Născătore de Dumnezeu
Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil,
îţi vine
parcă să zici că orice mamă e o "născătoare de
Dumnezeu".
Francis Bacon (1561-1626)
Francis
Bacon putea să spună aceste frumoase şi adevărate cuvinte într-o vreme când ,
în Europa creştină, Dumnezeu, subiect de discuţie zilnică, încă era intra
muros. Astăzi, când Cel născut din Pururea Fecioara Maria, de jure a fost
izgonit extra muros, care filozof ar mai spune aşa ceva?
Lume a
“evoluat” şi în atitudinea faţă de copii. În materie de afecţiune maternă ( şi
paternă), copiii sunt concuraţi serios de animalele de companie: pisici,
câini, porcuşori de Guineea, purceluşi obişnuiţi,dihori etc.
La
relele tratamente, la exploatarea fizică, vechi de când lumea, în zilele
noastre , copiii sunt supuşi unei exploatări mediatice, de promovare şi
de întreţinere a imaginii unor VIP-uri mondene, sportive, politice, princiare
etc., de promovare a celor mai diverse produse şi implicaţi chiar şi în
propagandă politică ( În campania electorală americană din 2016, copiii de grădiniţă
erau învăţaţi să strige “ Hillary!Hillary!” şi să spună că Trump este un
nebun.) Exploatarea mediatică, nu este percepută ca atare, ci ca o joacă,
un divertisment, ceva benign în folosul copiilor…În realitate, este puternic
invazivă, modelând mintea, comportamentul şi sufletul în ton cu exigenţele unei
realităţi din de în ce mai secularizate şi secularizante, care realitate
distorsioneza şi atitudinea corectă, sănătoasă a părinţilor faţă de copii.
În secolul
trecut, Janusz Korczak (https://en.wikipedia.org/wiki/Janusz_Korczak )
recomanda următoarele reguli pentru creşterea şi educarea copiilor:
1. Nu
aștepta de la copilul tău că va fi ca tine, sau cum îți dorești tu să fie. Ajută-l
să devină el însuși.
2. Nu cere
de la copil răsplată pentru tot ce ai făcut pentru el. I-ai dăruit viață, cum
ar putea să te mulțumească? El va dărui viață altcuiva, iar aceasta este o lege
ireversibilă de recunoștință.
3. Nu
demonstra nemulțumirile tale asupra propriului copil, pentru a nu-ți mânca
amarul la bătrânețe. Căci, ce semeni aia vei culege.
4. Nu aborda
problemele copilului cu superioritate. Viața e oferită fiecăruia după puteri,
fii sigur, viața poate fi dificilă pentru el, nu mai puțin decât pentru tine,
ba poate și mai mult căci nu are experiență.
5. Nu-l
umili!
6. Nu uita,
cele mai importante întâlniri sunt întâlnirile cu copiii noștri. Oferă-i
atenția maximă — nu știi niciodată pe cine poți întâlni în propriul copil.
7. Nu te
chinui, dacă nu poți face totul pentru copilul tău, dar ține minte: pentru
copil nu s-a făcut suficient, în cazul în care nu s-a făcut tot posibilul.
8. Copilul
nu e tiran, care îți monitorizează întreaga viață, nu doar carne și sânge. E
cana prețioasă, pe care viața ți-a oferit-o pentru a păstra și dezvolta focul
creativ din ea. Această iubire nelimitată a mamei și a tatălui la care va
crește nu „al nostru” sau „al meu” copil, dar un suflet.
9. Învață să
iubești un copil străin. Niciodată nu te comporta cu unul străin cum nu ți-ai
dori să se comporte ceilalți cu propriul tău copil.
10.
Iubește-ți copilul în orice ipostază — netalentat, ghinionist, adult. Vorbind
cu el, fii fericit fiindcă copilul e o sărbătoare, care încă se desfășoară în
viața ta.
La acestea
aş mai adăuga una: Dacă tot i-aţi botezat creştini, nu fiţi nepăsătoare,
neglijente cu lumina dumnezeiască pe care copiii au primit-o în suflet la
botez. Sunt purtători de Dumnezeu ( teofori) şi, într-un fel, Francis Bacon are
dreptate cu privire la mamele lor. Întreţineţi focul ca aceştia să
crească buni şi frumoşi (kalokagathos). Şi dacă nu v-aţi descreştinat cu totul,
nu vă fie teamă că din copilul pe care-l iubiţi s-ar putea să iasă un sfânt.
Garantat sută la sută ( şi ceva în plus) sfinţii vor judeca lumea, nu
supermenii, supercampionii, supergeniile, superrazboinicii, supercarturarii şi
alţi super. În spatele Sf.Ioan Gură de Aur s-a jertfit mama sa Antuza,
văduvă tânără; Sfântul Vasile cel Mare a avut ca mentori pe… bunica sa Macrina
şi mama sa Emilia; în spatele Fericitului Augustin a stat rugăciunea
arzătoare a mamei sale Monica; n-ar fi existat un împărat Constantin cel Mare,
dacă nu i-ar fi stat alături mama sa , împărăteasa Elena etc.
Dumnezeu
ţine ( încă) lumea pentru omanii buni şi frumoşi la suflet, unii/unele de
curând născuţi/născute şi alţii/altele care vor mai urma, până când se va
completa numărul celor înscrişi în Cartea Vieţii. Atenţie! Nu e vorba de
predestinare, “ ce-ţi este scris, în frunte îţi este pus”, ci de preştiinţa lui
Dumnezeu. Noi alegem ce să ne punem, ce să ne scriem pe frunte…Dumnezeu ştie
dinainte cine şi ce a ales…
“Şi-am
văzut ridicându-se din mare o Fiară, având zece coarne şi şapte capete; şi pe
coarnele ei, zece steme şi pe capetele ei, nume blasfemiatoare. (…) Şi i se vor
închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt de
la’ntemeierea lumii scrise’n cartea vieţii Mielului celui înjunghiat.” (Apocalipsa 13,1,8 BVA)
Pentru a
înţelege limbajul metaforic al Apocalipsei, trebuie doar să ridicăm ochii din
gadgeturile electronice şi să fim atenţi la ce întâmplă în jurul nostru şi la
ce ni se întâmplă nouă , personal, pentru că “ E mult mai târziu decât îţi
închipui”, spunea părintele Serafim Rose (https://en.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose )
“Poate că
aceştia sunt ultimii câţiva ani în care mai putem continua să răspândim liberi
cuvântul. E mai târziu decât credeţi... Trebuie să lucrăm cât mai e timp...
Ştiţi ce s-ar întâmpla dacă Hristos ar umbla astăzi prin lume? Probabil că L-ar
interna într-un spital de nebuni şi L-ar droga cu tot felul de medicamente.
Lumea L-ar răstigni şi acum la fel cum a făcut-o acum două mii de ani (...).
Spunem că trăim într-o societate creştină, dar de fapt nu este adevărat; trăim
într-o societate care este mult mai păgână, mai urâtoare de Hristos decât lumea
în care a trăit odinioară Hristos. Părintele Serafim Rose simte duhul
Sfinfilor Părinţi mai bine decât mulţi dintre noi. Deşi n-a fost profesor, are
valoare teologică, iar noi avem multe de învăţat de la el şi ca ascet, şi ca
mistic. Un mare semn de întrebare se ridică: unde ne aflăm noi faţă de el?” (
Părintele Dan Constantin Bădulesc)
Sunt alţii
care umblă prin lume, în locul lui Hristos, vorbind în numele lor, adulaţi şi
ovaţionaţi ca nişte dumnezei.
Nicuşor Gliga
Bucureşti,
24 mai 2019
Sf. Cuv.
Simeon; Sf. Mc. Serapion; Sf. Mc. Marciana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu