„Capcana lui
Tucidide” şi virusul sino-american
Petru
Romoşan
13 Iunie
2021
Ipoteza
unei posibile „capcane a lui Tucidide” aplicabilă azi relaţiilor politice,
economice şi militare dintre S.U.A., marea putere mondială în declin, şi China,
puterea în ascensiune, a fost formulată pentru prima dată de Graham T. Allison
jr. în cartea sa „Destined for War : can America and China escape Thucydides’s
trap ?” (publicată de Houghton Mifflin Harcourt în 2017). Graham T. Allison jr.
este un faimos profesor şi autor de la John F. Kennedy School of Government a
Universităţii Harvard. Profesorul american este membru al CFR (Council on
Foreign Relations), al Brookings Institution (studii de politică externă), al
Comisiei Trilaterale. A fost mereu citat ca posibil succesor al lui David
Rockefeller la preşedinţia C.F.R. În acelaşi timp a fost foarte mulţi ani
consilier şi secretar al Pentagonului şi al Defense Policy Board (din 1985).
Adică Deep State-ul cel mai adânc.
„Capcana
lui Tucidide se referă la confuzia firească, inevitabilă care se iveşte atunci
când o putere în ascensiune ameninţă să înlocuiască o putere hegemonică... [şi]
stresul structural care rezultă face ca o ciocnire violentă să fie regula, şi
nu excepţia” (Graham T. Allison jr., op. cit.). În „Războiul
peloponesiac”, Tucidide scrisese: „Ceea ce a făcut războiul inevitabil
a fost creşterea puterii ateniene şi spaima pe care aceasta a provocat-o în
Sparta”. În 2018, Xi Jinping, preşedintele Republicii Populare
Chineze, a declarat: „Cu toţii trebuie să lucrăm împreună pentru a evita
capcana lui Tucidide”.
Confruntarea
militară, după cea politică şi economică în desfăşurare, dintre S.U.A. şi China
va fi, foarte probabil, greu de evitat. Când vorbim de S.U.A., avem în vedere
şi partenerii săi din Five Eyes (Marea Britanie, Canada, Australia, Noua
Zeelandă), Japonia şi câţiva parteneri ai S.U.A. din Europa de Est (Polonia,
ţările baltice). Nu e deloc clar unde se vor poziţiona Germania, Coreea de Sud
sau chiar România (care n-a expulzat recent decât adjunctul ataşatului militar
rus...). De partea Chinei vor sta cu certitudine Rusia (SUA încearcă din
răsputeri să spargă alianţa China-Rusia), Iranul şi foarte multe ţări din lumea
a treia, din Asia, Africa şi America de Sud.
Fenomenul
cel mai spectaculos aflat în evoluţie este cel al imploziei imperiului
american. Mandatul lui Donald Trump (atipic, antisistem), falimentul evident al
alegerilor democratice din 2020, revolta rasialistă, cancel culture,
„wokism”-ul (inspirat de Barack Obama şi George Soros ?), decăderea justiţiei
(incapabilă să arbitreze în vreun fel alegerile) amintesc flagrant de anii care
au precedat dezmembrarea Uniunii Sovietice. De altfel, Vladimir Putin,
preşedintele Federaţiei Ruse, s-a exprimat franc în acest sens la Forumul
Economic ţinut de curând la Sankt Petersburg : „Ştiţi care e problema ?
O sa vă spun despre ce este vorba în calitate de fost cetăţean al fostei Uniuni
Sovietice. Problema cu imperiile e că ele cred că sunt atât de puternice, încât
îşi pot permite mici erori şi greşeli. Dar numărul problemelor creşte. Şi vine
un moment când ele nu mai pot fi rezolvate. Iar Statele Unite, cu un pas sigur,
apăsat o apucă de-a dreptul pe calea Uniunii Sovietice” („Putin
chafes at US, criticizes response to Capitol attack”, abcnews.go.com,
5.06.2021).
Politica
extrem de agresivă a lui Donald Trump la adresa Chinei din ultimii săi doi ani
de mandat (2019-2020) pare să fi fost expresia unei exasperări a S.U.A. în faţa
ascensiunii de neoprit a Imperiului de Mijloc. Aducerea lui Mike Pompeo (fost
director al C.I.A.) la Departamentul de Stat în locul lui Rex Tillerson şi a
lui John Bolton (până la 10 septembrie 2019) în postul de consilier pe
securitate naţională a avut acelaşi rol al potenţării agresivităţii (mai mult
verbale) la adresa Chinei. China a răspuns, probabil greşind, cu contramăsuri.
„În
aceste circumstanţe dificile, un atac biologic american asupra Chinei ar fi
putut părea ultima carte care mai putea fi jucată în speranţa de a menţine
supremaţia americană” (Ron Unz – „American Pravda: Covid-19, its impact and
origins after one year”, unz.com, 15.03.2021). Ron Unz adaugă în
concluziile la articolul lui : „Elemente răuvoitoare din sânul uriaşului nostru
aparat de securitate naţională, probabil afiliate neoconservatorilor din statul
profund, au decis să aducă grave prejudicii imensei economii chineze, folosind
războiul biologic” (idem). Demonstraţia lui Ron Unz e lungă şi complexă.
Cei interesaţi îi pot citi mai multe texte pe această temă în celebra sa revistă
online Unz Review.
Într-un
articol mai recent, Ron Unz scrie : „E o ironie de proporţii în straniul şablon
al tăcerii aproape universale. În maniera mea de a reconstrui evenimentele,
atacul biologic semăna foarte mult cu o operaţiune secretă neautorizată de
preşedintele Donald Trump dar probabil orchestrată de câţiva neoconi din Statul
Profund pe care el îi însărcinase cu politica noastră de securitate naţională,
persoane asociate cu secretarul de stat şi fost director al C.I.A. Mike Pompeo
şi cu consilierul pe securitate naţională John Bolton.
În
ultimii câţiva ani, liberalii, stângiştii şi mulţi moderaţi i-au demonizat
într-un chip nemaivăzut pe Trump şi pe cei numiţi de el, acuzându-i că ar fi,
poate, cea mai proastă şi mai periculoasă Administraţie americană din toată
istoria noastră modernă. Şi totuşi, în timp ce vreun tweet grosier sau misogin
al lui Trump provoca reacţii ultragiate duse la paroxism, aceiaşi critici se
făceau că nu văd dovezile foarte reale ale faptului că acţiunile ilegale ale subalternilor
lui ucideau acum mai mulţi americani decât toţi morţii cumulaţi rezultaţi din
războaiele duse de noi în alte ţări, aducând şi imense pagube naţiunii noastre.
În
acelaşi timp, majoritatea celor de dreapta sau populiştii care l-au sprijinit
pe Trump le-au fost întotdeauna ostili lui Pompeo, Bolton şi altor numeroşi
neoconi pe care el i-a plasat în poziţii înalte. Aceştia din urmă ar fi, cu
siguranţă, primii suspecţi din spatele atacului biologic, iar efectul de
bumerang care a urmat în S.U.A., inclusiv epidemia noastră şi lockdown-urile
care au rezultat, a contribuit la a asigura înfrângerea lui Trump în alegeri.
Prin urmare, te-ai aştepta ca acuzaţiile mele să rezoneze puternic în cercurile
pro-Trump şi antineoconi, dar, în loc de aşa ceva, subiectul a fost cu totul
ignorat. Situaţia seamănă cu totala tăcere a mediei care înainte salutase
uluitoarele dezvăluiri ale lui Sydney Schanberg, câştigător de premiu Pulitzer,
fost reporter de vârf pentru New York Times.
Expunerea lui remarcabilă pe tema prizonierilor noştri de război abandonaţi în
Vietnam şi a muşamalizării ce a urmat, orchestrată de răposatul senator John
McCain, a fost ignorată de-a lungul deceniilor de întreaga medie americană” („Breaking
the silence on the origins of Covid-19”, unz.com, 19.05.2021).
Chiar
înainte de textele lui Ron Unz au apărut, mai ales în Statele Unite, alte
importante articole de investigaţie pe tema originii virusului şi a unui
eventual război biologic. Probabil, cel mai important dintre ele, publicat încă
din 30 ianuarie 2020, i se datorează lui Whitney Webb, scriitoare şi jurnalistă
: „Deşi majoritatea mediei de limbă engleză n-a examinat până acum o asemenea
posibilitate, există numeroase probe la îndemână care merită să fie cercetate.
De exemplu, nu numai că armata americană, inclusiv ramura sa controversată de
cercetare - Defense Advanced Research Projects Agency (D.A.R.P.A.) -, a
finanţat recent studii în China şi în apropierea Chinei care au descoperit noi
coronaviruşi mutanţi provenind de la lilieci, dar Pentagonul s-a arătat şi el
nu demult interesat de potenţiala utilizare a liliecilor ca arme biologice.
În
timp ce actuala epidemie de coronavirus centrată pe China s-a răspândit în alte
ţări şi a cauzat un număr crescând de decese, s-a degajat şi un consens asupra
faptului că acest virus, botezat acum „noul coronavirus”, ar proveni de la
lilieci şi ar fi fost transmis la om la Wuhan, în China, prin intermediul unei
pieţe de fructe de mare care comercializa şi animale exotice. Pieţele zise
„umede”, precum piaţa din Wuhan, erau acuzate înainte vreme că se află la
originea epidemiilor mortale de coronavirus în China, cum a fost cazul cu
epidemia SARS din 2003 [...].
Oricare
ar fi motivaţia interesului brusc şi recent al Pentagonului pentru folosirea
liliecilor ca vehicul pentru armele biologice, armata americană a cheltuit
milioane de dolari în ultimii ani pentru a finanţa cercetarea asupra
liliecilor, a viruşilor mortali pe care aceştia îi pot găzdui - inclusiv
coronaviruşi – şi a modului în care aceşti viruşi se transmit de la lilieci la
oameni. De pildă, D.A.R.P.A. a cheltuit 10 milioane de dolari pe un proiect din
2018 „pentru a determina cauzele complexe ale viruşilor transmişi de lilieci
care au făcut recent saltul la om, un fapt ce-i îngrijorează pe responsabilii
mondiali din Sănătate”. Un alt proiect de cercetare sprijinit de D.A.R.P.A. şi
de National Institute of Health (N.I.H.) a cuprins cercetători de la Colorado
State University care s-au ocupat de coronavirusul care cauzează sindromul
respirator din Orientul Mijlociu (MERS) la lilieci şi la cămile „pentru a
înţelege rolul acestor gazde în transmiterea bolilor la oameni”. Alte studii
finanţate de Statele Unite, discutate mai departe în acest raport, au
descoperit câteva noi surse de coronaviruşi găzduiţi de lilieci deopotrivă în
China şi în ţări vecine cu China [...].
În
plus, în timp ce programul PREEMPT al D.A.R.P.A şi interesul afirmat al
Pentagonului pentru lilieci ca arme biologice au fost anunţate în 2018, armata
americană - în special programul de cooperare pentru reducerea ameninţărilor
elaborat de Ministerul Apărării - începuse să finanţeze cercetările pe lilieci
şi agenţi patogeni mortali, inclusiv coronaviruşii MERS şi SARS, cu un an
înainte, în 2017. Unul dintre aceste studii se ocupa de „apariţia zoonozelor
transmise de lilieci în Asia occidentală” şi implica Lugar Center din Georgia
(ţara europeano-asiatică - n.n.), identificat de foşti demnitari din guvernul
georgian, guvernul rus şi de jurnalista de investigaţie Dilyana Gaytandzhieva
drept un laborator american secret de arme biologice [...].
Pentagonul
la Wuhan ? [...] Un studiu făcut în sudul Chinei în 2018 a dus la descoperirea
a 89 de tulpini de „nou coronavirus de liliac” care folosesc acelaşi receptor
precum coronavirusul cunoscut sub numele de sindrom respirator din Orientul
Mijlociu (MERS). Acest studiu a fost finanţat dimpreună de Ministerul Ştiinţei
şi Tehnologiei al Chinei, de U.S.A.I.D. – o organizaţie despre care se
presupune de multă vreme că e un paravan al intelligence-ului
american – şi Institutul Naţional al Sănătăţii din S.U.A., care a colaborat cu
C.I.A. şi cu Pentagonul în domeniul bolilor infecţioase şi al cercetării
consacrate armelor biologice” (Whitney Webb – „Bats, gene editing and
bioweapons : recent DARPA experiments raise concerns amid coronavirus outbreaks”,
theamericanvagabond.com, 30.01.2020).
Virusul
SARS-CoV-2 a apărut în timpul preşedinţiei Trump, al războiului comercial de-o
extremă violenţă împotriva Chinei, declanşat de preşedintele american (promotor
imobiliar, proprietar de cazinouri şi hoteluri, star TV şi politician amator).
Ipotezele despre provenienţa virusului, mai întâi presupus naturală şi apoi
datorată „scăpării” lui din laboratorul de la Wuhan, deşi larg susţinute de
media manistream occidentală şi de Big Tech (Facebook, Twitter
etc.), sunt azi grav discreditate. De altfel, după cum comunica oficial şi
ministrul Afacerilor Externe al Chinei, teoria „scăpării” virusului din
laboratorul de la Wuhan (vezi „Wall Street Journal”, articolul preluat de toată
presa lumii despre personalul îmbolnăvit al laboratorului la începutul
epidemiei) a fost pusă pe piaţă, dacă nu şi inventată, de acelaşi ziarist
(Michael R. Gordon) care a lansat teoria armelor de distrugere în masă din
Irakul lui Saddam Hussein în „New York Times” în 2002. În schimb, ipoteza
înspăimântătoare a unui război biologic, scăpat de sub control şi care a lovit
mare parte din planetă, are susţineri din ce în ce mai credibile. Deşi probele
directe lipsesc deocamdată - în timp ce „probele” scăpării virusului din
laboratorul de la Wuhan par să ţină doar de propagandă.
Războaiele
clasice nu mai sunt posibile decât prin proxies. Arma nucleară le
interzice între principalii adversari. Dar tocmai de aceea războaiele biologice
sau chimice, bazate pe cercetări împinse din ce în ce mai departe, rămân
posibile şi sunt greu de detectat, de identificat. Şi aceste războaie pot fi
purtate de entităţi non-statale, private. Investigaţiile serioase (şi uneori
periculoase) există. Trebuie doar citite şi interpretate cu seriozitate şi
răspundere. Decăderea presei de investigaţii (o tautologie, în fond) nu mai e
un secret pentru nimeni, dar altermedia a preluat spectaculos ştafeta. Vedetele
presei de investigaţii nu mai sunt de căutat în marile ziare sau în
televiziunile dominante de ieri. Acolo sunt marii mincinoşi, ziarişti cumpăraţi
sau închiriaţi. Pe modelul cumpărării politicienilor din fostele democraţii.
https://www.art-emis.ro/analize/capcana-lui-tucidide-si-virusul-sino-american
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu