IOAN MICLĂU - BRAZDA DE LUMINĂ – Lui ARTUR SILVESTRI

 

BRAZDA DE LUMINĂ –

Lui  ARTUR SILVESTRI

 

 

~*~

 

Ai arat o brazdă de lumină

Ce vine din adâncuri de istorii,

O brazdă pe Carpați, Câmpie și Danubiu,

Pe Marea ce-i purta insemnele de glorii!

 

Erai un meteor desprins din miez  arhetipal,

Erai însuflețirea Daciei străvechi,

Îngerul cu trâmbița suit pe deal

Ca să  te-audă Neamul cum versul îl începi!

 

Ne spui de a noastră sfântă și tainică credință,

De împietrirea vremii pe munții Kogaion,

De Omul Europei - Adamul din căință,

Întâiul pus de Ceruri, străbunul nostru Ion!

 

Te-ai contopit cu propria ta brazdă de lumină,

Ce arăta semn spre vremuri viitoare,

Asemeni razei stelei ce-n cărțile divine

Avea menire călăuzitoare!

 

Și contopit așa faci punte spre izvor,

Izvorul de unde Duhul ni s-a dat.

Te duci și vii din când în când,

Să ne aduci cuvântul luminat!

 

Tu ne-ai lăsat ”Doriri de bine”,

Iar vorba ta-i sculptată-n carte,

Căci România tainică de-a pururi

Va exista, drept dulcea noastră parte!

 

Tu n-ai ascuns talantul cel avut,

Sub stâncă sau țărână,

Ci înmulțit l-ai semănat sub brazda de lumiă,

Să crească, să da roade cultura cea română!

 

Artur e nume nobil, dar Om e și mai mare,

Dar le-ai legat în suflet într-o unitate

Și-n sfânta ta iubire de neamul tău român

Treci azi, iubite Prieten, înspre eternitate!

 

Tu ne-ai lăsat ”Doriri de bine”

Iar vorba ta-i sculptată-n carte:

”Căci România tainică de-a pururi

Să fie drept dulcea noastră parte!

 

~*~

IOAN MICLĂU

 

Bibliografie:

Cartea ”Frunze de toamnă aurie” autor Ioan Miclău-Editura ”Cuget Românesc”-Bârda, 2010, pag.29.