Hora
sclavilor și averea Bubulinei
Miron
Manega, Jurnalist, membru U.Z.P.R.
20
Octombrie 2024
Nu știu câți dintre dumneavoastră își mai amintesc
filmul „Zorba Grecul”, în care genialul actor Anthony Quinn a jucat rolul lui
Alexis Zorba, personajul principal. Există în acest film o fază devastatoare
care se adresează direct nimicniciei umane din toate timpurile, fază pe care am
revăzut-o într-o „reîncarnare” recentă, pe scena politică românească. În filmul
lui Michael Cacoyannis, Bubulina (madam Hortense), fostă cântăreață de cabaret,
retrasă în Creta unde și-a deschis un mic han, era pe moarte. În locuința ei se
adunase un cârd sinistru de bătrâne hrăpărețe care așteptau nerăbdătoare ca
Bubulina să-și dea obștescul sfârșit. În clipa în care cineva a anunțat
decesul, babele s-au năpustit la lucrurile Bubulinei pe care le-au jefuit fără
nici o rușine. În câteva minute, casa decedatei era devalizată complet.
Recent, s-a întâmplat ceva similar cu ocazia deciziei
Curții Constituționale de a o scoate pe Diana Iovanovici Șoșoacă din cursa
prezidențială. Nu voi insista aici pe chestiunile de fond, ci pe câteva detalii
care țin, așa cum spuneam, de nimicnicia umană.
Nici nu se stinsese bine ecoul deciziei Curții
Constituționale a României, că la unele televiziuni a și început dansul
sclavilor. Al scalvilor fericiți că au scăpat de disconfortul hârtiei de
turnesol care le scotea în evidență slugărnicia devenită modus vivendi. Iar
hârtia de turnesol era (este) candidatul interzis Diana Iovanovici Șoșoacă. Da,
au scăpat de ea la președinție, dar cu prețul autodenunțării involuntare, de
către Curtea Constituțională a României, a propriei imposturi. Căci altfel cum
putem numi o decizie atât de profund anticonstituțională cum a fost
interzicerea candidaturii Dianei Iovanovici Șoșoacă la președinție?
Curtea Constituțională a României a atins, în această
toamnă, punctul maxim de regresie progresivă, a cărei bornă terminus se numește
Amalia Bellantoni. Ea reprezintă în acest moment blazonul, sigla, simbolul sau
efigia celei mai înalte autorități de jurisdicție constituțională din România,
„independentă față de orice altă autoritate publică și care are, conform
Constituției României, rolul de garant al supremației Constituției”. Al cărei
simbol recent este, cum spuneam, figura „emblematică” a Amaliei Bellantoni.
Cu această imagine se prezintă Curtea Constituțională
a României în lume, sub ochii îngăduitori și tăcerea complice a întregii
Justiții.
Revenind la ceea ce numeam „hora sclavilor”, adaug un
aspect care excede chiar și faza din filmul „Zorba Grecul” amintită la început:
deși mai erau două zile până la anunțarea oficială a respingerii dosarului de
candidatură al Dianei Șoșoacă, „analiștii” au început să-i împartă bazinul
electoral.
Diferența nu e numai de nuanță: dacă la Bubulina,
bătrânele „hoitare” au așteptat, totuși, ca aceasta să moară, în cazul Dianei
„analiștii” n-au mai așteptat. Au trecut la „devalizarea” electoratului când
„moarta” încă mai mișcă, spectacol care mi s-a părut sinistru, dar mai ales
ridicol. Căci „moarta” nu numai că n-a murit, dar e atât de vie încât provoacă
non-stop atacuri de panică tuturor celor care i-au programat sfâșitul.
Vai de somnul lor!
Aranjament grafic – I.M.
-----------------------------------------
Sursa – „Certitudinea” Nr. Anul 8, Nr.
172/2024, p.9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu