ÎN
PÂINE A PĂCII POEM
- în
firesc și destin românesc, cu omenesc -
~*~
De
fapt gagica-l are pe, Pavel, cu sens, în botez prin care, cu timpul prin vremi
de Dumnezeu patinez, strâns la sânul ei drăguț și, nu, chiar așa de răruț, patinez
virgin, în har dar din dar să fac rai de pai, în grai cu vrere și plăcere, în
dragoste care dragoste cere, în răbdare, stăruință: fagure de miere,
plăieș/căpitan fără greș tragànd, caer
din furcă pe fus/goz roz sub preș, des/ales de deșărtăciune și vânt picat, în
stres, în nevoi de mălai semănt pe glie cu omenie de plai, în soare și, în
binecuvântare de cum grăii cu nori de ploie, știindu-se că ploaia din mai umple
carele de mălai, în grai de Românie ca să rodescă omenie și bogăție pe în
socio-umană-ecuație de Românie te iubesc, în vecie, drag și făinoșag, pământul
românesc,
pe
pământul, pe care aparte, cu carte, pe care locuiesc și măreț, cu părul creț
trăiesc omenesc pragmatic, gospodăresc mai și moșmondesc, murăresc și mă betejesc,
îndoiesc și trăiesc artist-dumnezăies-românesc, însă nu să si greșec, păcătuiesc
și ca un pom să rodesc, că roind, roind, albinele,
înfloresc
grădinile îmulțindu-ni-se zile cu binele și înflorind, înflorind, în inimi
inimile, în profunzimi cu iubiri amirosind sfinte treimi, de păstor blând și
profund cu arome, aroame, cu iz de flori, a rodului comori de bonus, de viață
provita, de adevăr și Iisus de viață sfântă și cu zările îmbălsămate, în artă
de realitate și efemer, în sănătate de cer ca a omenirii sever și sincer
omenesc, cu românesc, creștinesc, să mă raportez prin prin pocăință și botez, lui
Dumnezeu sfântul-cuvântul mă raportez și prin timp în Olimp patinez, cu
Dumnezeu, fecioresc mă, însotesc înfrățesc fințingău cu tupeu al celui sunt cel
ce sunt, în reper de cer, boem țăran boem și etern, în pâine a păcii-poem, poem
boem blajin și senin, în românesc și firesc destin.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu