România trebuie ținută in Evul Mediu
Adriana Stoicescu, Judecătoare
09 Iunie 2021
România
trebuie ținută în Evul Mediu pentru că, lăsată să se dezvolte, ar putea hrăni
un continent și atunci unde și-ar mai putea vinde bogatășii carnea de plastic
și brânza din carton?
Invitat,
pare-se din greșeală, la masă bogaților, romanul a primit un taburet mic,
așezat lângă ușa de la bucătărie, care, la fiecare deschidere, îl lovește
nemilos în spate.
La
poza de final va fi pus într-un colț și el va zâmbi stingher, cu gândul că i se
văd găurile din dantură.
Fotograful
priceput îi va umple golurile pentru a nu face de rușinică marea familie.
Rudă
săracă trebuie ținută cât mai departe, în întuneric de preferat. Trebuie ținută
în Evul Mediu pentru că, lăsată să se dezvolte, ar putea hrăni un continent și
atunci unde și-ar mai putea vinde bogătașii carnea de plastic și brânză din
carton?
Românul
are un singur mare dușman, care nu e vreun baștan de la masă de fițe.
Statul
român e cel mai mare dușman al romanului analfabet funcțional și cu dinții
cariați. Un stat impotent al cărui brand de țară nu mai e demult frunză coanei
Nuți, ci o pereche de izmene rupte în dos.
Un
stat care își ucide sclavii cu nepăsarea și nesimțirea arendașilor lui.
Statul
care te plimbă prin trei spitale, îți da patru diagnostice și te lasă să mori
pe o saltea infectă, de o bacterie cu care tot el te-a cadorisit.
Statul
care îți da în cap dacă ești un mic om de afaceri, ce își dorește să crească,
dar care stă în calea multinaționalelor din care statul nostru mic, dar
șmecher, trage și el cât poate.
Așa
că, te verifică, inspectează, controlează, cercetează, analizează, căpușează
până când se asigura că fie dai faliment fie îți pui ștreangul de gât. Statul
care își verifică la sânge avocații când intră în sediul postului de poliție
din Văscăuții de Deal, confiscându-le telefoanele căci, de, respectăm
normativele, dar care își lasă infractorii condamnați să se plimbe ca vodă prin
lobodă prin sediul unui inspectorat județean, vorbind nestingherit la telefon
cu cârtița lui din rândul apărătorilor legii, primind date despre judecătorul care
l-a condamnat, în timp ce alții îi netejesc cu grijă calea spre libertate.
Statul
român este politicianul care minte cum respiră, frecându-și mâinile cu gândul
la purcoiul de bani ce îl va îneca în bunăstare, în timp ce poporul alegător se
îneacă în gunoaie și se spală la lighean, ca în vremurile de aur ale primului
bâlbâit.
Statul
român este funcționarul încet la minte, dar iute de mână, care îți închide
ghișeul în nas pentru că are pauză de masă iar tu, biet neghiob, nu înțelegi
importantă muncii lui, de a plimbă hârtiile între etaje.
Statul
român este polițistul de frontieră care te întâmpină sictirit, verificându-ți
pașaportul, în timp ce scuipă printre dinți un obosit „de unde veniți?”.
Simbolul
perfect al neputinței statului este ghereta cu pretenții de punct trecere
frontieră, dotată cu un gemuleț minuscul, de unde răsare mâna organului de
apărare a patriei, emanând dispreț prin toate falangele.
Marele
nostru noroc este că geamlâcul este atât de mic încât încape doar mâna; la
dimensiuni mai mari, ne-am putea trezi că suntem tratați așa cum se întâmplă cu
țară asta de 30 de ani: cu, mă scuzați, fundul.
https://www.art-emis.ro/jurnalistica/romania-trebuie-tinuta-in-evul-mediu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu