Ștefan Dumitrescu - STIMATE DOMNULE HORVATH,

 

STIMATE DOMNULE HORVATH,

PRIETENILOR ȘI DUȘMANILOR DOMNULUI ROBERT HORVATH

STIMATE DOMNULE AMBASADOR AUREL MURARU ȘI STIMATE DOMNULE PETRU CLEJ

 

DESPRE DOMNUL  ROBERT HORWATH

Câteodată viața te pune în situații atât de alambicate, de frumoase  și de triste încât nu poți decât să te minunezi și să împietrești.  O asemenea situație este cea pe care o trăim noi astăzi. V-am prețuit, domnule Robert Horvath, pentru că  în momentul în care ați declarat greva foamei gestul dumneavoastră mi s-a părut  de  mare curaj, ca să nu spun, de un curaj nebun. Dumneavoastră luptați pentru un Adevăr. Și unde este adevărul acolo este și Iisus Christos,  și unde este Christos acolo trebuie să fim și noi !

   Așa este, știu demult lucrul acesta, Institutul cultural român, cel din Țară, dar și Filialele sale din străinătate nu numai că nu își fac datoria, aceea de a promova valorile, știința, arta, Cultura românească, dar sabotează promovarea marilor valori românești în străinătate. (Așa cum fac într-o mare măsură și Uniunea Scriitorilor și Academia Română) De aceea gestul domnului Robert Horvath mi s-a părut unul normal. Cum să sabotezi tu, ICR  New York, o expoziție care prezenta poemul Luceafărul, văzut într-o transfigurare plastică, al celui mai mare pot român, una din capodoperele literaturii române și universale ? Da, poemul Luceafărul, al lui Eminescu, este una din capodoperele poeziei universale, ale culturii universale, un poem de o profunzime extraordinară. Este o culme a creativității, a  Spiritului românesc.  Cu acest poem s-a înălțat spiritul românesc cel mai sus, și în istoria culturii noastre și în istoria culturii universale. Nu multe popoare au o creația de înălțimea Luceafărului.

Întotdeauna  mi-au plăcut și am admirat oamenii de curaj, care luptă pentru dreptatea și binele semenilor lor, care i-au partea celor nedreptățiți și exploatați, care iau partea popoarelor lor, care luptă pentru promovarea culturii, a celei bune, valoroase, nu a anticulturii. De aceea v-am apreciat încă de la început, domnule Robert. Este adevărat că nu mi-au plăcut cele câteva jicniri pe care mi le-ați adus, peste care am trecut bineînțeles. Citind ultimele dumneavoastră mesaje realizez că sunteți cu adevărat o mare personalitate, un mare luptător.

  A doua oară m-ați impresionat când deși jicnit de domnul profesor Ion Coja ați sărit în apărarea dumnealui. Domnul Ion Coja este un patriot bătrân, ca să spun așa, un patriot adevărat, foarte respectabil. Mi-a părut rău că nu l-a înțeles pe dl Horvath, care este adevărat, la început îți pare ciudat, excentric, un om care caută mai degrabă scandalul de presa. Din păcate, ca mai toți patrioții români care luptă individual, care sunt dezbinați, domnii Robert Horvath și dl Ion Coja nu s-au  organizat pentru a lupta împreună, în vederea recunoașterii mareșalului Ion Antonescu ca un apărător al evreilor. Deși există argumente nenumărate pentru a  susține această teză. Mai ales că dumneavoastră, domnule Horvath aveți acces la mass media internațională.

 În ultimele trei scrisori domnul Horvatth ne surprinde în scrisorile adresate dlui Petru Clej și dlui ambasador Aurel Muraru cu o notă pe care nu i-o bănuiam. Cu o ironie caldă, eroică, aproape ludică domnul Robert Horvath  „se hârjonește” cu dl Petru Clej și cu dl ambasador Aurel Muraru pe temea mareșalului Ion Antonescu. Se hârjonește zicem noi, dar în ce lumină proastă se găsește domnul Aurel Muraru !

 Cei doi fac parte din grupul  Fundației Elie Wiesel care supraveghează tot ce mișcă în țara aceasta.

 

DESPRE DOMNUL  PROFESOR ION COJA.

Un mare intelectual,  profesor a zeci de generații de studenți, pentru care îi mulțumim cu mare respect, un mare patriot. Un mare gazetar, un mare iubitor al adevărului istoric. Un exemplu pentru tinerii români care își iubesc țara și neamul. DOMNUL PROFESOR ION COJA TREBUIE RESPECTAT  PENTRU  TOT CE A FĂCUT ÎN VIAȚĂ, DOMNILOR ! PENTRU LUPTA DUMNEALUI CA VALORILE ROMÂNEȘTI ȘI ACEST POPOR, DIN PĂMÂNTUL CĂRUIA V-AȚI HRĂNIT, SĂ FIE RESPECTAT.

Am citit scrisoarea dumneavoastră, domnule profesor Ion Coja adresată Guvernului Israelian. Impecabilă, excelent poziționată, impresionantă ! Respectuoasă, bine argumentată, impresionantă. În mod norma guvernul Israelian ar trebui să vă răspundă odată ce Premierul Simon Peres i-a mulțumit lui Traian Băsescu pentru binele pe care mareșalul Ion Antonescu și poporul român l-au făcut evreilor, salvând 400 de mii de evrei de la moarte. O să vedeți mai jos ce a spus părintele Nicolae Steinhardt  despre Ion Antonescu

2

  O să vă povestesc un fapt de viață, stimați domni. Eram student în anii 70 în București. Pentru că la cămin nu aveam condiții de învățat și de scris mi-am luat o gazdă. Un prieten mi-a recomandat gazda la care stătuse și el. Gazda la care am stat era o bătrână pensionară, într-o casă veche, undeva pe lângă Cișmigiu, la parter. Ușă în ușă cu gazda mea locuia o familie de evrei pensionari în vârstă. Doamna fusese la viața ei farmacistă, iar soțul ei fusese medic mamoș. Acum se deplasau cu mare greutate fiind trecuți de 80 de ani, iar doamna având picioarele umflate abia dacă putea să iasă din casă.  Fiind în relații bune cu gazda mea au rugat-o pe dânsa să mă roage pe mine să le mai fac cumpărături. Cu mare plăcere, am spus. După ce veneam de la cursuri doamna farmacistă îmi dădea o listă iar eu mergeam să fac cumpărăturile. După un timp ne-am împrietenit, le devenisem foarte drag. Au fost situații când m-au rugat noaptea să merg la farmacie să le cumpăr un medicament pentru că nu se simțeau bine. Prin luna aprilie, mai, când s-a mai încălzit, doamna m-a rugat să-i  scot la o plimbare în Cișmigiu.  Nu mergeau la plimbare fără mine. În Cișmigiu doamna farmacistă se ținea de brațul meu drept, iar  domnul doctor de brațul meu stâng.

    O dată m-au rugat să merg la farmacie să le cumpăr un medicament.  După ce am  bătut în ușă și mi s-a răspuns să intru am ajuns în sufragerie. Doamna m-a rugat să-i aduc medicamentul în dormitor cu o cană cu apă. Am intrat în dormitor  și am ajutat-o să ia medicamentul. Când m-am întors am văzut sus în dreapta ușii  portretul înrămat al lui Ion Antonescu.  Nu știu de ce mi-au rămas privirile  pe el.

- „Noi, evreii, îi suntem foarte recunoscători domnului Mareșal pentru că el ne-a salvat de la moarte pe noi, pe evrei, mi-a spus doamna. La Tel Aviv, ca drept recunoștință, un bulevard poartă numele mareșalului Ion Antonescu”.

   În liceu noi, elevii, înainte de 80 am învățat în România comunistă că Revoluția antifascistă și de eliberarea  fost făcută de comuniști. Că Ion Antonescu a fost un personaj rău care s-a înhăitat cu fasciștii. De la  dânșii am aflat că de fapt Mareșalul Ion Antonescu a fost un conducător patriot, drept, cinstit și un om bun. A fost arestat de regele Mihai, împreună cu gașca lui și cu Șefii partidelor istorice și aceasta a însemnat vânzarea Țării lui Stalin. Vânzare care a prilejuit instaurarea gulagului comunist în România.  Da, așa mi-au spus, domnul  doctor și doamna farmacistă, evrei amândoi, că mareșalul Ion Antonescu a fost un mare patriot, un om foarte cinstit, care i-a apărat pe evrei. Iar cei care l-au arestat au făcut cea mai mare greșeală, au produs cea mai mare nenorocire poporului român. Așa mi-au spus.

 

Un alt fapt de viață revelator. Eram student la Facultatea de Filozofie, cred că era în anul 1971,  eram un poet talentat și publicat de revistele literare din anii 70. Depusesem un manuscris de poezie la Cartea Românească, redactor de carte Mircea Ciobanu, un escroc care m-a dus cu vorba ani de zile că îmi scoate cartea. Eram în hol la etajul unu al editurii. În hol era părintele Nicu Steinhardt înconjurat de mai mulți tineri scriitori.  Am rămas să îl ascult pe părinte. Mai târziu am devenit buni prieteni, dacă pot să spun așa, în sensul că părintele m-a cunoscut mai bine, că mă prețuia ca poet și ca tânăr, că se interesa de  ce scriam eu și că îl aprecia pe poetul Ștefan Dumitrescu. A venit vorba despre Ion Antonescu. „Noi, evreii, ar trebui să-i pupăm picioare mareșalului Antonescu, pentru că în loc să ne îmbarce în trenuri așa cum a  făcut Horti, al Ungariei, ne-a ținut în țară la adăpost și nu a lăsat să piară un evreu”. Sunt cuvintele părintelui Nicu Steinhardt, un evreu trecut la ortodoxie. Un mare om de cultură, și un sfânt. (mai jos o să redăm alte mărturii ale părintelui Nicole Steinhardt).  Și o mare personalitate și a evreimii și a culturii române, un sfânt care prin opera lui, prin credință a legat între ele cele două culturi și cele două popoare, poporul evreu și poporul român.

   Un alt fapt de viață revelator.  În vara anului 1964,  aveam de acum 14 ani, eram în satul meu. În ziua aceea am mers la râu să mă scald. Unde se vărsa un pârâu în Cerna era demult formată o bulboană adâncă. Gâldan, îi spuneau copiii. Când am ajuns la gâldan am văzut  mai mulți copii  care se înecau. Intraseră în gâldan să se scalde și cum nu știau să înoate acum se înecau. Am sărit în apă și i-am scos pe toți cinci. Unul era mai mult mort. Au sărit câțiva oameni care erau la sapă nu departe, l-au luat de picioare și l-au învârtit, astfel că sărmanul copil și-a revenit la viață. Așadar, Dumnezeu m-a pus în situația să salvez cinci copilași de la moarte. Mai târziu, povestindu-i întâmplarea unui călugăr, acesta m-a întrebat : Și câți copii ai acum ?:

  -Am cinci copii, părinte.

 Aceștia sunt copii pe care i-ai salvat atunci când ai intrat în bulboană, mi-a spus  imediat.

  O altă întâmplare, un alt fapt de viață: Eram acum  profesor  de Filozofie la Liceul Pedagogic din Tulcea. Era în februarie 1977. În ziua aceea scrisesem toată ziua, eram obosit așa că am ieșit pe la 12 noaptea să fac o plimbare pe Faleză, să iau aer, ca să pot apoi dormi bine. A doua zi aveam ore de la 8. Eram deci pe faleza orașului, pe malul Dunării, mă plimbam. Când am ajuns în dreptul  restaurantului Danubiu, am auzit gemete sub malul Dunării. Am mers grăbit în locul de unde vedeau gemetele. Sub mal am întrezărit un bărbat căzut în apă. Printre gemete cerea ajutor și încerca să se prindă cu mâinile de parapetul care era destul de înalt. N-am mai stat pe gânduri. Am aruncat pardesiul de pe mine, m-am culcat pe burtă, m-am prins cu picioarele de grilajul  de fier  de pe mal și  m-am aplecat până când l-am prins de mâini.  Desigur  ar fi putut să  mă tragă  în jos și atunci am fi murit amândoi. M-a ajutat faptul că și el  dorea să se salveze. Am reușit cu mare greutate să-l scot  pe mal. Norocul meu a fost că fiind tânăr eram destul de puternic. Acum, la 71 de ani, nu aș mai putea să-l scot afară din apa înghețată.

    După ce l-am scos din apă a început să țipe și a vrut să se întoarcă din nou să se arunce în Dunăre. Trebuia acum să mă lupt cu el să nu se arunce în Dunăre.  Șiroia apa de pe el, iar eu cum îl luasem în brațe și îl țineam să nu se arunce în apă eram ud fleașcă. Pentru că nu mai era nimeni pe faleză a trebui să strig, să cer ajutorul. Cam după zece sau cincisprezece minute au venit doi milițieni, unul în vârstă și celălalt tinerel. Văzând că mă luptam cu sinucigașul milițianul tânăr l-a luat cu brutalitate și i-a îndoit mâinile la spate ca să-l potolească. De la milițianul în vârstă am aflat cine era omul care vrusese să se sinucidă.  Era contabil la un IAS din județul Tulcea. Avea patima pokerului. Jucase și pierduse o sumă mare de bani, pe care o  pusese la loc din banii IAS-ului, sperând că o să câștige. Pierduse și a doua oară. Distrus că a mâncat banii IAS-ului omul a intrat în restaurant, a băut bine după care s-a aruncat în Dunăre. La fața locului milițianul în vârstă – pe care îl chema Ciupercă, acesta era și numele unui coleg, profesor de educație fizică la Liceul Pedagogic, Mirică Ciupercă – a scos din geantă un caiet. A întocmit Procesul verbal, eu am declarat cine sunt, profesor, Liceul, unde locuiesc, cum s-au întâmplat lucrurile. După care am semnat… Atunci am aflat că sărmanul om care încercase să se sinucidă, era evreu, și era contabil la un IAS. Cei doi milițieni l-au luat  și l-au dus la miliție.

 Peste câteva zile m-a căutat soția lui, care era româncă, și mi-a mulțumit. Tot ea a venit peste câteva săptămâni să îmi spună că  soțul ei a primit doi ani, iar ea și cei doi copii îmi mulțumesc și nu mă vor uita niciodată că le-am salvat tatăl de la moarte.

 Am stat după aceea și m-am gândit : Doamne,  cum de m-a adus Dumnezeu în ceasul acela târziu, după miezul nopții, acolo în locul în care un om se zbătea în apa înghețată,  încercând să se prindă de pietre ? Nu Dumnezeu m-a adus acolo, în ceasul acela ? Desigur că Dumnezeu. Dumnezeu m-a trimis în locul acela ca eu să-l redau pe contabilul evreu, soției și celor doi copii ai lor. Da, Dumnezeu a fost cel care l-a redat copiilor lui, folosindu-mă pe mine, ajutându-mă pe mine să îl scot din apa înghețată. Mulțumesc, Doamne, și astăzi, după atâția ani.

Așadar, ajutat de Domnul, eu am salvat viața unui evreu ! Am salvat un evreu de la moarte și l-am redat soției și copiilor lui.

   Mai adaug că până la această vârstă de 71 de ani, când Domnul m-a ajutat să dau o operă literară importantă, pentru care am fost propus la premiul Nobel de mai multe ori, de mai multe Fundații, Societăți și  Asociații culturale, că am avut și am mulți prieteni evrei cu care m-am înțeles foarte bine. Că am prefațat și scris frumos, laudativ despre mai mulți scriitori  evrei, care au trăit în România și s-au stabilit apoi în Israel. Așa cum a  fost scriitorul  Berthold Aberman.  Am fost prieten cu  marele  om care a fost  domnul Herman Victorov, autorul unui mare roman românesc. Roman scris în limba română, pe care i l-am  recenzat scriind despre el că este un mare roman. Domnul Herman Victorov, care locuia acum în Canada, m-a sponsorizat de mai multe ori ajutându-mă să  îmi public cărțile. Ca să vedeți, domnilor, care țineți neapărat să  spuneți despre sărmanul și trădatul mareșal Ion Antonescu și despre poporul român că sunt autorii unui holocaust, că  evreii și românii se pot înțelege foarte bine, se pot respecta și colabora… Prietenul meu domnul Berthold Aberman mi-a publicat mai multe poezii în revistele de limbă română din Israel.  Am fost prieten dacă pot să spun așa cu mai mulți scriitori evrei. Și ne-am înțeles ca frații.

Oamenii aceștia, evreii români care s-au stabilit apoi în Israel, au iubit și iubesc România ca pe țara lor natală. Mulți dintre ei sunt mai patrioți români decât Românii. L-am auzit pe dl  Herman Victporov vorbind la Nașul din Canada, evreu născut și trăit în România, îndurerat și revoltat pe politicienii ticăloși din România care a nenorocit țara. Ce mare patriot român a fost dl  Herman Victorov și cât de aspru îi critica pe evreii care vorbeau urât despre români, așa cum faceți dumneavoastră, domnule Petru  Clej și dumneavoastră domnilor Frați Muraru

 

3

MARI  PERSONALITĂȚI EVREIEȘTI DESPRE MAREȘALUL ION ANTONESCU

   MOTO :   „ Mareşalul însuşi a fost executat de agenţii Moscovei, ca fascist. Adevărul  este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste din România, oprind toate activităţile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. Eu însumi răspunzând unei întrebări a lui Antonescu, la procesul sau – montat de comunişti – am confirmat că teroarea fascistă de stradă a fost oprită la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareşalul a luat măsuri draconice pentru a face să înceteze anarhia fascistă (…) În timpul perioadei de dominare hitleriste în Europa, eu am fost în contact permanent cu mareşalul Ion Antonescu, care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste (…)

      Eu am fost martorul unor scene emoţionante de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei, în momente de grele încercări din timpul Imperiului Nazist din Europa. Mareşalul Ion Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure împotriva evreilor. El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb, pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria, a căror viaţă era în pericol !”

 

 Fragment din „Testamentul lui Wilhelm Filderman, Preşedintele Comunităţii evreieşti din perioada celui de-al Doilea Război mondial.

 

  MOTO : „ (…).. şeful unui guvern obligat să asculte de poruncile neîndurătoare ale unui tragic război, hărţuit de greutăţile implacabile, pus mereu în situaţii penibile şi aproape insurmontabile „   „(…) larga toleranţă a guvernului dumneavoastră faţă de exodul evreilor unguri, polonezi, etc,. care au găsit şi continuă să găsească aici un refugiu sigur şi putinţa unei definitive salvări prin emigraţie (…) Şi dacă astăzi evreimea din Ungaria urcă însângeratul calvar pe care a pătimit şi pierit iudaismul polonez, iar cel bulgar urcă acelaşi rug, noi, evreii români suntem mereu oblăduiţi de guvernul dumneavoastră, care se străduieşte să îndulcească restricţiile şi să înlăture impuse de împrejurările haine.”

 

WILHELM FILDERMAN, fost preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti în anii ’40, în această privinţă: „Subsemnatul Wilhelm Filderman, Doctor în Drept la Facultatea din Paris, fost Preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din România şi Preşedinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, USA, Hotel Alameda, Broadway at 71 St, declar următoarele: (…) În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în legătură susţinută cu Mareşalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuşi la persecuţia germanilor-nazişti (s.n.). Trebuie să subliniez că populaţia română nu este antisemită. Am fost martor al unor mişcătoare scene de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momentele de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor. Aş aminti doar câteva exemple: Graţie intervenţiei energice a Mareşalului Antonescu, a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat paşapoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazistă evreii din Ungaria, a căror viaţă era în pericol; Graţie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”

 

 

MOTO: NICOLAE STEINHARDT.

 

"Vezi sa nu mă faci de ras, să nu fii jidan fricos si să te caci în pantaloni".

     Oscar D Steinhardt, tatăl lui Nicolae Steinhardt.

 

„să nu aud nici un cuvânt împotriva tarii sau a lui Antonescu;”

        Oscar D Steinhardt, tatăl lui Nicolae Steinhardt.

 

„(nu avusesem de suferit direct ca evreu nici în vremea liceului, nici la facultate, nici în timpul războiului, munca la zăpada o săvârşisem voluntar, iar pe cea obligatorie in condiţii de omenie),”

 

"Anii următori lui 23 august  m-au apropiat si mai mult de poporul roman. Purtarea politica a multor, prea multor evrei si evreice mi s-a părut stupida, însufleţită numai de ranchiuna si de ținerea de minte a răului; nu si a binelui care a cruţat viața a sute de mii de oameni din România, tara care a cutezat să nu traducă in fapt repetatele ordine de executare in masa date de Hitler - si nu fără mari riscuri, cum avea sa-mi explice pe larg Radu Lecca, întâlnit la Jilava, pe jumătate paralizat, nedoborât de boala; la început îl speriase prezența mea, apoi îşi deschisese inima si tolba de amintiri, visam laolaltă o Europa a neocavalerismului si a unei unităţi social-creștine, ne împrieteniseră Ernst Junger, Montherlant, Camus si Ortega”. Nicolae Steinhardt

„Mi s-a părut politica aceea, meschina, neînţeleasa, obsedata de o conștiinciozitate cvasidemențiala. (După cum neînţeleasa și absurda mi se pare acum acţiunea lui Wiesenthal, neobositul dezgropător de dosare si alimentator de venin în sufletele supravieţuitorilor. Ben Gurion s-a sărutat cu Adenauer. Să-mi fie îngăduit sa-l prefer pe Ben  Gurion lui Wiesenthal.)"

"sângele meu este evreiesc, dar de simţit si gândit simt şi gândesc românește" –  Nicolae Steinhardt

 

„I-am trimis, deci, o nota autobiografica (lui Al Mirodan n. n)  în care am făcut și unele observaţii de ordin general cu privire la atitudinea pe care s-ar cuveni sa o aibă evreii plecaţi din România fata de fosta lor patrie, singura tara aflata sub influenta germana in timpul celui de-al doilea război mondial in care evreilor nu li s-a aplicat programul de exterminare conceput de Hitler si de oamenii săi. Mărinimiei acesteia a poporului roman socotesc ca trebuie sa i se răspundă cu simţăminte de ataşament si gratitudine” Nicolae Steinhardt

 

„La începutul anului 1989, publicistul Victor Rusu i-a trimis din Israel călugărului Steinhardt o scrisoare, rugându-l sa-i răspundă la o întrebare-cheie: "Ce gândeşti dumneata când eşti singur, in miez de noapte?"

Steinhardt a răspuns. Este ultima pagina scrisa de el. O pagina-document. O pagina care nu-si propune sa şocheze, dar, Doamne!, cât de mult a scandalizat!

"Ce gânduri îţi trec prin minte, călugăre Nicolae, la 2.00 noaptea?" - îl soma israelianul sa răspundă. "Tara noastră, Israel, vorbeşte şi sufletului dumnitale? Şi am in vedere nu atât tara antica, leagănul marilor credinţe, ci ţara de azi, în care trăiesc cei până nu de mult fără de ţara, de aceea supuşi în trecut tuturor umilinţelor şi dispreţului celorlalţi."

Călugărul, evreul, a răspuns: "Botezul meu e mai cu seama o poveste de dragoste, a îndrăgostirii mele crescânde faţă de neamul romanesc, de ce se numeşte fenomenul romanesc şi de biserica creştină. M-am simţit atras din copilărie şi tinereţe de acest fenomen romanesc (ca şi părinţii mei, de altfel). Anii de închisoare (i-am făcut ca <<naţionalist>> roman într-un lot denumit al intelectualilor mioritico-legionari) mi-au întărit dragostea şi apropierea de români.”

  Şi totuşi nu a fost aşa: monahii aceştia, neamul acesta de pastori si ţărani - oamenii aceştia atât de diferiţi de mine - m-au primit, înţeles şi acceptat cu o mărinimie, o bunăvoinţa, o răbdare o simpatie care au desfiinţat orice barieră şi mă fac să mă simt, la ora 2.00 a.m., ora adevărului, cu totul nefrământat de dubii. Câtuşi de puţin străin, stingher, nefericit, nostalgic ori gândind să mă întorc din drumul pe care am apucat. Scena atroce din <<Tezie lăptarul>> al lui Shalom Aleichem - a fetei care s-a căsătorit cu feciorul popii din sat şi aleargă după faetonul tatălui ei, iar el se face că nu o vede, mâna mai departe cu un fanatism demn de al unui ayatollah iranian - nu mi se aplică. (Tot astfel, în închisoare, m-am bucurat de un tratament frăţesc din partea camarazilor legionari. Eu unul nu va ascund că mă rog şi pentru evreii omorâţi în pădurea Jilava şi pentru legionarii asasinaţi de pramatia de Carol al II-lea). (...) Nicolae Steinhardt

 

„Cât priveşte <<Dicţionarul scriitorilor evrei de limba romana>> al lui Mirodan, nu-mi ascund părerea mea: e întocmit cu verva, dar conţine mult prea multa tinere de minte a răului, mult prea multa ranchiuna, vindicta si chiar importante doze de venin. Nu e bine! Romanii nu au executat ordinul de a-i ucide pe toţi evreii. Antonescu s-a împotrivit cu hotărâre. O ştiu din gura lui Radu Lecca (Comisar pentru Romanizare in perioada 1941-1944, n.n.) - mi-a fost vreme destul de îndelungata coleg de celula la Jilava si ne-am împrietenit. Exista, domnule Russu, un timp pentru supărare, dar exista - citez din Vechiul Legământ - si o vreme pentru uitare, iertare si împăcare. Tinerea aceasta de minte migăloasa si exacerbata numai a răului înveninează mai ales sufletul celui care nu poate depăşi stadiul sufletesc al vendetei. Sa nu uitam: nimeni nu-i fără păcat, iar lumea nu e matematic împărţită in buni si rai, iar noi, evreii, nu deţinem cu exclusivitate monopolul bunătăţii, dreptăţii si infailibilităţii”
Nicolae Steinhardt

 

VIZITA PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, TRAIAN BĂSESCU ÎN ISRAEL ÎN SĂPTĂMÂNA 1-5 IUNIE  2009

„  În săptămâna 1-7 iunie 2009 Preşedintele României , Traina Băsescu a făcut o vizită în mai multe Ţări din Orientul Apropiat, printre care şi în Israel. Cu acel Prilej a fost primit de Preşedintele Israelului. Cu această ocazie cei doi Preşedinţi au ţinut discursuri şi au răspuns întrebările ziariştilor. În discursul său Preşedintele Israelului, Simon Pereş, a mulţumit poporului român pentru modul cum s-a purtat cu  evreii în cel de-al doilea război mondial, pentru sutele de mii de evrei pe care statul roman de atunci i-a salvat de la moarte. În nici un caz  Preşedintele Israelului, Simon Peres, nu a pomenit faptul că pe pământul României s-ar fi produs un holocaust,  poporul român ar fi autorul unui holocaust săvârşit asupra evreilor. Dimpotrivă Preşedintele Israelului a mulţumit poporului român  pentru felul cum i-a tratat şi cum s-a purtat cu evreii şi a subliniat bunele relaţii şi modul în care cele două popoare, român şi izraelian au colaborat de-a lungul istoriei.” Citat din presa, apărut în ziarele din România.

 

„“Iată ce declara mareşalul în şedinţa Consiliului de Cabinet din 11 ianuarie 1941:

   “Se petrec lucruri groaznice pe toată suprafaţa ţării. Ţara este bolşevizată. Au intrat bolşevicii în Mişcarea legionară. Astfel, la Brăila s-au scos, în timpul sărbătorilor, toţi jidanii – intelectuali, avocaţi, medici, rabini, tineri, bătrâni - fără nici o deosebire şi fără nici o consideraţie, şi au fost puşi la curăţatul zăpezii în oraş. La Buzău, un rabin bătrân a fost scos la curăţatul zăpezii. Sunt lucruri oribile care se petrec în Ţară. Se duc în prăvăliile jidanilor şi iau fondul de comerţ, distrugând astfel comerţul şi creditul. În această situaţie ne vom pomeni, peste două luni, cu o catastrofă economică, fabricile nu mai trimit materiale fabricate, pentru că jidanii care au prăvălii nu mai cumpără marfă. La Caracal, la Corabia, se fac numai năzbâtii. Nu este permis să scoţi nevasta şi copilul omului în stradă. Am rapoarte făcute de magistraţi. Ai să le citeşti şi dumneata şi ai să vezi ce situaţie este în Ţară, de la Nord şi până la Sud: La Ploieşti, la Galaţi, la Alba-Iulia, la Timişoara şi pretutindeni. Şi dumneata ai să îmi spui – nu se petrece nimic în ţară. O sa fim numiți barbarii Europei !”

 

ACESTA ESTE MAREȘALUL ION ANTONESCU,  UN OM CARE I-A SALVAT PE EVREI DE LA MOARTE. A SALVAT COMUNITATEA DE EVREI DIN ROMÂNIA. FAPT PENTRU CARE ESTE ACUZAT DE SECTA BOLȘEVICĂ DE HOLOCAUST

4

 Domnul Robert Horvath a avut curajul, dar și  talentul de a crea un spectacol media eroic în plan internațional, impresionant prin care v-a demonstrat cât se poate de limpede că acuzațiile dumneavoastră, domnilor de la Fundația Elie Wiesel, nu numai că nu au un obiect real, dar fac parte dintr-un război informațional și psihologic prin care dumneavoastră intenționat căutați să stârniți și să cultivați antisemitismul în România. Sperați că poate, poate, vor exista români care văzând că ne tot  jicniți la noi acasă, unii dintre români chiar vor deveni antisemiți. Din păcate pentru dumneavoastră, cultivatorii antisemitismului în România,  nu s-a întâmplat lucrul acesta niciodată. Și nici nu se va întâmpla, pentru că românul este răbdător și înțelegător.

 Ca scriitor român, ca om de atitudine depun mărturie că în cei 71 de ani, cunoscând bine societatea românească la toate nivelurile ei, nu am întâlnit nici un român care să-i urască pe evrei sau să aibă ceva cu ei. Nu am întâlnit nici un român care să poată fi bănuit de antisemitism. A, că există români patrioți, care nu acceptă ca dumneavoastră să jigniți poporul  român și valorile lui, da, există. Dar aceștia nu sunt antisemiți. De când ca român, să îți iubești țara, poporul, pământul ești antisemit ? Dacă nu ai nimic cu celălalt  confrate etnic, dacă trăiești în bună înțelegere cu el ? Dumneavoastră, pentru că iubiți poporul lui Israel sunteți antisemit, sunteți fascist ? Eu, că iubesc și poporul român și poporul evreu, că am salvat un evreu de la moarte, sunt antisemit ? Nu !  Nu ! Prietenii mei evrei născuți și formați în România,  după ce s-au stabilit în Israel pentru că iubesc poporul român sunt mari patrioți români. Dar și patrioți evrei. Cele două sentimente, iubirea de  pământul românesc și de cel izraelian se împacă foarte bine. Dumneavoastră, domnilor Muraru și Petru Clej și cei din Fundație Elie Wiesel,  dacă ați fi patrioți evrei ați fi și patrioți români, pentru că din  pâinea și din sângele acestui pământ ați crescut !  Patriotismul, domnilor, este un sentiment natural, pentru oricine trăiește pe pământ. Dacă dumneavoastră nu îl aveți s-ar putea să fie o gravă infirmitate...

     Da, eu ca român îmi iubesc poporul român, caut ca scriitor să-i îmbogățesc zestrea spirituală. Ca profesor i-am educat elevii, studenții.  Dar în același timp am o prețuire deosebită pentru poporul evreu, pentru oamenii lui de cultură, pentru  că fiind un popor inteligent își cultivă valorile având peste o sută de premii Nobel. E un popor care a dăruit mut științei și culturii umanității.

   Da, îmi pare rău că poporul român, noi, românii, nu ne iubim și nu ne cultivăm valorile, așa cum fac evreii, și din acest punct de vedere noi trebuie să învățăm de la evrei. În același timp nu urăsc poporul român pentru că are multe defecte, pe lângă marile calități pe care le are. Ba dimpotrivă, cu cât îl văd mai lovit, mai jefuit, mai suferind, mai neputincios îl iubesc și mai mult. Și apoi, așa cum ați văzut și dumneavoastră, părintele Nicu Steinhardt are o empatie profundă pentru poporul în care v-ați născut, ați trăit și de pe urma căruia mâncați dumneavoastră, domnilor Muraru.

  Cu siguranță când  dl Robert Horvath a spus că jumătate din diaspora românească este antisemită, a fost ironic, v-a încercat, a căutat să vă irite, s-a jucat cu dumneavoastră. Nu cred că există români în diasporă care să fie antisemiți. Asta ați inventat-o dumneavoastră. La fel chestia aia cu să punem la gâtul statuii lui Eminescu un ecuson că este antisemit. Vă ia la mișto prietenul dumneavoastră domnul Robert Horvath.

   Cine afirmă despre Eminescu că este antisemit, nu-l cunoaște. Greșește grav. A demonstrat lucrul acesta cât se poate de bine acad Eugen Simion. La noi nici pietrele, nici copacii nu sunt antisemite. Pământul românesc a oferit părinților dumneavoastră și vă oferă și dumneavoastră condiții bune de viață. Iată, sunteți ambasador al României, domnule Aurel Muraru și parlamentar al României, domnule Alexandru, plătiți din banii românilor, și dumneavoastră  vreți să îi faceți antisemiți.  Ce țară v-ar fi oferit mai mult decât România ! Și așa cum ați văzut în cel de al Doilea Război mondial mareșalul CHIAR A SALVAT DE LA MOARTE 400 DE MII DE EVREI. Vă dați seama ce ar fi fost dacă nu ar fi făcut-o. Amiralul Horty, criminalul, chiar a trimis la moarte trenuri întregi de evrei, dar despre el nu ziceți nimic. De ce ?

Așa după cum știți comunitatea de evrei ortodocși din București v-a criticat și a condamnat antiromânismul dumneavoastră virulent. Am întrebat un scriitor evreu prieten, cum se explică faptul că Patapievici, și dumneavoastră, cei din Fundație Wiesel,  urâți România și cultivați antisemitismul în  societatea românească ? Mi-a spus că sunteți o sectă, o „sectă bolșevică”, da, și că duceți mai departe opera bolșevicilor. Și că sunteți plătiți de Soros.  Credeți-mă că nu e frumos și nici bine ce faceți. Dumnezeu ne-a trimis pe pământ să facem bine și să dăruim iubire. Așa a spus marele Evreu Iisus Christos (ce bine ar fi dacă ați învăța Lecția Lui, dar dumneavoastră predați lecția  lui stana, răspândind ura, cultivând ura în Romania !).

 Prietenul meu, scriitorul evreu, vă repet,  mi-a spus că sunteți o „sectă bolșevică”, am mai auzit expresia aceasta, și că sunteți plătiți pentru a stârni, pentru a cultiva antisemitismul în România.

 Cu mai mulți ani în urmă am formulat în cadrul Biroului de Viitorologie, (sunt cercetător în domeniul științelor  socio-umane, al viitorologiei) Teoria potrivită căreia, cele două popoare ale noastre, poporul daco-român și poporul evreu sunt printre cele mai vechi popoare ale lumii,  creatoare ale unor mari culturi. POPOARE CARE AU SUFERIT ENORM DE MULT ÎN ISTORIA LOR. ȘI PENTRU CĂ AU SUFERIT FOARTE MULT ÎN ISTORIA LOR, ȘI PENTRU CĂ SUNT POPOARE INTELIGENTE, CREATIVE, CEA MAI BUNĂ RELAȚIE DINTRE ELE ESTE RELAȚIA DE PRIETENIE, DE COLABORARE, DE FRĂȚIETATE, DE ÎNTR-AJUTORARE.  Această relație trebuie cultivată, iar nu cea de șicanare, așa cum faceți dumneavoastră.  Subliniez că eu nu știu nici un român care să vorbească urât despre poporul evreu. Ba dimpotrivă.

 

    Numai așa, cele două Popoare ale noastre (poporul român pentru că sunteți născut pe pământ românesc și v-ați format în limba română este și al dumneavoastră, să știți), fiind mari creatoare de cultură, și care au suferit mult în istoria lor, pot să fie fericite,  pot să se împlinească și pot să contribuie la Creativitatea și dezvoltarea Civilizației umane. Haideți să cultivăm această relație, domnilor !  Haideți să ne iubim între noi, domnule Radu Florescu și domnilor Muraru. Noi, Biroul de viitorologie și eu ca scriitor, vă întindem mâna. Popoarele noastre sunt prea mari, iar istoria a devenit prea periculoasă pentru amândouă popoarele ca să ne jucăm de-a antiromânismul și să de-a anti-semitismul, așa cum o faceți dumneavoastră. Credeți-mă, nu o să reușiți să cultivați câtuși de puțin nici un strop de antisemitism în România, oricât v-ați strădui. Și atunci de ce să vă mai obosiți.  Mai degrabă sunteți văzuți ca niște copii răzgâiați care țineți morțiș să  faceți prostii,  să vă faceți de rușine.

 

 Cât despre Lista de semnături pe care vreți să o semnăm , domnule Horvath, nici vorbă. Am semnat după 90 sute de Petiții, semnate de sute de mii de oameni, fără nici un rezultat. Dacă dumneavoastră vreți să mergeți pe calea aceasta de a vă „hârjoni eroic” cu  domnii Muraru, și cu adevărat sunteți un erou,  mergeți pe drumul acesta. Noi, și aici mă gândesc la Biroul de Viitorologie, vom merge pe drumul nostru, care este unul al iubirii, al iertării, al colaborării și al generozității.

 Felicitări stimate domnule profesor Ion Coja pentru lupta dumneavoastră dusă cu acribie, cu talent, cu mult suflet (sunteți un mare gazetar) din păcate însă ați ales să luptați singur. Este  marele nostru defect al românilor, suntem bolnavi de individualită și de atomită. Nu avem vocația organizării, a luptei împreună, coordonată de un lider, pentru a ne atinge țelul..

 Problema  Ion Antonescu pe care o tot folosesc cei de la Fundația Elie Wiesel ca să-i întărâte pe români, poate fi rezolvată în justiție. Păi dacă și primul Ministru al Israelului le-a mulțumit românilor că i-au apărat și protejat pe evrei, dacă și  rabinul Wilhelm Filderman    (Testamentul lui Wilhelm Filderman) l-a apărat pe mareșalul Ion Antonescu și le-a arătat evreilor că a fost  apărătorul lor ! Dacă și  părintele  Nicolae Steinhardt  l-a apărat pe  mareșal de orice acuzație, ce mai vor ? Problema aceasta  fiind o problemă istorică și națională este și treaba istoricilor, a academiei. Domnul Ioan Aurel  Pop tot este dânsul patriot ar trebui la academie să organizeze un Grup de istorici care să rezolva această problemă o dată.

 Cerându-mi iertare pentru Scrisoarea mea prea lungă, sper că am fost cât se poate de  convingător.  Fie ca bunul Dumnezeu să ne lumineze, să ne dăruiască înțelepciune și iubire. Fie ca bunul Dumnezeu să vă dăruiască  înțelepciune și iubire pentru poporul român, domnilor de la Fundația Elie Wiesel.

 Cu prețuire, al dumneavoastră, prof Ștefan Dumitrescu, scriitor

 8. 09. 2021