fost inmormântat in  Subotiv, in biserica ancestrala alături de fiul sau Tymish. Bogdan a avut numai un fiu, fără alți urmași. Un nobil polonez  cucerește Subotiv  si ordona deshumarea și dezonorarea lui Bogdan și a  fiului său Tymish, așa că nu au rămas urmele lor pământești nicăieri.

Dar după sute de ani a venit și  pedeapsa  adevărată, căci  așezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr 4 a fost construita  exact pe locul  fostului templu.

A patra poveste

BLESTEMUL BRANCOVENILOR

Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însuflețirea nobilă a Saftei Brâncoveanu, soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituţia să fie operă de binefacere.

Însă după 150 de ani de istorie, spitalul situat în centrul istoric al Bucureştiului a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanistice ale lui Ceauşescu.

Safta Brâncoveanu comandase o inscripţie în marmură pe care a aşezat-o în bisericuţa din curtea spitalului. Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche , contine la final un blestem care cere Divinitatii ca cel care se va atinge de ctitorie, adica de spital, sa fie omorat de cei din neamul sau intr-o zi de sarbatoare.

Ceauşescu a daramat spitalul si biserica in 1984. A ramas doar inscriptia.

In 1989, Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu el, chiar de Craciun.

Blestemul,  spune aşa:

"Se face acest spital pentru săraci şi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital".

Sursa: alexandru stanciulescu barda