ÎNGERUL
NOPȚII
~*~
Fără
nicio tragere de inimă
ascult
darabana ploii
şi
cu gesturi necontrolate
îmi
ridic privirea glacială
pentru
a mă căuta.
După
multe aşteptări
m-am
regăsit dar cu certitudine
sunt
altcineva.
În
casa inimii
înceţoşată
de
bruma amintirilor
ultimul
ceasornic
bate
ora
pentru
un nou parcurs.
De
pe chipul
zilelor
şi nopţilor
dispar
smerite
lamentările
înrădăcinate
de
prea multă vreme
povăţuite
de
fâlfâitul gingaş
al
îngerului nopţii
purtătorul
voinţei
de
a face unele retuşuri
în
felul meu de a fi.
Pe
aripi de fluturi albaştri
gustând
din
dulcele
polen al verii
învăţ
din nou
alfabetul
iubirii
şi
proiectez pilonii
unei
împlinirii adevărate
prin
voia Domnului
VĂLMĂȘAG
DE PRIVIRI CONFUZE
Graţioasă
şi
cu maniere alese
lumina
verii
îşi
potoleşte năvala,
ecoul
paşilor timpului
amintiri
pe malul mării
lăsat
pradă imaginaţiei.
În
vălmăşag
de
priviri confuze
sună
prima notă a toamnei,
melancolie
misterioasă
ferecată
în zale duioase.
Faţa,
limpezimea
spălăcită a soarelui
cu
luciri răzleţe şi discrete
alunecă
printre sprincene ruginii,
răvăşite
care încotro.
Ochii,
cer
cenuşiu deschis,
priviri
meditative
cu
scânteieri de îngăduinţă,
pură
delectare.
Părul,
mătase-ncâlcită
de
adieri ironice,
mare
învolburată,
ori
aer grizonat şi molcom.
Trupul
frenetic al toamnei
înveşmântat
în
cuverturi de brocart
şi
draperii transparente,
când
jucăuş ca un fluture,
când
îngândurat ca ceaţa,
surâs
trecător,
trecerea
trecerii.
~*~
Vasilica
Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu