Eugen Laurian - Maestrul Comandor

 

Maestrul Comandor

Contraamiral (rtg), dr. Eugen Laurian

20 Septembrie 2023

 

La ceva vreme după ce mai marii marinei militare deciseseră ca ținuta truditorilor ei să treacă de la bleumarin la negru iar gradele militare să nu se mai poarte și pe umeri și pe mânecile vestoanelor, ci doar pe cele din urmă, iată că unul dintre colegii mei, membru al structurii centrale a ministerului ce avea în atribuții verificarea stării de operativitate a componentelor armatei – să-i zicem „Domnul N.” – primește importanta responsabilitate de a fi șeful comisiei de alarmare a unei unități terestre din buricul Transilvaniei.

Pentru că în respectiva comisie se aflau ofițeri ai tuturor specialităților militare din unitatea verificată, toate păreau bune și frumoase. Ofițer de marină, Domnul N. avea suficientă experiență în conducerea unor asemenea activități și, în plus, având gradul de comandor, era cel mai înderptățit a fi șeful echipei de evaluare.

 

Pe la jumătatea nopții, când somnul tuturor componenților unității ce trebuia alarmată era cel mai dulce cu putință, comisia intră în unitate și declanșează alarma. Începe tevatura! Se trezesc soldații, curierii aleargă să anunțe personalul aflat la locuințele din oraș, se pornesc motoarele mașinilor de luptă, se verifică documentele operative, etc., etc.

Către dimineață, când încă zorii zilei nu îndrăzneau a bate la ușă, însoțit de alți doi membri ai comisiei specializați pe activități logistice, Domnul N. ajunge la bucătăria unității cu scopul de a vedea dacă aceasta era pregătită pentru deplasare în locul de discolare la alarmă. Cum e și firesc, la intrarea în clădirea bucătăriei este întâmpinat de bucătarul șef, o tânără ieșită de doar un an din școala militară de profil. Nu văzuse până atunci cum arată noua ținută a ofițerilor de marină și i se păruse că cel din fața sa ori uitase să-i pună vestonului epoleții necesari, ori era din altă armată, că tot se vorbea prin unitate de încercarea timidă de a ne alătura structurilor NATO. Noaptea, îl vede pe Domnul N. îmbrăcat în ținută neagră și cu caschetă albă pe cap, ca și boneta ei de bucătar, și nu știe ce să creadă. „O fi maistru bucătar ca și mine”, îi trecuse prin cap ideea salvatoare. Faptul că era urmat de comandantul unității și alți ofițeri o bulversaseră și mai abitir. S-a uitat, din nou, la umerii ofițerului să-i identifice gradul militar dar îi sesizează ghioceii înfloriți de timpuriu la tâmple și se convinge de lipsa epoleților. A văzut, apoi, tresele de pe mânecă și, nedumerită, îi dă raportul:

 

- Domnule maistru militar, pentru masa de dimineață se pregătește mâncare de fasole nouă și ceai cu unt și gem!

- Bravo! Foarte bine!

Din spate, comandantul unității încearcă a drege busuiocul și șoptește: „comandor,... comandor”!

Tânăra ia poziția regulamentară, salută și repetă raportul:

- Domnule maistru-comandor, pentru masa de dimineață se pregătește mâncărică de fasole nouă și ceai cu unt și gem!

- Nu e bine!

În mintea fetei s-a făcut ceață. Cum se face că prima dată a fost foarte bine și acum, după indicația comandantului, nu e bine? O fi din cauza faptului că a spus mâncărică în loc de mâncare? Înfrângându-și emoția, întreabă:

- Ce nu e bine?

- Accentul!

- Accentul?

- Da, accentul!

- Nu înțeleg. Ce accent?

- Accentul pe literă!

- Care literă?

- E! Se pune accentul pe „e” nu pe „a”! Se pronunță „maestru”, nu „maistru”!

Aproape în disperare de cauză, încearcă o ultimă tentativă salvatoare:

- Domnule maestru-comandor, pentru masa de dimineață se pregătește mâncărică de fasole nouă și ceai cu...!

- Fasole nouă?

- Da!

- Nu e bine!

- Ce nu e bine? îngână cu buza tremurândă.

- Fasole nouă! Poate vreți să spuneți „fasole vouă”! Așa mai merge. Dar pentru noi, noi ăștia căzuți pe capul vostru în creierii nopții, ce ni se pregătește?

Din spate, comandantul unității a încercat cu disperare să o salveze: „fripturică, fripturică!”!

Cu o voce și mai nehotărâtă, tânăra a încercat să repare situația:

- Pentru dumneavoastru se pregătește fripturică!

- Nu e bine!

- Iar nu e bine? De ce nu e bine? Tot accentul?

- Nu accentul!

- Dar ce, anume, nu e bine?

- Mărimea!

- Mărimea?

- Da, mărimea!

- Nu înțeleg... Mărimea cui?

- A fripturicii! Nu fripturici, ci friptane!

 

- Ce sunt alea?

 

- Tot niște fripturi... Dar muuult mai mari!

-------------------------------------------------------------------------------------

COMENTARIU:

Un talent care ma duce cu gandul la Marele Puiu Calinescu. FELICITARI !