Dorina Măgărin - Alfabetul sângelui

 

Dorina Măgărin

Alfabetul sângelui

Poesis

 

 

~*~

 

Ai să vezi!

Ai să vezi lacrima mea

pe pervazul ferestrei tale,

pregătită să o ia la vale

înspre parcul cu figuri bizare,

pe strada 3355.

Ai să vezi lacrima mea

atunci când te vei trezi,

instrumentaţie virtuală,

vrăjeală din fereastra error list.

Vei privi lacrima mea

prin lunca privirilor tale

şi îţi vei aminti de sărutul cromatografic,

ce nu ţi l-am dat la plecare,

atunci când ploua cu rafale

ca şi-acum: bum, bum!

Atunci m-ai lăsat, te simţeai agasat,

la buza staţiei de metrou.

Te grăbeai să urci în berlină,

ştiind că nu ai benzină

să ocoleşti gara în căutarea

unui loc de parcare cu plată striată.

Ai să vezi semnul de carte

făcut din tiamină şi citrină

pe care l-am lăsat deoparte

pentru a nu ştirbi

pata spontană din strană,

la cabinetul special 520-01,

de la etajul albastru de astru,

ştiind că voi reveni într-o toamnă,

când norii pufoşi nu vor plânge,

iar curcubeul va râde

de coafura arţarilor

şi de tot ce a fost hărmălaie

la fereastra imensă,

când stăteam mână-n mână,

tu cu un blid de crutoane

şi un pahar de vin alb-codalb,

eu contemplându-ţi

alteritatea interiorului, Odiseu.

 

Alemes7

Strigăt de lebădă în noapte –

un pui a fost expulzat din uter

și-apoi abandonat într-o tufă de

porumbe,

dintr-un câmp cu miros de maci.

Trei dulăi l-au adulmecat, au salivat,

dar l-au lăsat de teamă

că va veni o mamă să-l ia.

După-un veac de aşteptări şi rugi,

mama denaturată s-a întors

pe câmpul cu miros de maci.

Râde fiara turbată ...

Judecătorul ursuz exclamă:

– Inculpata a fost condamnată!

 

Alfabetul sângelui

S-au îndrăgostit în circumstanţe

agravante,

lira le-a exorcizat jurămintele, şoaptele,

mângâierile,

pădurea de odinioară le purta paşii pe

malurile Senei,

 

iar mălura le amintea de Atena.

– Fugi de aici, blestem al sângelui ce

fierbe ca vinul,

care musteşte în butoaiele fără cep,

adu-mi aminte de ce n-a fost odată

şi nu mă pisa cu amăgiri,

strecurate hoţeşte în limfă!

– Ei, Elohim, ai uitat că zeii nu au vise?

Uitat-ai că iubirile luxuriante

sunt daruri de-ale pământenilor?...

Noi, Bunii, ne perpetuăm prin catrene

şi giumbuşlucuri de-ale naiadelor cu

morfeme.

 

Ania

Ai venit din neant, Ania,

se aude ciripitul păsărelelor

din Munţii Penini,

de la colţul celor trei frontiere,

de unde bunicul, zmeul Pazik, venea

cu o neko – pisică, c-un căţel – inu,

cu un cerb – shika şi o hachi – albină.

Ai venit din adâncul sufletului Anirocii,

Ania,

cristal de stâncă, de mărgean –

ca veneticul Aian să-ţi fure sărutul florii

– hana

în galopul Pegasului din panerul solar.

 

Atharva Veda

Cum să exprim ceea ce ei ar fi vrut să

zică,

larii veneraţi,

să nu plângi de tristeţe, să plângi de

bucurie,

aceasta-i eliberarea!

Poza din faţa statuii lui Eminescu, din

Cartierul Latin,

ziua în care ai suportat cu stoicism să

urci

La Tour Eiffel –

evadări întâmplătoare din Ramayana şi

Mahabharata.

 

Atunci şi acum

Am obosit să te răsfăţ iubite căci azi ca şi

ieri – tăcere,

iar ieri ca şi azi – uitare.

O perspectivă panoramică asupra iubirii,

noi hărţi ale anticipaţiei cuceririi inimii,

cui, destinului?

Împreună către viitor, căutând un planor

care să ne ducă în cuibul Lorenei

ori poate pe malul Senei, acolo unde

anticarii

îşi uită mereu crăiţarii, dar nu le pasă

căci în cărţile uitate de vreme găsesc

atâtea poeme,

 

de care alţii nici n-au visat şi se cufundă-

n uitare

 

până-ntr-o altă zi în care... azi ca şi ieri –

tăcere

şi ieri ca şi azi – uitare.

 

 

~*~

Dorina Măgărin