Ioan Miclau - VERSURI DE DURERE! (VERSES OF PAIN!)

VERSURI DE DURERE!

~*~

Oriunde ai fugi de-o amintire veche,

Ea vine și îți sună cu jale în ureche,

Chiar timpul de așterne uitarea dulce umbră,

Durerea te recheamă cu vocea ei cea sumbră.

Și de mi-am luat lumea în cap așa orbește,

E numai de durerea ce-n inima mea crește,

Durerea libertății îl arde pe român,

Să nu i-o ia-i pe asta, și Crucea de la sân.

Cu ochii minții văd părinții mei în zdrențe,

Români săraci, ca Țara, si ea săracă este.

Durerea-i în popor și în guvern snobismul,

Atîta-i tot ce-aduse în Țară comunismul.

Dar când îmi vor fi ochii de sânge-nsângerați,

Și inima zdrobită departe de-ai mei frați,

Din cer să zică Domnul: nu-i pace în omor,

O, Doamne, a lor moarte e-n coasă și topor.

Doar nu vei ține partea celui mai blestemat

Guvern, ce ne-a distrus altarul făcând negru păcat,

Dezmoștenind poporul de vatra ce i-ai dat-o,

Zdrobind credința-n inimi, ce Tu ne-ai închinat-o.

De cei fără de lege, Tu încă-i vei ierta,

Atunci cei în durere la ce-ar mai aștepta?

Mai bine-n sfânta glie egal moartea ne fie,

Căci păcătoși toți suntem în sfânta Ta moșie.

*

VERSES OF PAIN!

~*~

Anywhwre you shall run from an old recolection,

It will come to whișper with sorrow at your ear,

And the time if will lay the forgetfull sweet shadow,

The pain will be calling back with its gloomy voice.

And if I took the world over my head,

It is only by the pain that is growing în my heart,

The painof Liberty has to light up the Romanian,

Nobody will take his Liberty and Cross fromm the bosom.

With the brain-s eyes I see my parents in rags,

Poor Romanians, like thei Country, and it poor is,

The pain is in the people, in government the snobbery,

That is all what the comunist brought tu us.

But when my eyes shall be full of blood-stained tears,

And crushed my heart, far from my brothers,

If the Lord will say, no peace is in the killing,

O, Lord, their deathis in the scyte and axe.

Beyond any doubt, You will not keep to the antichrist,

Government whici destroyed the altar, doing dark sin,

Diiinheritting the people from the land which You gave,

Crashing in hearts the faith to love you.

If the bad will be forgiven still,

Then the soul full of pain, What will it wait for?

Much better în saint land equal the deat will be,

Because we all are sinners on Yous saint estate.

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

Versuri de durere-Verses of pain

Editura ”Mihai Eminescu” Publishing House,

Oradea, 1993. România

(Carte de versuri, bilingvă, cu un Cuvânt de la

Dr.Constantin Mălinaș)

Ioan Miclău

Mărturisire: Aici veți găsi sufletul unui om, care iubește

frumusețea, convins că în această lume nu este nimic mai presus

decât ființa umană.

Foreword: Here, is the soul of a man who love the beauty, and în

the world is nothing more beautiful than the human being, than human kind.

Ioan Miclau

1993