Ioan Miclău-Gepianu - Așa e Ardealul

 

Ioan Miclău-Gepianu: Așa e Ardealul

 

Motto:

”...Când veți pune mâine, pe pământ o floare

La aceea care, sunt la Domnul duși,

Face-ți tăinuită rugă de iertare

Pentru cei ce-n raiuri, sunt de-acuma puși ”

Mircea Dorin Istrate

 

 

~*~

Așa e Ardealul

 

Uriaș cu ochi de stele,

Stând pe Munții Transilvani,

Și cu pletele pe dealuri,

De vreo zece mii de ani!

 

Paznic al moșiei noastre,

Unde râuri curg în soare,

Alergând voioase, sprinten,

Către Dunărea cea mare!

 

Bravi locuitori și vârstnici,

Ca și piatra de pe munte,

Ca și gheața Europei,

Ce-ntindea duioasa punte,

 

Triburilor Traco-Dace,

Din Balcani și din Carpați,

Peste Tisa mai departe,

Era grai de-aceiași frati!

 

Meșteri în turnat de aur,

Zei ai muzicii eterne,

Luptători cu șapte inimi,

Demiurgi de vremi moderne!

 

Fiul lui Scorilo* are,

Mai târziu, drept moștenire,

Peste toate-aceste plaiuri,

Sub a ochiului privire,

 

Să le apere de dușmani,

Veac de veac și deal cu deal,

Iar noi azi urmași la vatră,

Purtăm o iubire sfântă în Ardeal!

 

Așa e Ardealul nostru,

Ca altarul unui templu,

Și-au venit și alte nații,

Ce-n a lui Hristos exemplu,

 

Au primit masă și pâine,

Și iubire și respect,

Căci Romanul nu își schimbă,

A lui inimă din piept!

 

Așa e Ardealul nostru,

Ca și stupul de albine,

Ardeleni si Ardelence,

Oameni doritori de bine!

 

Insă cel viclean aiurea,

Să se țină mult departe,

Și să nu își cerce jocul,

Pe-al stramoșilor mei parte!

 

Căci Ardealu-i raiul nostru,

Sub al cărui glie stau,

Sufletele sfinte-a celor,

Ce cinstire îi purtau!

 

Dorul lor și-amara trudă,

Le-auzim și azi cum plânge,

Iar fierbintea lor dorință,

Urcă în al nostru sânge!

 

Iar de vremurile cearcă,

A-ncropi calea frăției,

Atunci lumea-ntreagă are,

Tot acceptul României.

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

 

 

* Decebal