GSM - PAPARUDELE CENTENARULUI (tabletă sf ruptă din viață)

PAPARUDELE CENTENARULUI

Un eveniment tratat de guvernații noștri de parcă nu ar fi români ! Bâlbâielile și gafele fără număr (unii sugerează că ar fi premeditate), au trezit mânia, pe drept cuvânt, multor români.

Televiziunile, cu excepția postului DIGI 24 și Realitatea TV, au amintit, din când în când, ce aniversează românii în 2018. Abia de vreo câteva zile s-a trezit conștiința națională și în guvernanții și lacheii mass media ai Puterii.

Am tot sperat, în acest an aniversar, că Guvernul României (!?!) va lăsa posterității o realizare de răsunet pentru generațiile ce vor să vină. Așa cum se întâmplă prin țările civilizate ! Nimic ! Praf și pulbere cu banii publici, miile de miliarde luate de la contributorii de taxe și impozite !

Pomeni peste alte iluzorii pomeni ! Promisiuni fără acoperire pentru proștii națiunii. Însă tobele și trâmbițele propagandei feseniste ne asurzesc cotidian.

Guvernanții au apărut îngălați la Alba Iulia cu eșarfe tricolore puse anapoda, ce să știe ei despre respectul față de culorilor tricolorului (albastru, galben și roșu) Au defilat, plin de ifose, în ciuda „felicitărilor” unor protestatri și n-au pierdut prilejul să se pozeze la mega monumentul Facebook, cum bine i-au spus localnicii !

Am crezut că va fi o ședință de guvern cu anunțuri epocale. Aiurea ! Aceleași fâsâieli și agramatisme de care ne-am săturat până peste cap. Tot cu poporul în sus, poporul în jos și buzunarele ... românilor, mai bine zis a unor anumiți români !

Doar, Johannis, președintele României, tot mai izolat de ciuma roșie la Cotroceni, a încercat să salveze situația cu gestul care a marcat cât de cât Centenarul Marii Reuniri a neamului, prin semnarea publică a Legii Autostrăzii 8, Autostrada Unirii. Să ajungi să dai o lege pentru o autostradă la presiunea maselor populare e de râsul lumii ! Însă cum la noi legile sunt făcute pentru a fi încălcate, cu ciumații noștri vom aștepta ani și ani până la tăierea „pamblicii”. Desigur, în condițiile în care boborul va vota continuarea cu aceeași ciumă roșie. Altfel, nu ne rămâne decât să așteptăm al doilea Centenar. Poate atunci românii se vor trezi tot în acordurile Deșteaptă-te române ! și guvernanții vor face ceva demn de un astfel de eveniment național.

Sigla centenarului a trezit mari nedumeriri, mulți cred că România are, ca stat de sine stătător, doar o sută de ani ! Cum bat câmpii chiar și unii „jurnaliști” pe la televiziuni ! Ați observat, mai toți oficialii români se feresc ca dracul de tămâie de sintagma România Mare ! Asta în condițiile în care ocupanții vremelnici ai unei părți a teritoriului străvechii Dacii fac circ european cu pretenții absurde.

Mai întâi, să restabilim adevărul istoric despre care văd că se vorbește foarte, foarte puțin. Adevăr necunoscut chiar de mulți dintre românii actuali.

Ai cui urmași suntem noi, românii ?

Izvoare istorice de necontestat scriu, negru pe alb, că în sec. I înainte de Hristos, triburile geto-dace trec printr-un proces amplu de unificare, care a condus la apariția statului dac centralizat (82-44 î. Hr.).

Cu sprijinul marelui preot Deceneu, regele Burebista a creat o monarhie militară cu capitala la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei.

Limitele Daciei se situau, potrivit lui Strabon, la nord, în Carpații Păduroși, la vest, la Dunărea Mijlocie și actuala Slovacie, la sud în Munții Haemus (Balcani) iar la est la gurile Bugului și la Marea Neagră.

După moartea lui Burebista, statul dac s-a dezmembrat în patru, apoi cinci, organizări politice. În zona Munților Orăștiei, Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista, a preluat puterea. El a fost succedat de Comosicus, de Scorilo, și apoi de Diurpaneus. În celelalte provincii, sunt atestați Coson, rege în nordul Munteniei, Cotiso, rege în Banat, Dicomes, rege în centrul și sudul Moldovei și Roles, rege în Dobrogea ...

Regele Decebal a reunificat marea majoritate a triburilor dacice și a condus Regatul Dacia între anii 87-106, un stat mai centralizat și mai puternic.

Dovada ? Deși atacat de romani încă din primul an al domniei (87) Decebal reușește să respingă atacurile repetate ale invadatorilor. Abia în urma războiului din 105-106, Dacia este invadată parțial, triburile dacice de la nord (Dacii liberi) rămânând cu o organizare gentilică. După retragerea romanilor din Dacia (271), urmează o perioadă tulbure, ca în mai tot teritoriul Europei.

Decăderea Imperiului Roman (prima Uniune Europeană), duce la un „turism” accentuat al popoarelor migratoare venind din hăuri mai mult sau mai puțin cunoscute. Se nasc noi imperii, cu dorința certă de a ocupa teritoriile altor popoare. Aici, la răscruce de civilizații, apar cnezate, voievodate, apoi statele feudale românești Care cu voievozi sau domnitori mai buni sau cu trădători de neam și țară, reușesc să păstreze glia hărăzită de Dumnezeu românilor.

Conștiința apartenenței la același neam, îi determină pe mulți domnitori să aibă multe legături strânse între părțile vechii Dacii ale lui Burebista, existând și alte tentative de reunificare din partea unor domnitori.

De reținut, este pasul hotărât făcut de Mihai Viteazul care reușește o primă reunificare a celor trei mari provincii. Trădătorii neamului erau prezenți și la acea dată, ca și pe timpul lui Decebal sau cei din timpurile contemporane.

Astfel, Mihai Viteazul nu apucă să consolideze actul reunirii, fiind dat de către a lui pe mâna migratorilor, ce se credeau stăpâni pe vechile teritorii daco-getice. Cursul istoriei, cunoscut de noi toți, români, unguri și alți europeni, duce la actul firesc al reunirii mici, în 1859, a Principatelor Române (Moldova și Țara Românească) și, apoi, la 1918, al reunirii mari, cu celelalte țări românești (Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat). E adevărat nu au fost reunite toate teritoriile aparținătoare Regatului lui Burebista, noi, românii, nefiind atât de avizi cum sunt străinii după teritoriile noastre hărăzite, repet, de către bunul Dumnezeu.

 Istoricii, mai mult sau mai puțin proletcultiști, îi tot dau cu unirea, ceea ce nu respectă adevărul istoric multimilenar. Unul este sensul termenului unire și altul este pentru reunire. Nu e vorba de o simplă alianță / unire între două entități străine, ci de reunirea unui neam cu aceeași limbă, obiceiuri și tradiții.

Că alții au intervenit și au încercat aprig să dezrădăcineze, deznaționalizând în masă românii din Transilvania, introducând alte religii și obiceiuri constituie adevăruri de netăgăduit. Că au venit, în timp, pe aceste plaiuri mioritice alte seminții e alt adevăr istoric de necontestat. Unele au avut chiar un rol benefic pentru poporul român, iar plecarea / vânzarea lor a lăsat multe regrete în urmă. Pe toți i-am primit cu ospitalitatea caracteristică românilor, recunoscută de toți cei care ne-au vizitat și ne vizitează. Însă de aici și până la a fi certați și acuzați că am vrut teritoriile altora e cale lungă.

Fixarea Zilei Naționale a României la data de 1 Decembrie, de către liderii Frontului „Salvării” Naționale, în 1990, a creat o stare de animozitate, atât în plan intern, cât și extern.

Adevărata zi națională a românilor a fost și trebuie să rămână ziua declarării Independenței României, 10 mai 1877, când Senatul României și Regele Carol I au sancționat actul Independenței. Prin Lege !

N-am văzut la SUA să-și fi modificat ziua națională, când la ea s-a alipit  vreun alt stat, indiferent cât de mare era !

Îndrăznesc să afirm că fixarea datei de 1 Decembrie, ca Zi Națională a României nu are acoperire în realitate și, mai mult, a fost fixată premeditat. Doar pentru a crea o permanentă stare tensionată.

În interior s-a făcut grava discriminare față de celelalte provincii care au cerut reunificarea cu multe luni înainte. Moldova, ca și în 1859, a făcut primul pas la 27 martie 1918, apoi Bucovina la 28 noiembrie (15 noiembrie stil vechi) 1918. Cine are prioritate ? Cel care deschide calea sau cel care vine la urmă ? 

La 1 Decembrie 1918, e drept, prin Marea Adunare Națională, de pe Câmpia Libertății de la Alba Iulia, s-a făcut un pas decisiv pentru finalizarea reunificării, însă Decretul-lege a fost semnat, de regele Ferdinand și contrasemnat de primul ministru liberal Ionel Brătianu, la 24 decembrie 1918. Așa cum Decretul-lege pentru Bucovina a fost semnat la 31 decembrie 1918, iar cel pentru Basarabia fusese semnat la 22 aprilie 1918 și contrasemnat de conservatorul Alexandru Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri.

Urmează multe evenimente dramatice. Amintesc doar atacarea României de către armata Ungariei și războiul de 6 zile (30 iulie-4 august 1919) prin care armata română a eliminat de pe scena istoriei primul stat comunist Republica Sovietică Ungaria (Magyarországi Tanácsköztársaság) a lui Bela Kun, salvând populația Budapestei de la foamete și ajutând poporul ungar să revină la un regim democratic.

Diplomația românească și Casa Regală a României, prin regina Maria, au știut să gestioneze cu brio evenimentele. România Mare a fost recunoscută și în plan internațional la 4 iunie 1920, după semnarea Tratatului de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria de la Trianon.

Recunoașterea pe plan internațional a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România; a Slovaciei și Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croației, Sloveniei și părții de vest a Banatului cu Serbia etc. intră în vigoare la 25 iulie 1921.

Acesta este adevărul istoric exprimat în acte oficiale de cancelarie, nu cel exprimat prin tot soiul de interpretări subiective de tot felul de istoriografi, mulți mânați de interese obscure. Cred că suntem țara cu cele cărți Istoria României, neexistând nici acum elaborată o istorie adevărată.

Trăiască România Mare !

*

Urmează o perioadă înfloritoare pentru România (1922-1938), până când teritoriul României Mari este hărtănit la 28 iunie 1940 de cei mai mari criminali ai planetei, Hitler și Stalin, ca urmare a înțelegerii secrete, cunoscută sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, pe care politicienii noștri mărunți nu au curajul să-l denunțe și să treacă la fapte.

Urmează vânzarea (sic!) prin Pacea de la Paris din 1947 către Uniunea Sovietică, cu complicitatea marilor puteri (Marea Britanie și SUA). De fapt, devenisem colonie sovietică încă din august 1944. Davai ceas, davai palton ! s-a transformat în Davai tot !, până prin 1960. Însă, influențele sovietelor se resimt și în ziua de azi, prin cozile de topor care stau pe la colțuri promovând mesaje otrăvite și nostalgice. Doar, doar !

   Unde-s urmașii oamenilor politici care au realizat Independența și au făurit România Mari ? Ne-am procopsit, în cei 28 de ani de „democrație originală” cu o șleahtă de politicieni de mucava, nemernici urmași ai „epocii de aur” și alți ciolănari, care nu mai știu ce și cum să-și legalizeze devalizările, furturile și hoțiile din timpul Republicii Feseniste (III). Centenarul României Mari a ajuns astfel o aniversare extrem de tristă !

N.B. Am avut bucuria lansării unui nou volum de tablete al seriei VREMEA NEMERNICILOR chiar în incinta Palatului Parlamentului, după prelansarea din Piața Victoriei

https://www.youtube.com/watch?v=inD_lAAVL4o&feature=youtu.be

Mulțumesc tuturor celor care au făcut posibilă noua apariție editorială !

ULTIMA ORĂ !

Guvernul a decis ca tricolorul de pe Palatul Victoria să fie dat jos, nefiind ancorat corespunzător. Secretarul general al Guvernului, Toni Greblă, a declarat că este o măsură de precauție, făcând acest lucru în urma avertizărilor meteorologice, la recomandarea specialiștilor în construcții.

*

   Sunt anunțat, pe surse, că infractorului Liviu-Nicolae Dragnea, președintele Camerei Deputaților a Parlamentului României, i s-a recomandat, de către medicii-consilieri, să nu iasă din casă.

Tot din cauza condițiilor meteo !?! Oare pentru cât timp ?

*

Înghețul de zilele astea cică ar fi cauzat de ieșirea paparudelor de la

Palatul Victoria la Alba Iulia !

Toate bune ?