VASILICA GRIGORAS - Văduvi de ţară

La mulţi ani, România! La mulţi ani, tuturor românilor de oriunde s-ar afla! Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne întărească în credinţa strămoşească!

Văduvi de ţară

~*~

Unora li se pare că totul este normal

şi lucrurile merg firesc pe făgaşul

dictat doar de ei cu vădită încrâncenare.

Dar vocea disperată a Românului

strigă din baierele inimii

că trăim într-o nebuloasă

la o deconcertantă răspântie,

în care ne-am pierdut obârşia, rostul şi sensul.

Nu ne mai regăsim

nici ca oameni şi nici ca naţie

cu adânci rădăcini în istoria milenară.

Odată, nu demult,

securea roşie a sfârtecat trupul ţării,

i-a ciuntit fruntarele,

iar românii din ce în ce mai mulţi

au luat calea pribegiei,

drumeţind prin adâncuri şi culmi,

unde pentru ei, pentru noi,

acolo şi-aici pietrele încă mai plâng

dezrădăcinarea, iar sângele rănilor,

şuvoaie de doruri, ne pârjolesc.

Nu putem mânca liniştiţi

din pâinea pământului!

Nu putem tămădui tristeţea arborilor decapitaţi

ale căror memorii e vuiet continuu.

Nu putem săruta mâna străină

şi îmbrăţişa la infinit cozile de topor,

ci nădăjduim că mâine cu toţii vom vindeca

dragostea ciumată de-atâta răutate.

Mâine ne vom întoarce buzunarele de la piept

şi vom răsturna amărăciunea şi mizeria,

mâine vom seca apa râului dintre fraţi,

martor la suferinţele şi clătinările noastre,

mâine ne vom atinge cu mâini tremurânde

de emoţia regăsirii, miracol divin.

Mâine ne vom privi ochi în ochi

şi vom simţi mâna Maicii Domnului

sădindu-ne pe vecie floarea-soarelui

în grădina inimilor.

Pentru a fi un mâine,

astăzi, acum, să-ntindem năframa dorinţei

brodată cu gând bun, cuvânt curat

şi faptă vânjoasă

curcubeu peste hotarele de-altădată

ce despart pământul trup din trupul nostru

înghiţit de haine voinţe străine

şi să desferecăm porţile potecilor

de reîntoarcere a fiilor rătăcitori.

Să ne unim întru credinţă

şi să aprindem luceafărul

nemuririi ţării şi neamului!

Să săpăm urii mormânt

în cetatea îmbrăţişărilor

iar crâmpeiele din vatra dulce a ţării

şi odoarele sfinte ale norodului

să-şi schimbe sălaşul din postura de adoptaţi

în aceea de fii legitimi ai unei noi ere.

Să dăm glas buciumului strămoşesc

să se-audă aici şi în toată lumea

strigătul nostru mai viguros ca niciodată,

vestind venirea apelor îngenunchiate la matcă.

Izvorul dragostei şi-al frăţiei

să curgă limpede şi lin peste existenţa noastră

prea mult înlăcrimată.

Să ne bucurăm de fructul

reîntregirii patriei şi poporului,

scump trofeu al jertfei şi umilinţei

şi să bată la unison clopotele inimilor

spre slavă şi mulţumire lui Dumnezeu.

~*~

VASILICA GRIGORAS