Frăția
șarpelui controlează România?
Prof.
univ. dr. Nicolae Radu
17
Septembrie 2023
Dincolo de teoriile complotiste, „cluburile de
reflecție” invită la cunoaștere! Familia Rockefeller, Clubul Rotschild
inițiatorii Grupului Bilderberg, Grupul celor 300, Clubul de la Roma, Frăția
șarpelui, Consiliul pentru politică externă, Masa rotundă craniu și oase și nu
în ultimul rând Organizația B nai B rith rămân înconjurate de mister într-o
lume în care se caută tot mai mult „organizarea prin haos”.
Cine este Marele Arhitect al zilelor noastre, dar și
al următoarelor milenii?
Noua Ordine Mondială are nevoie de timp pentru
reconstrucții solide! Ce înseamnă strategia diversiunii, strategia degradeului,
menținerea publicului în ignoranță și prostie? În condițiile în care în România
avem circa 48 % analfabeți funcționali, cât de întâmplătoare este încurajarea
mediocrității?
Deși Clubul Bilderberg are o agendă globalistă,
strategiile sale fiind avizate de „Clubul Înțelepților” și aplicate pe termen
mediu și lung, inteligența românilor a atras și atrage atenția pentru proiecte
comune, cu atât mai mult cu cât avem bancheri și universitari aflați la vedere
în „Clubul de la Roma”!
Cum se poate explica faptul că astfel de oameni sunt
apreciați în „cluburile elitiste de reflecție”, dar sunt izolați în țară? Să
fie un răspuns faptul că aceștia nu subscriu intereselor de gașcă sau că încă
nu a sosit timpul lor?
De unde au venit conducătorii de ieri? De unde vin
conducătorii de azi?
Istoria amintește de soluții și multiple interese!
Regele Carol I a fost adus în țară drept ca o „soluție
salvatoare” fiind încoronat rege, după ce „monstruoasa coaliție” l-a îndepărtat
de la conducerea țării pe domnitorul pământean Alexandru Ioan Cuza!
Incapabilitatea sau neputință prezenților și
viitorilor aleși de a gândi pentru problemele reale ale românilor pot fi un
argument în plus pentru „legea imaginarului”.
Alegerile bat la ușă, în timp ce candidații „aleși”
întârzie să apară! Ce șansă ar avea „România normală”, dacă la conducerea țării
ar ajunge un membru al Familiei de miliardari Rockefeller sau un senior din
familia Rotschild?
În România există patru tipuri de alegeri: alegeri
prezidențiale, alegeri parlamentare, alegeri europarlamentare și alegeri
generale sau locale! „Alegerile prezidențiale se desfășoară în baza unui sistem
electoral majoritar, însemnând că este declarat câștigător candidatul care a
obținut cel mai mare număr de voturi, fără a fi nevoit să împartă puterea
dobândită în urma alegerilor. De asemenea, alegerile se desfășoară în două
tururi de scrutin. Așadar, este declarat câștigător candidatul care a obținut o
majoritate absolută, adică 50%+1 din numărul total de voturi, iar în cazul în
care niciun candidat nu reușește să le obțină se organizează al doilea tur de
scrutin în care intră primii doi candidați şi câștigă cel care are cele mai
multe voturi".
Drumul spre redobândirea speranței pare tot mai
șubred, în timp ce „malaxorul” băieților deștepți aflați la butoane toacă
nevoia de adevăr, în temeiul majorității așteptate la vot!
Dar ce înseamnă majoritatea?
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, termenul
de „majoritate” este definit drept „partea sau numărul cel mai mare dintr-o
colectivitate”.
Cum este posibil că într-o țară cu circa 18 milioane
(? - n.r.) de cetățeni cu drept de vot, majoritatea să fie stabilită după
numărul cetățenilor care au votat?
Matematica simplă încurcă mintea!
Din 18 milioane de cetățeni cu drept de vot,
17.900.000 nu participa la vot, în timp ce alegerile sunt validate prin
prezența celor 100.000 de votanți pe baza cărora se stabilește majoritatea
50+1!
Cum se poate explica faptul că circa „90% dintre
români sunt dezamăgiți de partide"? Explicația poate fi că absenteismul la
vot înseamnă un răspuns politic, electoral? Nu cumva absenteismul la vot poate
fi și dovada indiferenței cultivată la români prin dezbateri de genul: oricum
am vota, tot cine trebuie să fie ales este ales”?
Drumul spre redobândirea speranței pare tot mai
șubred, în timp ce "malaxorul" băieților deștepți aflați la butoane
toacă nevoia de adevăr, în temeiul majorității așteptate la vot!
Dar ce înseamnă majoritatea?
În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, termenul
de „majoritate” este definit drept „partea sau numărul cel mai mare dintr-o
colectivitate”. Cum este posibil că într-o țară cu circa 18 milioane de
cetățeni cu drept la vot, majoritatea să fie stabilită după numărul cetățenilor
care au votat?
Matematica simplă încurcă mintea!
Din 18 milioane de cetățeni cu drept de vot,
17.900.000 nu participa la vot, în timp ce alegerile sunt validate prin
prezența celor 100.000 de votanți pe baza cărora se stabilește majoritatea
50+1!
Cum se poate explica faptul că circa „90% dintre
români sunt dezamăgiți de partide”? Explicația poate fi că absenteismul la vot
înseamnă un răspuns politic, electoral? Nu cumva absenteismul la vot poate fi
și dovada indiferenței cultivată la români prin dezbateri de genul: oricum am
vota, tot cine trebuie să fie ales este ales"?
Cât de adevărat este faptul că „băieții deștepți”,
prin Strategia diversiunii, asigură „controlul social” și dezvoltă „statul
paralel”?
Inexplicabil sau nu, tot mai des ne aflăm în postura
unor „martori neputincioși” obligați la complicitate prin tăcere, deși oficiali
ai statului român aruncă „fumigene" cu desființări de pensii, drone
rătăcite și cu „oi care sunt animale vii”!
Bombele mediatice lovesc încrederea românilor!
Cine are interesul să deturneze atenția de la
problemele reale, în timp ce România a devenit „țara tuturor posibilităților”,
peisajul fiind încărcat, de la interlopi încuscriți cu puterea, de la droguri
existente în ghiozdanul școlarilor și în magazinele cu jucării, până la forțele
oculte, „omuleții verzi” și contractele de zeci de milioane de euro pentru
măști și izolete „topite" de Covid-19?
După 34 de ani de „democrație”, dar și după 10 ani de
mandate în care „românii erau învățați să trăiască bine", după încă 10 ani
de mandate fixate pe drumul spre „România normală” și ”România educată”, ce ne
mai așteaptă?
Datoria externă a crescut în mod halucinant, astăzi
fiind trecută de 154 miliarde de euro, industria a ajuns obiect de cercetare
pentru arheologie, în timp ce „potentații”
cocoțați în copacul puterii au strigat și strigă „Ciocul mic! Noi suntem
la putere!”.
Istorie politică? Aservirea României intereselor
străine? Strategii pe termen mediu și lung „negociate” la ceas de noapte, în
biserici lăsate deschise, de exponenții crimei organizate și autorizați cu
„misiuni secrete”?
Cine știe cum se pedepsește trădarea în lumea nevăzută
a organizațiilor oculte?
Redundanța informativă trebuie să rămână o preocupare
activă pentru serviciile specializate în analiza de intelligence, cu atât mai
mult cu cât „are puterea indiscutabilă de a crea opinie publică și de a forma
un climat propice pentru o cascadă de erori”!
De ce trăiesc românii în minciună?
Anatole France aprecia că „o prostie repetată de mai
multe guri nu încetează să fie o prostie!”. Dar ce se întâmplă când o minciuna
repetată sau un adevăr spus pe jumătate prin mijloacele de comunicare mass
media ajunge să fie o credință? Inventarea realității cu o economie aflată
aproape în colaps, dar care duduie în mintea decidenților, obligă la reflecții!
Cât de adevărat este că „istoria este o minciună pe care nu o neagă
nimeni"? Fără să indemn la atitudini neconforme cu respectul fată de lege,
întreb, așa cum am mai întrebat: cine conduce România?
Dacă președintele ales este sau ar trebui să fie
vizibil prin comunicarea directă cu propriul popor și cu presa, ce se poate
spune despre "grupurile de interese" care rămân fața nevăzută a
puterii? Cât de mult regizează aceste grupuri îndatorarea României pe baza
împrumuturilor nejustificate cu termen de scadență peste 30 de ani?
Banul guvernează lumea?
Grupurile de interese sunt omniprezente!
Din păcate pentru noi, la nivelul administrației
centrale și locale, „cumetriile” dictează viitorul fără să înțeleagă nimic din
disciplina promovată de Frăția șarpelui sau de Clubul Bilderberg!
Istoria recentă amintește de faptele și de
sacrificiile unor personalități puternice, precum De Gaulle, Salvador Alende,
Nelson Mandela, Deng Xiaoping, Ho și Min sau de Yasser Arafat, Muammar al -
Gadaffi și Nicolae Ceaușescu, preocupați de viitorul propriilor cetățeni! Cât
costă idealul pentru o lume mai bună? Înseamnă acest ideal „propagandă ascunsă
sub o mască plăcuta”? Cine câștigă și cine pierde?
România, încotro?
Nicolae Radu
este profesor universitar dr. în cadrul Universității „Spiru Haret” din
București. Din anul 2018, în calitate de profesor asociat, a predat cursuri de
Ledership, Laborator de specialitate - Servicii de informații și Psihopatologie
militară în cadrul Universitatii Bucuresti. Din anul 2015 este abilitat
conducator de doctorat pentru Informații și securitate naționala în cadrul
Universității Naționale de Apărare „Carol I”.
A ocupat funcții importante în sistemul naâional de
securitate precum:
Șef Centru de Expertiză Psihologică în cadrul S.P.P.
Director Imputernicit la Centrul de Psihosociologie al
M.A.I.
consilier secretar de stat M.A.I.
consilier C.S.A.T.
Administratia Prezidentiala si purtator de cuvant al
Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza”.
In prezent, Nicolae Radu are preocupari operaționale
în spațiul intelligence, de prevenire și combatere a terorismului, dar și în
zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip
„Sayeret Matkal” din cadrul „Israel Elite Special Forces Unit si General Staff
Reconnaissance Unit 269”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu