Astăzi vă prezint un experiment.
Are formă de sonet, dar particularitatea
este că autorul își asumă dificultăți sporite, după ce că și așa sonetul impune
restricții care unora li se par de neacceptat. Eu unul mă dedau confruntărilor
cu reguli sporite simțindu-mă, abia atunci, confortabil.
De această dată, textul se construiește cu doar două consoane. Numai cu
ele încep toate cuvintele, într-o succesiune niciodată tulburată. Când un
cuvânt începe cu litera c, următorul, în mod obligatoriu, începe cu litera d.
Prioritatea nu o are, de această dată,
coerența sensului, a ideii, ci apariția unor construcții cu imagini
insolite.
În rest, formula sonetului este respectată
cu sfințenie.
De ce am robotit la această construcție,
cu dificultățile și lipsa de finalitate pe care, poate, încă le are?
Îl las pe Umberto Eco să reflecteze: „ “Så
fim realişti: nu existå nimic mai semnificativ decât un text care-şi afirmå
propriul såu divorț față de sens”.
CADRAN
DEBIL
experiment
5 (două consoane).
~*~
Cadran
debil, catapultat din cală
Decade
calp dezmărginind canonic.
Declic
celest, de calchieri draconic,
Coboară
drum cucernic de cabală.
Din
colțuri dure, căutând demonic,
Ceasul
diform, combustie duală,
Cuprinde
dulcea clipă, dalba coală
De
care dă, cutremurat datornic
Condus
de chipul dârz, crispat de chinul
Decisei
clipe, dor cernut divin.
Cădere
dură. Căutând delfinul,
Crește
din caer dorul citadin.
Durerea
clipei dezgolește crinul
~*~
Adrian
Munteanu
https://www.amsonete.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu