Dragii mei enoriași!
HRISTOS A ÎNVIAT!
Aflându-ne în aceste momente de
sfântă prăznuire a Învierii din morți a Mântuitorului, să alegem viața, ci nu
moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viață pătrunsă
de duhul sfințeniei, bunătății, credincioșiei și al dragostei față de semenii
noștri.
Fie ca lumina Învierii Domnului să
Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă
încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel
Înviat. Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi
puterea jertfei în credință, înțelegere
și mărturisire, dragoste frățească și mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea
mică a căii spre mântuire.
Hristos a înviat!
*
Între
culmea speranței și hăul deznădejdii. De-a lungul timpului am citit de nenumărate textul
din Sf. Evanghelie privitor la minunea de la scăldătoarea Vitezda(Ioan, V, 1-15) și de fiecare dată
m-am cutremurat de drama bolnavului de acolo.
Un om era paralizat de 38 de ani. Trebuie să
fi avut în jur de 60 de ani, fiindcă în final Mântuitorul îi spune: ,,De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți
fie ție mai rău!” Așadar, se îmbolnăvise la o vârstă matură, de peste 20 de
ani. Nu zăcea în casa lui, înconjurat de familie sau de prieteni, ci într-un
loc foarte aglomerat, unde erau poate sute de alți bolnavi și însoțitori ai
acestora. Locul era insuficient pentru atâta mulțime. Oamenii aceia erau într-o
așteptare încordată. Nu ședeau pe fotolii, pe scaune sau pe bănci, ca-ntr-o
sală de așteptare. Ședeau care cum puteau, în picioare, pe jos. Așteptarea lor
era o pândă ca la vânătoare. În orice clipă apa se putea tulbura și atunci,
care era mai agil sărea în scăldătoare. Grija cea mare era să fie primul,
fiindcă numai așa se putea vindeca ,,de orice boală era cuprins”. Unii erau în
stare să sară singuri în scăldătoare, alții erau împinși de însoțitorii lor.
Imaginați-vă o înghesuială din vremea noastră, la o coadă, la urcarea într-un
mijloc de transport, ca să nu mai vorbim de îmbulzeala ce se produce la
evacuarea dintr-o clădire cuprinsă de un incendiu, cutremur etc. Instinctul
animalic din om, instinctul de conservare pune stăpânire pe fiecare. Reușește
cine poate, scapă cel mai tare, cel mai brutal, cel care calcă pe ceilalți, cel
care lovește, cel care strivește fără milă. Cam așa era starea de spirit de la
scăldătoarea Vitezda. Omul nostru, însă, era trântit la pământ, nu se putea
mișca, nu se putea apăra, nu se putea feri de picioarele celorlalți, care-l
călcau fără milă pe unde se nimerea. El era singur. Nu avea părinți, frați,
soție, copii, nepoți și nici prieteni cu el. Boala lui era cumplită, dar mai
cumplită era starea de singurătate și de părăsire în care se afla, faptul că
trăia din resturile de mâncare care cădeau de la alții! Și asta de 38 de ani,
zi și noapte, săptămână după săptămână, lună după lună, anotimp după anotimp,
an după an.
Oricare dintre noi cred că și-ar fi pierdut
speranța, mințile, ar fi căzut în deznădejde, și-ar fi pus capăt zilelor. Orice
răbdare își are limitele ei.
Omul acela din Evanghelie nu numai că nu se
prăbușise în hăul deznădejdii, dar continua să spere cu o seninătate
dezarmantă. O spune el când îi răspunde Mântuitorului: ,,Doamne, nu am om care
să mă arunce în scăldătoare!” Nu mai făcea referire la cei din familia lui. Îi
trebuia un ajutor din partea cuiva, indiferent cine ar fi fost acela. Un Om
i-ar fi fost suficient ca să-și recapete sănătatea, să poată iarăși umbla, să
poată munci, să poată să-și refacă familia, să poată trăi și el ultimii ani din
viață în mod normal, să fie fericit. Doamne, cât de aproape era fericirea de
el. Îi trebuia doar un Om devotat, care să-l ajute, să-l iubească, să-i dea un
brânci și să-l rostogolească în scăldătoare. Atât. Omul acela trebuia să fie
undeva, trebuia să vină cândva. Nu putea să lase Dumnezeu atâta suferință să se
consume la nesfârșit într-o ființă atât de plăpândă și neputincioasă. Nu putea
Dumnezeu să rămână nepăsător la atâtea rugăciuni, la atâtea lacrimi, la atâta
suferință, la atâta umilire a unui om batjocorit de toți, călcat în picioare de
toți fără milă. Dacă nu se găsea în lumea aceea un Om care să-i întindă și lui
o mână de ajutor, găsea Dumnezeu o soluție și tot nu-l lăsa așa părăsit până la
sfârșit.
Iată că Dumnezeu a găsit soluția. S-a dus El
Însuși la bolnavul de la scăldătoarea Vitezda și i-a adus vindecarea. Dacă la
alte minuni găsim bolnavii rugându-L pe Iisus să-i vindece, ori găsim rude ale bolnavilor implorându-L să se
milostivească de cei aflați în suferință, de data aceasta nu-L cheamă nimeni.
Nici chiar bolnavul nu-I cere ajutorul. Nu I se plânge de starea jalnică în
care se afla, ci doar Îi spune Mântuitorului cu o demnitate admirabilă:
,,Doamne, nu am Om, care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa!,”
Această afirmație ne face să înțelegem că omul acela nu-și pierduse speranța.
Își expunea simplu și cu bărbăție nevoia. Nu-și blestema soarta,
nu-și înjura rudele, nu se plângea de cei din jur, nu-și chema moartea, ci în
vorbele lui distingem o speranță adâncă, puternică, venită de undeva din
profunzimile ființei și credinței sale. El era convins că azi, mâine, peste o
săptămână, peste o lună, peste un an, peste zece, Omul acela va veni și la el.
În felul acesta suferința nu-i mai era atât de cumplită, umilința nu-i era
insuportabilă, ci toate erau niște fire care-l țineau țintuit deocamdată,
înainte de a deveni fericit. În fața unei asemenea speranțe Dumnezeu nu rămâne
nepăsător. Vine din Galileea, cale de trei zile, prin arșița drumului; vine de
dincolo de lumea văzută, din slava împărăției Sale cerești ca să-l întâlnească
pe cel în suferință, să-i întindă mâna de ajutor de care el are nevoie. Când
vine Dumnezeu, rezolvarea problemei nu se mai face după metodele cunoscute,
omenești, ci soluția este ea însăși dumnezeiască: ,,Ia-ți patul tău și umblă!”
Ce poate fi mai simplu decât aceasta? Fără tratament, fără sărituri în
scăldătoare, fără îmbrânciri, fără vorbe grele. ,,Ia-ți patul tău și umblă!”
În fața lui Dumnezeu, creatorul cerului și al
pământului, al lumii văzute și nevăzute, cele ce sunt cu neputință la oameni
sunt cu putință la El. Speranța, credința, rugăciunea sunt scările ce ne ajută
să urcăm până la Dumnezeu, sau care Îl fac pe Dumnezeu să coboare la noi. O
scurtă meditație a fiecăruia dintre noi la drama omului din Sfânta Evanghelie
ne-ar ajuta să trecem peste multe situații grele din viață. Indiferent cât de
grea ne-ar fi crucea vieții, indiferent cât de abruptă Golgota noastră, omul
din Evanghelie ne-ar arăta că poate să ne fie și mai rău; omul din Evanghelie
ne arată că nimeni și nimic nu ne îndreptățește să cădem în hăul deznădejdii;
ne învață că întotdeauna speranța și
credința ne pot scoate din greutățile și durerile prin care trecem; ne învață
că și pentru noi poate să mai fie ziua de mâine senină, cu soare și cu bucurie.
Omul din Evanghelie ne învață că Hristos nu ne uită niciodată, ci toate
necazurile și suferințele prin care trecem sunt ori spre pedeapsa, ori spre
îndreptarea, ori spre încercarea noastră, dar nimic nu e întâmplător.
*
Sfaturi
părintești. Ni se par de
mare actualitate sfaturile scriitorului și medicului polonez din secolul trecut,
Janusz Korczak(1878-1942), referitoare la educația copiilor: Iată câteva din
ele.
,,1. Nu aștepta de la copilul tău
că va fi ca tine, sau cum îți dorești tu să fie. Ajută-l să devină el însuși.
2. Nu cere de la copil răsplată pentru tot ce ai
făcut pentru el. I-ai dăruit viață, cum ar putea să te mulțumească? El va dărui
viață altcuiva, iar aceasta este o lege ireversibilă de recunoștință.
3. Nu demonstra nemulțumirile tale asupra
propriului copil, pentru a nu-ți mânca amarul la bătrânețe. Căci, ce semeni aia
vei culege.
4. Nu aborda problemele copilului cu
superioritate. Viața e oferită fiecăruia după puteri, fii sigur, viața poate fi
dificilă pentru el, nu mai puțin decât pentru tine, ba poate și mai mult, căci
nu are experiență.
5. Nu-l umili!
6. Nu uita, cele mai importante întâlniri sunt
întâlnirile cu copiii noștri. Oferă-i atenția maximă — nu știi niciodată pe
cine poți întâlni în propriul copil.
7. Nu te chinui, dacă nu poți face totul pentru
copilul tău, dar ține minte: pentru copil nu s-a făcut suficient, în cazul în
care nu s-a făcut tot posibilul.
8. Copilul nu e tiran, care îți monitorizează
întreaga viață, nu doar carne și sânge. E cana prețioasă, pe care viața ți-a
oferit-o pentru a păstra și dezvolta focul creativ din ea. Această iubire
nelimitată a mamei și a tatălui la care va crește nu „al nostru” sau „al meu”
copil, ci un suflet.
9. Învață să iubești un copil străin. Niciodată nu
te comporta cu unul străin cum nu ți-ai dori să se comporte ceilalți cu
propriul tău copil.
10. Iubește-ți copilul în orice ipostază —
netalentat, ghinionist, adult. Vorbind cu el, fii fericit fiindcă copilul e o
sărbătoare, care încă se desfășoară în viața ta.”
*
Hristos
a înviat! În contextul
Sărbătorilor Sfintelor Paști, socotim că e foarte potrivită poezia lui Vasile Militaru cu acest titlu. Iat-o:
Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi
Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă
De câte ori creştine o auzi.
Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poieniţa-n care zburdă cerbii,
În florile de piersic şi de măr.
În stupii de albină fără greş,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireş
Dar vai, în suflet ţi-a-nviat Hristos?
Ai cântărit cu mintea ta, creştine,
Cât bine ai făcut sub cer umblând…
Te simţi măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?
Simţi tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?
Iubirea pentru semeni o simţi jar?
O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!
*
File
de jurnal- 25 iun. 1982. ,,Ieri, în București, am alergat ca un cal de
cursă lungă. La Fondul Plastic abia au acceptat să-mi dea zece litri de ulei de
in fiert, cu condiția ,,să nu mai spun cuiva că-l iau pentru biserică”. Mie-mi
trebuie pentru biserica de la Malovăț, fiindcă începem restaurarea picturii. Am
fost la Spitalul ,,Caritas”, unde a fost internată mama în 1974. Vreau să-i
scot copie după certificatele medicale, pentru că originalele nu le mai am. Mi
s-a promis că-mi vor fi trimise prin poștă în următoarele zile.
Am
vorbit la telefon cu Doamna Marieta Croicu, redactor la Editura ,,Albatros”.
Mi-a spus că-mi trimite manuscrisul cu Nicolae
Bălcescu. Concepția istorică Domnului Dan Berindei pentru referat, acesta
fiind cel mai avizat dintre istorici. E un om foarte exigent din câte știu eu
și mi-e teamă că pierd lupta. Vom vedea.
Am fost la redacția revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”. Am vorbit cu
Domnul Alexandru Ioniță, redactor la acea revistă. Mi-a spus că s-a hotărât în
colectivul de redacție să-mi publice Bibliografia
Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-1984) sub formă de volum de sine
stătător. Este necesar să predau manuscrisul până la sfârșitul anului. Vai de
păcatele mele! Domnul Ioniță mi-a vorbit despre deficiențele alimentare de la
noi din țară, de faptul că ,,țara ne e vândută pentru câteva generații”. Tot
dumnealui mi-a vorbit despre ,,diabolismul” celor de la Departamentul Cultelor,
de felul cum se comportă față de cei care ,,nu sunt ai lor” din cadrul
Bisericii Ortodoxe.
Seara am fost la Teatrul Național, unde am văzut piesa lui Paul Everac,
Cartea lui Ioviță. O piesă
excepțională, de mare actualitate. Este greu de crezut că-n societatea noastră
ai putea găsi comuniști atât de perfecți, ideali. Aluziile însă au fost
evidente. Mult substrat politic, prin care s-a încercat o motivație, - deloc
neglijabilă, dar nu convingătoare pentru toți -, privind unele stări de lucruri
din vremea noastră. Florin Piersic a jucat excepțional. Drama lui Iov ar putea
avea analogii mult mai profunde în zilele noastre. Autorul, aflat în lojă, urmărea cu atenție
receptivitatea auditoriului.
Azi am reușit să iau uleiul de la Fondul Plastic. Cu ceea ce mi-a mai
dat magazionera peste cantitatea aprobată, cu ceea ce am mai găsit la magazinul
din Lipscani(Pasajul Hanul cu Tei), am făcut rost de 16 litri. M-a topit
greutatea. Am cumpărat două bidoane de plastic, dar, neavând garnituri de
cauciuc la dopuri, mi-au făcut probleme serioase pe drum.
Am fost la Părintele Valeriu Anania, directorului Institutului Biblic
al Patriarhiei Române. Mi-a trecut Bibliografia
în planul editorial al Patriarhiei pe 1983, exprimându-și convingerea că va
obține aprobarea pentru publicare de la Departament. Mi-a spus că mi-a citit
prefața de la Coloana Infinitului, vol.
I și m-a întrebat dacă ,,sunt membru de partid”, pentru că am pus în prima
frază ,,partidul nostru”. Am încercat să-i explic că fraza nu-mi aparține, că
la editură, cu o singură excepție(redactorul Gheorghe Marin), nu se știe că
sunt preot. I-am povestit apoi de convorbirea cu Damaschin Severineanul. Se
pare că s-a convins.
L-am întâlnit întâmplător pe stradă pe Domnul Gheorghe Marin cu doamna.
Este redactorul meu de carte la Coloana
Infinitului. Mi-au spus că peste câteva zile vor pleca la Covasna, la
stațiune. Nu cred că vor putea veni pe la Bârda anul acesta. Domnul Marin mi-a
spus că Doamna Marieta Croicu, colega sa, deja a trimis manuscrisul meu cu
Bălcescu lui Dan Berindei. Dumnealui i-ar fi zis că n-ar trebui să-l trimită
chiar lui Dan Berindei, pentru că ar fi prea exigent. Doamna Croicu a motivat
că ar mai fi avut lucrări care au avut referate proaste de la unii foarte
exigenți. După ce autorii au făcut toate retușurile, lucrarea a fost încredințată
altui referent mai puțin exigent și astfel totul a trecut cu bine. Domnul Marin
mi-a cerut vol. II din Coloana Infinitului până cel mai târziu
în iunie anul viitor, pentru a putea să o treacă în planul editorial pentru
1984.”
*
Vaca
la liceu. Încă din anii
de școală am auzit proverbul ,,Reclama
este sufletul comerțului”, dar abia după Revoluție am avut posibilitatea
s-o verific în mod practic. Cu ajutorul reclamelor am reușit să-mi vând multe
produse agricole și animale, dar și majoritatea cărților. Mi-a rămas de neuitat o situație, pe care o
prezint mai jos.
Lucram la casă. Avalanșa de cheltuieli ne
înghițise toată bruma de economii. Aveam nevoie de bani pentru materiale,
pentru manoperă. Părinții nici nu voiau să audă de împrumut la bancă. Tata îmi
spunea ceea ce-l învățase și pe dânsul bunicu: ,,Tată, de-ai mânca pâine muiată
în apă, dar la bancă să nu te împrumuți. Fie vară, fie iarnă, fie că ești
sănătos, fie că ești bolnav sau ai alte necazuri, rata trebuie plătită”. Eu
însumi văzusem la ghișeul băncii femei plângând în hohote și cerând o păsuire
de la plată, iar funcționara le răspundea rece, ca un robot: ,,Nu mă
interesează problemele dumneata personale. A venit data scadenței, trebuie să
dai banii!” La intrarea în bancă erau
pancarte cu nenumărate adrese de case și apartamente scoase la licitație de
bancă!
După lungi discuții, am ajuns la hotărârea să
vindem vaca. Era foarte bună de lapte, dar era bătrână. Mai aveam una, fiică a
celei cu pricina, dar era la prima fătare. Avea semne bune, dar încă nu
ajunsese la apogeul de producție. Socoteam că vom lua bani buni pe vaca bătrână. S-au dus părinții cu ea la târg de
vreo trei ori. Cel mai mare preț care li s-a oferit a fost de cinci milioane lei. Cei ce voiau s-o
cumpere o luau pentru tăiere. Hotărârea a fost categorică: ,,Întrerupem lucrul
la casă pentru câțiva ani, până mai adunăm bani, dar vaca nu o dăm la tăiere!”
Mi-am lut inima-n dinți și am dat un anunț
într-un ziar local, ,,Datina”, dacă nu mă înșel. Am scris cam așa: ,,Vând vacă
de prăsilă, fântână de lapte!” Clienții întârziau să apară. Lumea căuta să se
scape de vite, samsarii prosperau. Puțini se mai gândeau să cumpere vite mari
de prăsilă. Au trecut două sau trei zile de la apariția anunțului și iată că
cineva ne-a anunțat că a doua zi va veni o delegație de la Liceul Agricol din
Halânga să vadă vaca. Emoție! Tăticu era convins că nu vor lua vaca pentru
liceu, fiindcă e bătrână.
A doua zi, pe la ora 12, a oprit la poarta
noastră o mașină. Au coborât patru domni. Am înțeles că era directorul,
contabilul șef, medicul veterinar și inginerul zootehnist. Ultimii doi erau și
profesori în cadrul liceului. Am scos vaca la poartă și au început s-o
analizeze cu atenție. Discutau între ei. Nu înțelegeam ce-și spun, dar bănuiam
că au motive să refuze. La un moment dat, Domnul Director s-a adresat tatălui
meu: ,,- Domnule S., vă felicităm că aveți asemenea animale! Cinste Dvs.! În
ceea ce privește cumpărarea ei, este o problemă. Vaca Dvs. valorează mult mai
mult, dar noi nu vă putem da decât douăzeci de milioane. Atât avem prevăzut în
buget pe anul acesta pentru achiziții de animale. Dacă vreți să ne-o dați cu
atât, bine; dacă nu, vă dorim succes la vânzare!”
Tăticu suferea cu inima. L-am văzut că pălește
la față și mâinile încep să-i tremure. Ședea cu gura întredeschisă și nu zicea
nimic. Directorul a bănuit că nu-i de acord. A continuat: ,,-Noi avem trei vaci
în ferma liceului, dar toate trei nu dau lapte cât dă vaca dumneata. Ne-am
hotărât să le vindem pe toate trei și să o luăm pe a Dvs.!” Tăticu a grăit cu o
voce sugușată, tremurată de emoție, așa cum nu-l mai auzisem: ,,-Domnule
Director, dacă Dvs. socotiți că e bine așa, aș să fie. Noi suntem de acord să
v-o dăm!” Directorul a tresărit bucuros:
,,- Atunci, vă rog s-o aduceți Dvs. dimineață la liceu la noi, facem actele și
vă luați banii!” Am bătut palma.
Am
plecat noaptea cu tăticu, iar în revărsatul zorilor eram în Halânga. Pe la ora
șapte au început să vină profesorii și funcționarii instituției. A venit și
Domnul Director. A chemat cele trei
bucătărese și le-a pus să mulgă vaca. Au umplut o găleată de 10 litri și
tot a mai rămas lapte în uger. Văcuța
s-a comportat exemplar. S-au întocmit actele, ne-au dat banii și am plecat.
Zece ani au ținut la liceu vaca aceea. În acest interval am fost și eu
repartizat într-un an să predau acolo. Nu am auzit decât cuvinte de laudă și de
mulțumire din partea personalului școlii, când se refereau la vacă. Ce mai,
trecuse toate examenele cu nota zece!
*
Ajutoare
și donații. În această
perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Un fiu al satului Bârda, care dorește să-și
păstreze anonimatul, a mai donat pentru ca să cumpărăm restul de fier pentru
gardul de la Bârda încă 1.100 lei; Domnul
Stănciulescu Cristian din Tübingen(Germania), fiu al satului Bârda: 470 lei; Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc(SV): 250 lei; Domnul Prof. Univ. Dr. Dan Romalo din
București: 200 lei; Domnul Crumpei
Valeriu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 50 lei.
Domnul
Făiniș Marcel din Bârda a mai
adăugat 250 lei la contribuția de
cult, totalizând până acum 307 lei
lei.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Vineri, 3 Mai,
am făcut o vizită la azilul de bătrâni de la Ilovăț. Am stabilit în prealabil cu directoarea
azilului să asigurăm prânzul pentru cei 40
bătrâni. Prânzul a constat din aperitiv, 300 sarmale calde, friptură la
grătar cu salată, prăjituri, cozonac, ouă roșii, suc și apă minerală. Totul s-a
ridicat la aprox. 800 lei. Domnul
Crumpei Vasile din Malovăț s-a oferit să gătească, iar Domnul Gheorghe Ungureanu din Tr.
Severin să ne transporte gratuit cu microbuzul bagajele și enoriașii care vor
să ne însoțească. Prețul acestei acțiuni a fost suportat din fondul bisericii,
așadar din banii Dvs., ai tuturor celor ce ați contribuit cu ceva la realizarea
acestui fond. Dumnezeu să vă răsplătească!
*
Publicații.
În această perioadă,
preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Mântuitorul și procesul electoral, în
,,Națiunea”, București, 24 apr. 2019, ediție on-line(http://www.ziarulnatiunea.ro/category/turnul-de-veghe);
,,Scrisoare pastorală” – 396, în
,,Armonii Culturale”, Adjud, 13 mai. 2019, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Logos și Agape”, Timișoara, 13
mai. 2019, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro);
în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 15 mai 2019, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); Ziua
Învierii, în ,,Omniscop”, Craiova, 16 mai. 2019, ediție on-line(http://www.omniscop.ro/ziua-invierii);
*
Simpozion.
Episcopia Severinului și
Strehaei l-a invitat pe preotul Dvs. să participe la a XII-a ediție a Simpozionului
Mehedinți – istorie, cultură și spiritualitate, ce se va desfășura la
Tr. Severin în zilele de 27-29 Mai. S-a înscris cu două comunicări: Scrisori către țăranul român și Etnoteologia - componentă a culturii
populare românești.
*
Excursii
– pelerinaj.
Vineri, 24 Mai,
organizăm o excursie – pelerinaj la Mânăstirea
Godeanu(MH), cu prilejul sărbătorii
locale Ciumarca. Vom participa la
Sf. Liturghie oficiată de Prea Sfințitul
Episcop Nicodim împreună cu un sobor de ierarhi din țară și din
străinătate. Parohia pune la dispoziție un autocar. Așadar, participarea este gratuită.
*
Zâmbete.☺Deșteptul își vede de treaba lui, cel prost de
a altuia; ☺,,- Măi Gheorghe, cum își
dovedesc politicienii noștri patriotismul?” ,,- Furând doar de la noi românii,
măi Vasile!” ☺Ea: ,,- Mai bine mă căsătoream cu dracul!” El: ,,- Draga mea, tu
nu știi că la noi căsătoriile între rude apropiate sunt interzise prin lege?”☺
,,- Vă rog dați-mi ceva pentru viermi intestinali!” ,,- Pentru adulți sau
pentru copii?” ,,- Dar de unde să știu eu, doamnă, ce vârstă au?” ☺Asta-i
femeie de viață: cum o pui, așa îngheață!
*
Lucrări
la biserică. În ziua de 5 Mai s-a realizat curățenia
generală la ambele biserici. A fost spălată podeaua/parchetul, covoarele,
lenjeria, au fost curățite obiectele de cult, geamurile și tot ce a mai fost
necesar, așa că bisericile arată acum ca florile de primăvară. La aceste
lucrări au participat, voluntar, următorii enoriași:
- În Bârda:
Ivașcu Domnica, Luca D. Maria, Gheran
Paraschiva, Stoichină Ecaterina, Luca Ana, Șonea Floarea, Gârbovan Aurica,
Drăghia Maria, Coman Elena, Mema Ana, Catană Elena, Luca Virginia, Petolescu
Elena, Stănciulescu Elena, Luca Gh. Maria, Rolea Marița, Șeitan Adela, Luca
Lala, Gheran Iulian, Luca Mihai, Ivașcu Vasile, Gârjoabă Pompilia, Curea
Vasile, Gheran Aurel și Tănasie Elvis.
- În Malovăț:
Pera Dumitru, Pera Maria, Borcilă Nuța,
Oproiu Elisabeta, Popescu Alexandra, Popescu Elena, Tărăbâc Elena, Haidamac
Miroana, Glavan Ioana și Glavan Cristina.
Dumnezeu să le răsplătească tuturor pentru
efort și bunăvoință!
*
Botezuri.
Cununii. Înmormntări. În
ziua de 4 Mai am oficiat Taina Sf. Botez pentru Băzăvan Patrik-Ionuț, fiul
Domnului Băzăvan Ionuț și al Doamnei
Băzăvan Ramona-Tudorița din Malovăț, iar în ziua de 5 Mai pentru Tănasie Ștefan-Florin-Grigore, fiul Domnului Tănasie Ștefan și al Doamnei Tănasie Ionela – Carmen din
Bârda. Să le trăiască! În ziua de 5 Mai am oficiat Taina Sf. Cununii pentru Domnul Tănasie Stefan din Bârda și Doamna Sticlaru Ionela-Carmen din
Drăgășani(VL). Dumnezeu să le ajute! În ziua de 13 Mai am oficiat slujba înmormântării pentru Tărăbâc Vasilică-Costinel(41 ani) din
Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Anunț.
- Începând cu data de 1 Iunie, în duminici și sărbători
slujbele vor începe la ora 8,00, așa
cum au solicitat credincioșii noștri.
- Cineva are iezi de vânzare pentru
prăsilă/sacrificare(10-15 kg/buc.).
*
Program.
În cursul lunii iunie
avem următorul program de slujbe: 1 Iun.(Malovăț-Bârda);
2 Iun.(Malovăț); 6 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la
Malovăț, la ora 11,30); 8 Iun.(Malovăț-Bârda);
9 Iun.(Bârda); 15 Iun.(Malovăț-Bârda); 16
Iun.(pomeniri, dimineața la ora 7 la Bârda; slujbă la Malovăț); 17 Iun.(Malovăț); 22 Iun.(Malovăț-Bârda); 23
Iun.(Bârda); 24 Iun.(Bârda); 25 Iun.(spovediri și împărtășiri la
Bârda, în biserică și în sat); 26 Iun.(spovediri
și împărtășiri în Malovăț, în biserică
și în sat); 29 Iun.(pomeniri
dimineața la ora 7, la Bârda; slujbă la Malovăț); 30 Iun.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă,
la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda
@gmail.com.
Sf. Paști să aducă sănătate, pace și bucurii în casele și în sufletele
Dvs.
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
CUVANTUL OMENESC
Sfantul Nectarie al Eghinei
Capacitatea cuvântului de a nuanta
este una dintre trasaturile gradului de desavârsire a sufletului, deoarece
natura cuvântului e asemenea celei a cugetului; asa cum sunt gândurile si
deciziile launtrice [ale omului], tot asa si opiniile pe care le exprima; mai
înainte de a fi rostit cuvântul trebuie sa se puna mintea în lucrare; când
mintea este lenesa, gura ramâne muta, de aceea, înainte de a fi pusa limba în
miscare spre a vorbi cu glas tare, trebuie ca sufletul sau mintea sa voiasca
a-si da pe fata gândurile; pentru ca apa sa curga, trebuie mai întâi sa existe
izvorul din care iese suvoiul; si acest izvor e sufletul rational din care
izvorasc prin mijlocirea mintii si a capacitatilor ei apele bogate si
nestavilite ale cuvântului.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 65
TALCUL LUCRURILOR INCONJURATOARE
Sfantul Teofan Zavoratul
Talmaciti tot ce va înconjoara ori
întâlniti în cale în modul care vi se pare cel mai potrivit. Începeti cu casa
în care locuiti si talmaciti totul în ea: cladirea, peretii, acoperisul,
temelia, ferestrele, soba, mesele, oglinzile, scaunele si celelalte. Treceti
apoi la locuitorii casei si talmaciti ce sunt parintii, fratii, surorile,
rudele, slujitorii, oaspetii si ceilalti. Talmaciti si obisnuita derulare a
unei zile: trezitul, ziua-buna data celor ai casei, prânzul, treburile casei,
plecarile, întoarcerile, bautul ceaiului, tratatiile cu prajituri, cântatul,
ziua si noaptea, somnul si celelalte.
Luati-va din nou ca îndrumator pe
Sfintitul Tihon din Zadonsk. El a scris patru carti cu astfel de talmaciri,
numite Comoara duhovniceasca din lume adunata. Luati-le si cititi-le. Vazând
apoi cum face el, obisnuiti-va sa faceti asemenea. Sau preluati chiar
talmacirile lui. Daca citirea acestor carti o sa vi se para o treaba prea
îndelungata, Sfântul are si o varianta prescurtata a talmacirilor, numita
Felurite întâmplari si tâlcuirile lor duhovnicesti (vezi editia româneasca), în
care a tâlcuit 146 de întâmplari. Nu va va fi greu sa le cititi pe toate cu
atentie, mai ales ca ele cuprind ceea ce va intereseaza. Alegeti cum anume, dar
faceti neaparat ceea ce v-am propus.
Dupa ce veti face asa, veti vedea în
fiecare lucru o carte sfânta deschisa sau un capitol dintr-o carte. Atunci
orice obiect, preocupare ori treaba vi-L va aminti pe Dumnezeu. Veti pasi prin
lumea materiala ca prin lumea duhului. Totul va va vorbi despre Domnul si va va
îndrepta si mai mult atentia înspre El. Daca veti adauga de fiecare data la
aceasta aducere-aminte frica de Dumnezeu si evlavia în fata maretiei Sale,
atunci de ce fel de învatatori si de îndreptatori veti mai avea nevoie?
Dar trebuie desigur si multa
stradanie, atât a mintii, cât si a inimii. Sa nu aveti mila de dumneavoastra.
Daca veti avea mila, va veti pierde. Daca nu veti avea mila, va veti mântui.
Renuntati la acel obicei daunator care ne stapâneste deseori aproape pe toti:
nu ne precupetim efortul pentru nici un fel de treaba, în afara de mântuire,
pentru care devenim zgârciti. Ni se pare ca este suficient sa ne gândim si sa
vrem, si treaba este gata. Dar de fapt nu este asa. Problema mântuirii este
prima problema. Dupa importanta lucrarii este si efortul depus. Straduiti-va,
pentru Dumnezeu! Înca putin si veti vedea roadele. Iar daca nu va veti trudi,
veti ramâne cu mâinile goale si nu veti fi buna de nimic. Sa va izbaveasca
Dumnezeu de aceasta!
Sfantul Teofan Zavoratul, Ce este
viata duhovniceasca si cum sa te apropii de ea?, traducere de Elena Dulgheru,
Ed. Anastasia, Bucuresti, 1997, p. 207-208.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu