AUSTRIA
EXPERIMENTEAZA PE COPII
Noiembrie
16, 2023
Suntem conservatori și creștin-democrati și pentru că,
printre altele, aparam și promovam demnitatea ființei umane, din momentul
concepției până la moarte naturală. Fie sănătoasă ori suferința. Fie săracă ori
bogată. Ca atare, ne-am ingrozit citind recent un dosar vast, publicat în
influenta publicație New Yorker, privind abuzul copiilor din Austria.
Materialul ne deschide ochii să pricepem și mai mult modul în care sistemul de
abuz (nu protecție) al copiilor a fost întemeiat în Germania, iar apoi în Austria.
Exact același sistem pe care politicienii încă la conducere l-au implementat în
România în primăvara adoptând Legea Barnevernetului în Romania.
Vila
torturii psihologice
Titlul comentariului nostru este derivat din titlul
articolului în engleză: The Villa where a Doctor Experimented on Children /
Vila unde un doctor a experimentat pe copii”. [Link:
https://www.newyorker.com/.../the-villa-where-doctors...]
Austria a pierdut o mare parte a populației tinere în
primul război încercând să-și păstreze coloniile est europene, și încă o mare
parte cu o generație mai târziu în al doilea mare război încercând să-și
redobândească coloniile. De atunci încoace Austria a încercat să-și revină, dar
numai cu un succes parțial. Avortul și hedonismul sunt combinații toxice care
încă previn revenirea Austriei la normal din punct de vedere demografic ori la
un echilibru social optim.
Tocmai aici a intervenit Jugendamt pentru a facilita
revigorarea demografică a Austriei. Încă din anii 50 a luat copii din căminele
lor pe diverse motive: părinți alcoolici, drogați, needucați, săraci,
necăsătoriți, copii ai căror tați nu puteau fi identificați. Scopurile umane au
fost, însă, curând urmate de scopuri inumane.
În dosarul ei de 27 de pagini, jurnalista Margaret
Talbot descrie modul în care autoritățile austriece, mână în mână cu psihologii
și „experții” în creșterea copiilor, au distrus sute de mii de vieți, smulgând
copiii din familii și punând pe unii dintre ei în centre de experimente
sociale.
Unul dintre aceste centre a fost o vilă, azi goală,
din Innsbruck, pe Sonnenstrasse. Acolo au fost ținuți la grămadă zeci de copii,
grupa după grupă, pe o perioada de câteva luni de zile pentru fiecare copil.
Era vila în care psihologii făceau experimente pe copii. Villa din Innsbruck
era una din 8 centre similare finanțate de Guvernul Austriac, iar „experții”
erau adepții psihoanalizei inventată de un alt austriac, Siegmund Freud.
Copiii erau legați de pat, iar dacă aveau visuri
romantice trebuiau să le dezvăluie, după care erau trimiși la duș. Duș cu apă
rece! În timpul zilei erau interogați de „experți” privind visurile, iar dacă
copiii nu își mai aminteau, erau pedepsiți, lipsiți de mâncare ori izolați de
restul copiilor.
Joaca era interzisă pe perioada șederii în centrele de
experimentare, cum era și socializarea între copii. Copiilor li se dădea
mâncare cu porția, iar la masă trebuiau să folosească o etichetă și cod de
comportament standard. Dacă spărgeau o cană ori o farfurie, erau bătuți.
Copiilor li se interzicea să vorbească între ei, vorbind doar în anumite
circumstanțe și între anumite ore.
La 16 ani copiii erau eliberați din centrele de
detenție (numite atât de „politicos” de români drept „centre de plasament”!) și
își vedeau de viață. Fără educație, casă, familie ori meserie. Erau copiii
nimănui. Munceau prin cafenele, dormeau prin parcuri, se încăierau, începeau
relații sexuale timpurii, fugeau în străinătate. Așa, eroina articolului lui
Talbot a ajuns în America la 20 de ani, după ce timp de 4 ani a trăit prin
Austria și Italia cum a putut. Și-a găsit loc de muncă servind pe un vas de lux
care, ajuns în Miami, a dat prilej tinerei fete să-și ia adio de la Austria și
trecutul ei. Era anul 1986. [Link:
https://www.newyorker.com/.../the-villa-where-doctors...]
“Expertii”
in tortura psihologica
„Experții” austrieci numeau centrele de experimentare
„child observation centers / centre de observare a copiilor”. „Părintele”
acestui gen de experimente a fost Dr. Maria Nowak-Vogl, profesor de psihologie
la Universitatea din Innsbruck. În 2013, a fost publicat un Raport privind
ororile comise de Vogl și „experții” austrieci, iar victimele solicită și azi
despăgubiri morale. Austria plătește fiecărei victime 1.500 de euro pentru
început, iar apoi 300 de euro pe lună după ce victima ajunge la 60 de ani.
Raportul numește centrele de experimentare „a
combination of home, prison, and testing clinic / o combinație de casă,
închisoare și clinică de testare”. Fără cunoștința lor sau consimțământul
părinților copiii erau injectați cu „epiphysan / epifizan”, o substanță
desemnată sa suprime simțămintele sexuale la vite și cai. „Experții” erau
interesați să știe dacă injecțiile date copiilor aveau efecte similare asupra
lor.
Tortionarul
Vogl
Tot fără știrea și consimțământul lor, copiii erau
injectați cu droguri tranchilizante, droguri psihotropice și sedative. Conform
Raportului, Vogl a început experimente de acest gen pe copii în 1954 și le-a
continuat până în 1987. În această perioadă a făcut experimente pe cel puțin
3.600 de copii. Experimentele erau finanțate de guvernul Austriei, iar copiii
erau puși în îngrijirea lui Vogl de către Jugendamt.
Experimentele cu epifizan au început în 1957 și erau
făcute pe copii „hipersexualizați”. Până atunci, experimente similare au fost
făcute doar în Secolul XIX pe bărbați întemnițați. Dar Vogl prescria astfel de
injecții la copii între 7 și 11 ani! Confruntată, după 1987, privind
experimentele ei, Vogl explica faptul că intenția ei a fost una bună: să
corecteze comportamentul copiilor care, în opinia ei, erau ori puteau deveni un
balast social, copii din familii sărace, drogați, alcoolici, hipersexualizați.
Intenția era să prevină multiplicarea biologică a acestor copii care, odată
ajunși maturi, vor încerca să formeze ei familii și să aibă copii.
Experimentul a fost unul groaznic. Scrie Talbot: „for
nearly forty years, Nowak-Vogl’s beds were consistently full / pentru aproape
40 de ani, paturile lui Nowak-Vogel au fost pline”.
Ideologia
nazista de crestere a copiilor
Născută în 1922, Vogl și-a făcut studiile în atmosfera
intelectuală nazistă a anilor 20 până în anii 40. Gândirea predominantă la
vremea aceea era „to take ‘difficult’ children and turn them into productive,
rule-abiding, sexually regulated members of society / să transforme copiii
`dificili` în membri productivi, obedienți și normali din punct de vedere
sexual”.
Această mentalitate a facilitat apariția sistemului de
protecție a copiilor din Austria și Germania, unde statul și-a asumat
autoritatea „to remove kids from environments deemed undesirable / să ia copii
din medii de familie considerate indezirabile”.
Contextul de după 1945 a fost și mai favorabil pentru
implementarea acestui sistem inuman. Talbot explică situația socială din
Austria de după 1945: moartea în masă a bărbaților tineri în război a dus la un
excedent de femei tinere, divorțul a fost legalizat, concubinajul s-a
răspândit, prostituția s-a extins, bolile venerice au explodat, avortul a fost
și el legalizat în timp, iar absența taților din viața copiilor îi transformau
pe copii în răzvrătiți greu de stăpânit.
Articolul lui Talbot este informativ și în sensul că
dă detalii privind modul în care naziștii tratau copiii suferinzi. De exemplu,
cu un prilej naziștii au făcut razii prin case și au luat de la părinți 800 de
copii suferinzi de autism ori sindromul Down și i-au executat. Povestea lor e
descrisă în cartea lui Edith Sheffer (2018): Asperger’s Children: The Origins
of Autism in Nazi Vienna / Copiii lui Asperger: Originea autismului în Viena
nazistă.
Vogl, deci, nu a fost un caz izolat ori o aberație, ci
unul din mulții „experți” care au încercat „curățirea”, la adăpostul legii și
din plata statului, a societății germane de copii indezirabili și suferinzi.
Rufele
murdare ale Austriei
În comentariul de astazi vă descriu un aspect aproape
necunoscut în spațiul românesc ori în restul lumii, acela al Austriei, țara
care de mulți ani ni s-a dat drept exemplu de organizare socială, „pace
socială”, bunăstare, armonie socială. Țara care însă a știut să-și ascundă de
restul lumii rufele ei murdare.
Austria a dat lumii pe Kurt Waldheim, Secretar General
ONU. Waldheim a fost nazist. În războiul nazist a făcut parte dintr-un
detașament responsabil pentru masacrarea evreilor greci și a partizanilor
iugoslavi. Cu toate acestea, austriecii l-au ales pe Waldheim președinte în
1986. (Așa cum și noi, românii, am ales foști comuniști ca președinți în
România din 1990 până azi!)
Rufele murdare ale Austriei trebuie cunoscute. Astfel
putem înțelege și mai bine de ce Austria e cotată drept una dintre cele mai
rasiste țări din Europa, xenofobă și arogantă.
Cât despre cei care au supraviețuit experimentelor lui
Vogl, unii dintre ei și-au revenit și au trăit vieți normale, pe când alții au
devenit confuzi din punct de vedere sexual. Experimentele lui Vogl nu au fost
un succes. Austria încă plătește pentru eșecul lor.
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu