Patetismul
unui univers interior de o infinită varietate
George
Robert Mitrache, Jurnalist
29
Noiembrie 2023
Beneficiind deopotrivă de forța de plasticizare și de
conceptualismul tipic intelectualului rafinat, distinsa poetă Maria Cernătescu
plăsmuiește versuri care se desprind parcă din montura sonetelor, dând timbrul
și turnurile sintactice specifice. Ca într-un iureș al unei lave pasionale,
aidoma cristalelor ce fulgeră, poemele cuprinse în acest volum sugestiv
intitulat „Tânguiri flamande” evidențiază fără echivoc consonanța dintre
autenticitatea trăirilor interioare complexe și cadrele formale, inspirat alese,
ale versului tradițional, în care sentimentele și ideaticul se logodesc întru
armonizare.
Registrele de stări nuanțate, complexitatea afectelor
tulburate uneori de unele antinomii, distilează esențele dragostei, tumultul
lăuntric generând o perpetuă și fecundă transmutație creatoare: „E ziua în care
doresc să rescriu/ Tot cerul albastru, tăcut și pustiu,/ Să-l sting cu iubire
de-argint repictat/ Pe vârful din zare, atins și uitat...” („Timpul lumii”)
Seducția pentru valorile axiologice și viziunea
animistă au zugrăvit aici o lume în mișcare, cu frenezia și patetismul unui
univers de o infinită varietate și noblețe: „Aura de curcubeie se frământă
printre praguri/ Într-o ploaie rătăcită cu cicoare mărunțită,/ Toamna curge în
albastru miruită printre valuri/ Și în vremuri aruncată pe o boltă
stingherită...” („Canon de toamnă”).
Subtilitatea tehnic-literară a transformat
simbolistica titlului acestui volum într-o intenție poetică excepțională.
„Tânguirile flamande” sugerează tensiunea poetică zămislită din concentrarea
stilistică, dar și din acea amplificare armonică și policromă, subsumându-se
discret unei emulații artistice, prin metafore, aliterații și epitete aflate
mereu în căutarea unui exotism lexical. Atât în versuri cât și în picturi,
distinsa doamnă Maria Cernătescu evocă frumosul existențial și eternitatea cu
vibrația și solemnitatea ce izvorăsc din fiorul real al vieții, așa cum
procedau odinioară romanticii.
Ca și în precedentele volume de poezie, autoarea
apelează la motive lirice, teme și atitudini ilustre, conferind creațiilor sale
o demnitate aparte și o fervoare prin sugestivități care ne amintesc de
Petrarca: „ed ardo, e son un ghiaccio.” „Eu sunt pământul din apă și foc,/
Chiar și cuvântul ce leagănă joc,/ Eu sunt himeră-ncastrată în zid/ Când lanțul
de ceață îngheață în frig...” („Destin cu himere”)
Atrasă și fascinată de labirintul vieții sufletești,
autoarea explorează fragmentar existența, într-un cadru ușor refractar care-i
marchează caracterul de excepție și stilul captivant, fermecător. Din
investigarea straturilor adânci ale conștiinței și acea lucidă filigrană a
meditației, au prins viață veritabile bijuterii poetice și tablouri care
configurează o adevărată fenomenologie reflexivă: „În rugul clipei neînfrânte,/
Mă strigă roua dimineții,/ Să pot fura din miez fierbinte,/ Un zbor închis în taina
ceții...” („În răsărit mi-apune timpul”)
Creațiile doamnei Maria Cernătescu exercită acel
captatio: aria și sonoritatea cuvintelor, cromatica, efectele de ordin semantic
și imagistic dau substanță și paradox, căci prin decantări succesive au
rezultat valori afectiv-imaginative. Ritmul, proporția, armonia, complexul
intropatic și muzicalitatea dau vigoare poeziilor și picturilor din prezentul
volum, erijându-se în originale valori estetice ale sensibilității.
Tonuri de acute tânguiri conferă un progresiv aplomb
discursului liric, prin pluralitatea căutărilor și prin capacitatea de
reprezentare metaforică, simbolizări ale elementarității și ale emulației
explozive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu