sâmbătă, 18 mai 2019

ASFINTITUL SOARELUI - MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ - E C L I P S A




KYRIE ELEISON!
Sfantul Ioan din Kronstadt



            Tot omul pe pamânt boleste de lingoarea pacatului, de orbirea pacatului, de turbarea pacatului. Si cum pacatul ia de cele mai multe ori forma rautatii si a trufiei, trebuie sa ne purtam cu tot omul stapânit de pacat ca si cu un bolnav, cu îngaduitoare iubire. Iata un adevar important pe care de cele mai multe ori îl uitam. Ba chiar procedam de-a-ndoaselea: sporim raul adaugându-i propria noastra rautate, trufiei îi opunem propria noastra trufie. În felul acesta sporeste la noi raul, nu se micsoreaza, nu se vindeca, boala se întinde si mai mult. Miluieste-ne, Doamne! Miluieste, Doamne, omenirea!


Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 305.




CABLUL DE INALTA TENSIUNE
Arhimandritul Sofronie Saharov



             Dumnezeu sa va pazeasca! Iar voi, paziti atitudinea dreapta! Din afara nimic nu se vede; este o viata ce nu are nimic deosebit. Ci înauntru, din pricina ascultarii, sântem într-o stare de neîntrerupta încordare. Asa trebuie sa fie crestinul: un „cablu” de înalta tensiune pe care o pasarica se poate odihni fara nici o primejdie, dar prin care trece o energie în stare a face sa explodeze întreaga lume. Iata cum vom avea intrare în vecinica Împaratie a lui Hristos.


Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 42




JOACA RESPONSABILA
Sfantul Ioan din Kronstadt



             Viata pe care o traim acum nu este o gluma, o joaca, desi oamenii o iau drept gluma sau joaca. Se joaca iresponsabil cu timpul care le-a fost dat spre a-si pregati vesnicia, se joaca cu cuvinte fara rost. Se aduna în ospetie, stau si palavragesc, apoi încep sa se joace, într-un fel sau altul. Se aduna la teatru, unde totul nu-i decât joaca, distractie; se distreaza cei de pe scena, se distreaza si cei ce-i privesc. Unii îsi petrec timpul folosindu-si calitatile intelectuale, altii slabiciunile omenesti, altii în fapte caritabile sau în a scrie sau vorbi frumos. Se mai pot ocupa cu mâncatul si cu bautul în exces, în loc sa manânce si sa bea doar cât le este necesar, se preocupa de îmbracaminte, îsi pierd timpul îngrijindu-se de persoana lor, se distreaza pe seama ispravilor copiilor, în loc sa-i educe în credinta , evlavie, frica de Dumnezeu. Pentru unii ca acestia toata viata e o distractie. Vai de cei ce iau viata drept o distractie!


Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 323




ASFINTITUL SOARELUI
Sfantul Tihon din Zadonsk



        Vezi ca, atunci când apune soarele, se face întuneric si bezna în lume si nimic nu se vede, albul de negru nu se osebeste si cu neputinta este a cunoaste unde se afla prapastia sau drumul cel neted si unde se gaseste pierzania sau locul ferit de primejdie. Cugeta dar ce întuneric se poate salaslui într-un suflet si ce negura îl învaluie atunci când nu are harul lui Hristos înlauntrul sau. Un asemenea suflet nu poate sa osebeasca raul de bine si paguba de folosul sau si umbla bâjbâind ca un orb. Aceasta întâmplare te învata sa te rogi lui Hristos, Luminii celei Adevarate, pentru ca si în sufletul tau sa straluceasca lumina harului Sau.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 65.




E C L I P S A
Sfantul Ioan din Kronstadt



            Traim toti într-un fel de eclipsa parelnica a inimii si a mintii, dar Iisus Hristos Domnul este lumina noastra. Prin darul lui Dumnezeu, Sfintii ne vad mereu, fiindca ei sunt în Dumnezeu si Dumnezeu în ei. Sunt „într-un duh cu El” (1 Corinteni 6, 17), iar Domnul aude si vede tot. De aceea, când privesti în biserica chipurile sfintilor, fii convins ca te vad si ca vad si ce ai în inima.


Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 272




POARTA DESCHISA DRAGOSTEI
Parintele Rafail Noica



              Facerea de minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, si nu cel mai pretuit de Sfintii istoriei. Cele mai pretuite de Sfintii istoriei sunt virtuti ca smerenia, de pilda, care este poarta deschisa dragostei, dragostea fiind cuvântul la care se reduc toate poruncile dumnezeiesti.

Parintele Rafail Noica, Cultura Duhului, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002, p. 111




Din minunile
Sf. Calinic de la Cernica



          Pe când era stareţ, a venit pitarul mănăstirii la Cuviosul Calinic şi l-a înştiinţat că s-a isprăvit făina. Iar el a răspuns:

            ‒ Să avem nădejde la Maica Domnului şi la Sfântul Ierarh Nicolae şi nimic nu ne va lipsi.

            Apoi, intrând în chilie, a căzut la rugăciune înaintea icoanei protectorului său, zicând: „Sfinte arhiereule al lui Hristos, Nicolae, mângâietorule al săracilor şi cald-folositorule al celor ce te roagă cu credinţă, vino şi acum şi ajută smeritei turmei tale şi ne scapă de foamete, precum ai mântuit pe cei ce erau să se înece în mare, că nu avem alt ajutor după Maica Domnului, afară de tine...”. Apoi, după Vecernie, a pus să se citească în biserică Paraclisul Sfântului Nicolae.

           Astfel, Sfântul Ierarh Nicolae, ascultând rugăciunea plăcutului său, a venit imediat în ajutorul Mănăstirii Cernica. În ceasul acela a sosit la arhondaricul mănăstirii un car cu boi încărcat cu făină. Erau doi oameni necunoscuţi, trimişi cu această milostenie de stăpânul lor, care, după ce au descărcat povara, îndată au plecat.

 În altă zi, pe când vorbea cu părintele Pimen, duhovnicul său, a venit la Sfântul Calinic un om cerându-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. După un ceas a venit un tânăr şi a spus stareţului: „Părinte, tatăl meu a murit şi a lăsat să aduc la mănăstire o mie de lei. Iată aici cinci sute şi restul îl voi aduce mai pe urmă, că nu îi am acum”. Apoi a plecat. Atunci bătrânul duhovnic a întrebat pe cuviosul:

            ‒ Ce cugetai, părinte Calinic, când ai dat milostenie acelui om?

Iar blândul stareţ i-a răspuns:

               ‒ Aş fi vrut să-i dau o sută de lei, dar n-am avut. I-am dat numai cincizeci şi am primit cinci sute.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 417-418)




https://youtu.be/CWbmLF4Aues?t=120


Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu