Bucolică
~*~
mercenarii
clipei scrijeleau cu negru-cobalt
evadasem
din
îndepărtatele tablouri mb plecând în armată
ținându-ne
strâns nu mai știam
dacă
ești reală
dacă
ai să mă cauți
și
dacă eu
despre
ai tăi
se
vorbea numai de rău ca despre oricine
lumea
nu mai încăpea pe șosele
dând
pe apa bârladului
pătimașele
cuvinte de amor
și
tandrețea
în
văioage acoperite de puful plopilor sidefii
aproape
șterși de umbra depărtărilor
fără
tine refuzasem viața și mersul înainte
exersam
timpuri incomode
cântând
la două mîini
aoristul
și preteritul
la
pianul dezacordat al lumii
îmblânzind
clipa și lăsând-o la gerunziu
deveneai
melancolică tăcută mitică
te
dezbrăcai de pardesiul alb-vergin
și
intrai în poeme
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu