ŞTEFAN DUMITRESCU - RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA. A MĂREŢIEI DOMNULUI

 

RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA.

A MĂREŢIEI DOMNULUI

 

 

~*~

 

Slavă ţie, Doamne, Care eşti senin

Şi măreţ în toate

Deşi nimeni nu Te vede şi nu Te

Aude ci numai Te presimte

Nesfârşit, Imens, Strivitor,

Ca o bucurie înmiresmată. Tu eşti

Temelia celor ce Sunt

Şi Acoperişul celor ce nu se văd

A lui însuşi Sunt

Cel care a existat înainte de toate

Înainte de materie

Şi a făcut  materia cântând căci ea

Nu este decât Cântecul Tău

Respiraţia Ta care s-a prelungit în Câmpia

Smălţuită cu flori de gheaţă a vidului.

Slavă Ţie

Care eşti Sămânţa lui Este galbena esenţă

A lui Este ea care

Nu este decât Imnul condensat

În sămânţa din

Care existenţa a înflorit

Slavă Ţie

Cel care ai făcut Universul Elixir

Zâmbitor

Încărcat de bunătate fiind

Ca Muntele de miere

Cafenie

Tu care ai făcut galaxiile şi ai aşezat planetele

Ca pe nişte boabe de piper

Într-un ceasornic şi

Ai suflat duh peste ele făcând

Bijuteria de aur cu mii

De rotiţe să meargă

Împodobită cu crânguri de răcoare înmiresmate

Pentru a adăposti seminţiile Tale

De oameni

Plină de pace şi de maiestuozitate

Născându-se astfel muzica sferelor

Slavă Ţie Doamne

Care eşti mireasmă nesfârşită în Sinele Tău

Lumină adormitor cântătoare

Muzică orbitor de dulce

Adiere înmiresmată venind din Grădinile de Portocali

Ale Adâncului nesfârşit

Glorie  Ţie Cel care ai făcut

Văzduhul argintiu

Care nu este decât adierea pleoapelor Tale

Şi lumina care este

Inspiraţia Ta născută mai înainte din Tine

Căci ea vine către buzele Tale

Ea vine să ungă aripile inimii Tale

O, Adiere veşnică de înţelepciune şi

Bunătate,  Inimă ca un Potir

Plin de undelemnul milei,

Neamul meu se află acum la

Grea încercare

Buboaie amarnice din sufletul său au izbucnit ca

Vulcanii

Temelia lui e roasă de şobolani

Şi de şerpi veninoşi

Răsuflarea lui e murdară şi otrăvită

O, Doamne, neamul daco-românilor e ca

Bolnavul canceros

Cu mădularele ca sufletul

Ros de vinele negre ale putregaiului

Iar el nici nu ştie

Şi neştiind nimic mai amarnic se învârtoşeşte în

Păcat astfel că

În curând pierit va fi ca

Neamul dac de pe faţa pământului

Ci numai atât Te rog Ziditorule

Pogoară-Ţi privirea plină de

Undelemnul milei Tale

Pe creştetul lui !

 

~*~

ŞTEFAN DUMITRESCU

 

 

RUGI ÎNALTE CĂTRE DOMNUL

PENTRU SALVAREA NEMULUI NOSTRU

 

 

VOLUM DE POEZIE

CARTE DE RUGACIUNI

DAR ŞI

CARTE DE EDUCAŢIE