Adrian Munteanu -VIDEOSONET 31 –
SCRIU
Poate cu aceasta ar trebui să înceapă
orice destăinuire poetică. Cu explicarea lirică a resorturilor interioare, cu
indicarea concentrată a traseului, cu intențiile, chiar dacă insuficient
ordonate, referitoare la finalitatea demersurilor autorului.
Dacă se adaugă la toate acestea și o
indicație a manierei, dinamice sau cumpănite, a fluxului care marchează
viziunea personală a constructorului, totul s-ar putea așeza ca o necesară și
articulată prefață.
https://youtu.be/Sd5ReND7ty0
S C R I U
~*~
Scriu un sonet. Deplină amăgire
Că prin canon mai liber mă voi face.
Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi
place,
Modest cârpaci de vorbe şi iubire
Un gând buimac într-un ungher îmi
zace
Şi nu-i găsesc firava limpezire.
Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire
Şi mă aruncă-n lumile opace.
Trec voci cerşind cărarea neumblată,
Dar altele, urlând, ademenesc
Cu zarea lor etern împurpurată.
Când verbe-n cuget tainic mă
sfinţesc,
Nu-mi amintesc de mine niciodată.
E semn profund că-ncep să mă trezesc.
~*~
https://youtu.be/Sd5ReND7ty0
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu