Vasilica
Grigoraș: MARIANA GURZA – CETĂȚEAN AL RAIULUI CERESC
IN
MEMORIAM – Mariana Gurza | Revista Armonii Culturale
2.10.1955,
Oțelul Roșu – 26.03.2021, Timișoara
Din volumul comemorativ „Comunicări
celeste”: In memoriam Mariana Gurza, Timișoara, Editura Fundației pentru
Cultură și Învățământ „Ion Slavici”, 2022
*
Pe 26 martie 2021, prietena noastră
Mariana Gurza n-a mai simțit vibrația clopotului personal, ci doar un clinchet
prelung și dangătul asurzitor ce anunța marea DESPĂRȚIRE. Despărțirile dor și
nasc un DOR viu, înfiorător de viu, imens, adânc…
Comunitatea celor care au cunoscut-o pe
poeta creștină, prozatoarea și editoarea Mariana Gurza au fost șocați la
aflarea necruțătoarei vești. Cum să te consolezi cu acest gând? Nu credeam că
un om dedicat semenilor, creativ, puternic și luptător nu va avea șansa
învingătorului. De data aceasta, nădejdea nu i-a mai fost reazem și ghid pentru
a-și continua călătoria și a traversa o nouă și cumplită încercare a vieții. I
s-au smuls aripile mult prea devreme și i s-a frânt definitiv zborul, iar celor
apropiați li s-au umplut inimile de tristețe, li s-au stors și golit ochii de
lacrimi.
Amurgul său cernit a căzut peste inimile
membrilor familiei și ale celor care au cunoscut-o cu greutatea unui întristat
sărut de adio dat celei ce a adormit pe jilțul de piatră, odihnindu-și
neprihănita trecere spre veșnicie. A răsărit în grădina RAIULUI ca o stea
printre stele pentru a da mai multă strălucire cerului albastru, azurului
poetic… Mariana ascultă respirația aștrilor care o îmbrățișează cu căldură;
stau la povești nemuritoare despre oamenii pe care i-a iubit și-i va iubi pe
vecie, rugându-se neîncetat pentru ei.
Rănile celor rămași sunt atât de adânci
încât tristețea s-a cuibărit în fiecare moleculă a inimilor și au nevoie de
multă răbdare și mângâiere. Vorbele mângâie, dar nu vindecă, orice cuvânt este
o lacrimă, orice cuvânt este o chemare la aducere aminte și pomenire. Doar
iubirea este tămăduitoare. Pentru a o simți mereu aproape pe Mariana, să-i
atingem sufletul cu o rugăciune, cu o candelă ori lumânare aprinsă… Să lăsăm
amintirile cu și despre Mariana să ne atingă inima precum fulgii de nea,
stropii calzi din ploaia de vară, petalele înmiresmate ale florilor și s-o
vedem doar în lumină, în pace și liniște, în grădina TĂTĂLUI Ceresc.
Mariana, atașată și devotată valorilor
neamului, a întruchipat „Cumințenia pământului”, a îmbrățișat „Poarta sărutului”,
a atins „Coloana infinitului” (Coloana recunoștinței fără sfârșit) pentru a se
ospăta la „Masa tăcerii”, întru dobândirea RAIULUI. Îngerii o poartă de mână ca
pe un copil bun, îi veghează somnul, îi dăruiește tihna binemeritată, multă
tihnă și lumină, multă lumină și somn odihnitor… Mariana a iubit România cu
toată ființa. Cu dragoste nețărmurită și dor imens de Bucovina, nu și-a uitat
niciodată înaintașii. Un asemenea om care nu a uitat, nu merită să fie dat
uitării.
Mariana a fost speranța și universul
familiei sale, călăuză și sfătuitoare celor care au ales să parcurgă pași pe
calea scrisului, toiag și ajutătoarea celor în nevoie și a celor cu trebuințe
neîmplinite. Ființa care a înălțat nenumărate vise ale semenilor spre împlinire
și le-a dedicat necondiționat și cu bunăvoință clipe din viața sa, a plecat din
sânul familiei, din ograda și livada cu rod bogat și a primit „pașaport” pentru
ședere eternă în locul cu verdeață, dar ea va rămâne pururea în inimile
noastre. Mariana, Mărturisitor de Hristos, cu siguranță și-a primit plata
faptelor sale bune în Cer, întru mântuire.
Prin Mariana, Dumnezeu mi-a trimis un
înger, atunci când am avut nevoie. Mariana a fost și rămâne pentru mine un dar
primit în această viață. Și știu că darurile se păstrează în curățenie, la loc
de taină, în odăița superioară a sufletului. De la început am înțeles amândouă
că, nu tonul face „muzica”, ci o „coardă” interioară sensibilă care receptează
întotdeauna mesajele transmise una alteia, dar întotdeauna cu cea mai bună intenție,
cu respectul cuvenit și iubire de surori spirituale, întru duh.
Ne-am înfrățit prin cuvânt, prin gând și
faptă. Ne-am trimis energii pozitive și am simțit cum le primeam înapoi… Și
când aveam bucurii și când aveam supărări stăteam la o „cafea” imaginară și
depănam prin firul întins al telefonului jurubițe de vers, de proză scrisă ori
întâmplări trăite.
Spontană și săritoare în caz de nevoie,
propunea soluții și urmărea împlinirea acestora asemenea unui sportiv de
performanță. Sinceră cu ea însăși și față de ceilalți, dacă promitea ceva se
ținea întotdeauna de cuvânt.
Când a fost în pelerinaj în Israel, mi-a
trimis daruri sfințite, pe care le păstrez ca odoare dragi inimii mele….
Îndemnată și încurajată de ea și cu ajutorul bunului Dumnezeu, am ajuns și eu
în Țara Sfântă. Ne-am rugat una pentru alta, pentru familiile noastre.
Alături de prietena mea de-o viață,
Valentina Teclici, Mariana îmi era o prietenă adevărată, de suflet. Cu Mariana
am comunicat și colaborat în „CUVÂNT și IUBIRE”, apoi în „LOGOS și AGAPE”.
Sfătuindu-ne amândouă și cu alte personalități literare, am convenit asupra
titlului revistei care exprimă o simbioză între rațiune și iubire, întrucât
literatura, ca și celelalte domenii ale creației și culturii necesită atât
minte cât și suflet. În toate discuțiile noastre, n-am observat la ea niciun
strop de infatuare, niciun dram de mândrie, niciun pic de ambiție nelalocul ei
ori manifestare fățarnică…
Prin Iubire și prin Cuvânt, Mariana a
vindecat răni. Mai întâi le dezinfecta, spunându-și sincer părerea, chiar dacă
atunci când dezinfectantul ustura un pic, era binefăcător și nu rămâneau
niciodată cicatrici. Atunci când credea că ceva nu este tocmai în ordine,
trăgea cu săgeata sincerității pentru a atrage atenția. Dacă observa oarece
iritare, supărare, pansa și urmărea evoluția situației, a stării de fapt. Avea
acest comportament asemenea vechilor geto-daci atunci când avea loc o eclipsă
de soare, crezând că luna vrea să-l stingă și o amenințau verbal cu toată
puterea lor. Nu mică le era bucuria când vedea că acțiunea lor era încununată
de succes. Și, nu mică era bucuria Marianei atunci când vedea că intenția ei a
fost înțeleasă așa cum se cuvine și lucrurile s-au așezat în matca lor
firească. Și, acest lucru pentru că iubea necondiționat oamenii.
Cartea „COMUNICĂRI CELESTE: IN MEMORIAN
MARIANA GURZA” închinată memoriei Marianei se dovedește a fi un „certificat” de
autenticitate al unei ființei înduhovnicite, notificat prin semnătură veridică
și durabilă de minți pricepute, inimi calde și suflete pline și dăruitoare de
iubire.
Pentru toate acestea și multe altele,
numele Marianei va rămâne pentru mine și, sunt convinsă că pentru toți cei care
au cunoscut-o, PRIETENA de care ne va fi mereu DOR.
Bunul Dumnezeu s-o odihnească în RAIUL
de-a dreapta Sa, întru nădejdea învierii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu