IOAN MICLĂU-GEPIANU: Calea Luminilor !
Privesc la norii tulburi, privesc la
oameni tulburi, apoi la pomii din gradina mea.
Încerc filosofia
omului simplu din popor, căci cu cei din cultură și educația de azi nu te prea
poți prinde a filosofa. Totul e ceva de nedescris, pare o negură ce se stratifică spre a atinge neapărat
punctul de rupere a norilor. Aceasta rupere are sa fie, vorba lui Nemoianu,
apropierea de adevăr, iar eu o numesc “Calea luminilor”.
Unii pomi din gradina mea, sunt așa de
bătrâni încât li se usucă crăngile, nu mai dau nici fructe. Primul semn care mă
face sa sesizez uscarea este ipotența și lipsa de sevă din care să înmugurească noi frunze/idei vorbind despre oameni!
Aceasta mă face să
mă gândesc la noi și tinere plante, care
trebuiesc în gradină/Țara, căci despre această gradină vorbesc, așadar mă
preocupă grija de creșterea acestor tinere mlădițe ce vor aduce în continuare
rod și înfrumusețarea gradinii dădătoare de viață! Căci este grădina noastră
cea dovedită cu actele Istoriei din veacuri imemorabile, ce alte dovezi se tot
caută dacă avem noi dreptul la pășunile mioritice!? Auzi-ne Doamne Dumnezeule
Sfinte din Ceruri!
Se
apropie ruperea, vânturile sunt și mai aprige, și înțelegem limpede ceea ce ne
avertiza Adrian Botez, despre acea
agresiune contra tinerilor mlădițe, contra
acelor mlădițe cu misiunea naturală și sfântă a asigura continuitatea vieții grădinei
Maicii Sfinte, a îngrijirii rădăcinilor/tradțiilor
Neamului, căci tinerii sunt pomii acestei grădini romanești atât de necesară a
fi îngrijită.
Calea luminilor se întrezărește, iată,
fulgerele ce spintecă norii tulburi/apogeul uscării politice la popoare!
Fulgerele din lume, lunecarea apelor și pământurilor, din orbecăirea “de-a baba
oarba” între țările Europei, uscarea financiara a băncilor năpădite de corupții
și înșelăciuni. Dumnezeu vede, și știe că,
îndreptarea minților oamenilor lepădați de acea iubire, de acea cale a
păcii din suflete, trebuiesc refăcute! Dumnezeu este Gradinarul cel harnic și sârguincios
care va îngriji grădina Maici Domnului,
curățind-o de uscături…, înșelătorii și îmbogățiri din furturi, precum si de
profeții mincinoși cărora le sclipesc ochii la vederea averilor și luxului.
Să
nu ne alipim întunericului, ci să observăm luminile adevărului ce se apropie!”
Părinților, și
numai părinților le revine sarcina creșterii sănătoare a copiilor lor!”
Cu revoluțiile
s-au văzut impactele, întindeți-Vă mâinile frățește cu cei de aproape sau
de-departe, păstrați-Vă sângele și sufletele, iubiți-Vă familiile, vatra, casa
și masa, căci acestea merită marile sacrificii! Iar scaunele domniilor sunt în
mâna lui Dumnezeu, care îi ridică sau îi coboară după faptele lor! Păcatele
sunt ale tuturor, răsplata nu a lipsit însă niciodată, chiar dacă vine mai
încet ori mai cu răbdare, și să nu uităm căci aceasta, spun Sfintele Scripruri,
poate ajunge până-n a patra generație a unui făcător de multe rele poporului
sau aproapelui!” Și raiul și iadul sunt realități pământene, omul pământean și
le face, căutând după bine dăm răul altora!
”Conducătorul bun este acela care-și iubește sincer pe cei ce-i cârmuiește, iar pe vecinii săi cu ură nu-i vorbește, nici înșeală și nici asuprește”.
( articol
revăzut).
*
SCARA MINȚII
(Versiune nouă)
~*~
Neștiută ar fi lumea,
De n-ar fi omul s-o știe,
Frumuseți, iubiri asemeni,
Negăsite-ar fi să fie!
Omu-i geniul naturii,
Rază-n infinit și mare,
Un Phoenix ce de-a pururi
Naște din sfințitul soare!
Secoli mari, cu minți și
genii
Se tot trec spre infinit,
O plimbare de imperii
Închise-ntr-un circuit!
Calea-i însă cu victorii,
Sau cu-nfrângeri presărată,
Omenirea-i când în glorii,
Când în lacrimi aruncată!
Noi, sperând pe muchea
gropii,
Visăm aripi îngerești,
Și-nălțându-ne ca plopii,
Dorim stelele cerești!
Fiul Sfânt acolo este:
”Să privim cerul sublim
Iar dumnezeeasca zestre,
Prin inimi să o primim!”
~*~
I.M.Gepianu
2/8/2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu