O
scrisoare… de la Mircea Crișan
Prof.
univ. dr. Vasile Astărăstoae
10
Septembrie 2023
Practic necunoscut generațiilor mai
tinere, pentru cei de vârsta mea, Mircea Crișan (1924-2013) a fost unul dintre
cei mai iubiți actori. Pe numele său real Mauriciu Kraus, el s-a născut într-un
vagon de tren, în timp ce părinții lui, artiști ambulanți, călătoreau cu
bâlciul prin Maramureș. La vârsta de 19 ani s-a angajat ca vânzător de mezeluri
și a debutat la Teatrul „Barașeum” ca figurant în piesa „Lozul cel mare” de
Shalom Aleihem. A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, la clasa
Mariei Filotti (1944-1946). În 1946, debutează în revista „Ca la noi la
nimeni”, regizor H. Nicolaide, alături de Maria Tănase, Sephi Alşec, Beno Verea
și alții, în care obține un succes deosebit. A jucat la Teatrul Armatei, la
Teatrul Savoy și la Teatrul Constantin Tănase. În1964, i s-a acordat titlul de
Artist Emerit.
În 1968, după turneul pe care l-a făcut
împreună cu alți artiști români de la Teatrul „Constantin Tănase” la Paris,
Mircea Crişan a cerut azil politic. S-a stabilit ulterior în Germania unde, cu
numele Mircea Krishan, va avea o carieră impresionantă, apărând în televiziunea
germană în peste 60 de filme și 90 de show-uri. A colaborat cu mulți artiști
cunoscuți, între care Rudi Carell și Gisela Schlüter. U.N.I.T.E.R. i-a acordat
Premiul special pentru teatru de revistă în 2007.
Mircea Crişan era unic prin stilul său,
practicând un umor fără vulgarități grosolane, fără răutate, dar care a deschis
ochii celor contemporani lui. Iată un exemplu:
După stabilirea în Occident, Mircea Crişan
a devenit indezirabil în România, autoritățile comuniste dând ordin să se
distrugă orice înregistrare a sa, iar familia a fost supusă represaliilor (de
exemplu, soția sa, actrița și cântăreața Sorina Dan, a fost concediată de la
teatru). Atunci, actorul a decis să-i trimită o scrisoare lui Ceaușescu.
„Stimate tovarășe Ceaușescu,
Am auzit că în România ar circula un zvon
despre mine, cum că aș fi fugit. Aceasta este o calomnie și o minciună
sfruntată. Eu n-am fugit nicăieri. Eu sunt aici, la Paris. Pentru că eu sunt un
artist, și așa cum ne-a învățat Lenin, arta nu are hotare. Și, în afară de
asta, de ce să fi fugit? Ce e rău în România? Spuneți și dumneavoastră, că doar
acolo trăiți, vă lipsește ceva? N-aveți în România tot ce vă visați… Nu sunteți
liber și faceți tot ce vreţi?… Și nu numai d-voastră, care sunteți șeful
statului, dar toată lumea, de pildă simpatica dvs. soție și drăgălașii
d-voastră copilași. Unde, decât în România, ar putea ei s-o ducă așa cum o duc?
Și am auzit și alte zvonuri despre mine, că acum, dacă mă aflu aici, o să încep
să fac bancuri despre dumneavoastră și despre prea distinsa d-voastră soție, și
să vă iau în balon la postul de radio «Europa Liberă» și la «Radio Londra» și
la «Vocea Americii» și la o mulțime de alte posturi și voci. Că eu doar v-am
cunoscut și personal, așa că material, slavă Domnului, aș avea destul! Dar nici
asta nu e adevărat: cum aș putea să-mi bat joc și să-l fac de râsul lumii pe un
om care sunt sigur că o să mă înțeleagă și o să dea ordin imediat ca familia
mea din România să fie lăsată în pace? Închei strigând, așa cum ne-a învățat
fratele și învățătorul nostru Mao-Tze-Dun: «Trăiască lupta pentru libertate!»
Cu stimă,
Mircea Crişan”
Păcat că nimeni nu încearcă să reediteze
„opera” lui Mircea Crişan.
Nota redacției - Dacă ar mai trăi,
imaginați-vă ce i-ar scrie acum Mircea Crișan lui Klaus Iohannis…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu