IOAN MICLĂU - Preot Prof. Dr. Al.STĂNCIULESCU-BÂRDA,

 

IOAN MICLĂU:_ Preot Prof. Dr. Al.STĂNCIULESCU-

 

BÂRDA, OMUL CARE ȘI_A DEDICAT ÎNTREAGA

VIAȚĂ CREDINȚEI ȘI BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

(Scrisoare scrisă la data de 4 octombrie, 2012)

 

 

Preaiubite Părinte Pr. Prof. Dr. AL.Stănciulescu-Bârda,

 

Bună Dimineața din Australia!

 

Cu multă plăcere, și încă mă grăbesc, să confirm primirea publicației ”Scrisoare Pastorală”, nr. 138, deoarece aduce un optimism și o vie credință în ceea ce înseamnă să ne adresăm prin Rugăciune pentru ajutor Dumnezeului cel Atotputernic.

 

Întregul conținut al Publicației este un însemn al realității și harului dumnezeesc prin care lucrați, deschis, și fără amenințări la adresa nimănui.

 

Mare adevăr se poate câștiga din studiul pe care cu atâta credință, simplitate, limbă cultă deasemenea, uneori și folclorică, ideile binelui, a moralei creștine, a sănătății sufletului, care toate laolaltă, îl orientează pe cititor înspre cele mai bune și câștigătoare căi în viața asta pământească, scurtă, dar care merită a fi trăită frumos.

 

Iubite Părinte, numai câteva exemple pe care eu le găsesc excepțional de bine venite, și pe care le-am gustat cu tot sufletul: ”Da, dacă o comună simplă, cu un Preot dăruit, și un Primar credincios pot dovedi puterea voinței de a păstra și îmbogăți fundamentul străbun al Neamului: cultura, munca și bunăstarea cetățenilor comulei Dumneavoastră, înseamnă că România întreagă are și trebuie să aibă voința acestei energii de ridicare din starea în care a ajuns.(de fapt o întreagă lume.)

 

Apoi prea frumos glăsuiește sufletul publicației ”Scrisoare Pastorală”, căci nu ”cârciumile” sunt aducătoare de bine și sănătate. Acestea aduc stricarea sănătății și a familiei, aduc moartea individului.

 

Cântau și părinții noștrii, bunicii, la cârciume, dar veneau cu păhăruțul lor de acasă și se reântorceau cu păhăruțul acasă, fiindcă le trebuia și data viitoare, dar niciodată nu puneau cârciuma înaintea Bisericii.

 

Cum iubesc întotdeauna folclorul, de fapt aci găsesc eu liantul cu ființa acestui neam românesc, simplu și harnic, deseori împilat nu atât de străini cât și de codoșii nostri, dornici de huzur, bani și aur, dar pe cât se poate muncă deloc! Deci știa de veacuri și veacuri omul nostru din popor, când punea în proverbe și zicale acele comparații/metafore,satire, atribuite obrăzniciei omenești când, ”nasul devenea flit”. Că doar se cunoștea bine care anume animal purta acest nas!

 

Întotdeauna prin felul fericit în care ființa mea privește și înțelege lumea din jur, am convingerea (asta ca o mărturisire), că numai un înger bun mă ocrotește și de fapt zilnic sfătuiește!

 

Amintindu-mi și de ”Scrisoarea Pastorală” nr.137, Vă scriam că mă simțeam întristat și eu aici în Australia de acea penibilă hotărâre de a vi se lua Catedra de religie pentru copii; dar se vede iar puterea Rugăciunii celui nedreptățit, căci Dumnezeu a pus dragoste și înțelegere în inimile celor ce hotărăsc mersul zilei, și v-a revenit Catedra de religie.

 

Despre mine, ce să zic, acum sunt bucuros, mergându-mi bine cu recolta din grădină, zămbind fericit poeziei care mă tot bântuie cu rimele ei, dar cum zisei mai sus, ”mă și grăbesc” să Vă răspund de primirea ”Scrisorii Pastorale” nr.138.

 

Timpul trece ca un vis, iar azi, primii încă o !Scrisoare Pastorală” dar cu Nr.482. Deci nu-i modru și nici vremuri, care să încetinească această voință a Preotului comunei MALOVĂȚ - Pr. Al. Stănciulescu-Bârda de a fi ”Slujitorul” Lui Dumnezeu, al Biseicii și Credincioșilor Ortodocși Români.