LIVIU
CIULEI ȘI EXCELENȚA CREATIVĂ
Marele regizor, actor, scenograf,
arhitect, profesor universitar are origini certe pe meleaguri moldave. Părinţii
erau originari din Rusca, din Marginea Huşilor, judeţul Vaslui şi s-au stabilit
în Bucureşti, unde s-a născut Liviu, la data de 7 iulie 1923.
Urmează cursurile liceale în Bucureşti.
Studiile academice le-a urmat la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică
(1943-1946) şi Facultatea de Arhitectură (1942-1949), ambele din Bucureşti.
A debutat ca actor de teatru în 1945 la
Teatrul Mic, apoi în 1946, joacă rolul lui Puck în „Visul unei nopţi de vară”
la Teatrul Odeon. La 23 de ani, student la arhitectură, regizează şi face
decorurile pentru primul spectacol profesionist, piesa „Poveste stranie”. Din
1946 lucrează concomitent ca regizor, scenograf şi actor la Teatrul Odeon (azi
Teatrul „C.I. Nottara”). După rechiziţionarea şi naţionalizarea teatrului, se
alătură echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, (mai târziu numit Teatrul
„Lucia Sturdza Bulandra”). Din 1951 începe să se impună ca actor şi scenograf
în cinematografie. A debutat ca regizor în 1957, punând în scenă „Omul care
aduce ploaia„ de Richard Nash. În 1961 a devenit celebru pentru o punere în
scenă total originală a piesei „Cum vă place” a lui W. Shakespeare.
Timp de 10 ani (1963-1972) a fost director
artistic al Teatrului Bulandra. În 1963 se numără printre fondatorii Asociaţiei
Cineaştilor din România (ACIN), al cărui preşedinte a fost până în 1968. Din
1967 a lucrat în multe ţări din Europa (Marea Britanie, Germania, Franţa,
Italia, Olanda), precum şi în Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia.
Activitatea sa creatoare de excepţie de peste 50 de ani a marcat atât arta
scenică românească prin spectacole de anvergură naţională şi internaţională,
dar şi lumea filmului românesc şi internaţional. A părăsit România în anul 1979
şi a fost membru în Directoratul Teatrului Vivian Beaumont, al Centrului de
Artă Lincoln, New York (1979-1982) şi director artistic al Teatrului Tyrone
Guthrie din Minneapolis, Minnesota, Statele Unite (1981-1986). Din 1986 este
profesor de regie la Universitatea Columbia din New York (1985-1989), apoi
profesor la Universitatea din New York, Facultatea de Teatru (1989-2003). S-a
întors în ţară după 1989, regizând o serie de piese celebre. A fost numit
Director de Onoare al Teatrului Bulandra ca un semn de recunoaştere al
meritelor sale extraordinare aduse scenei şi ecranului românesc. Ca actor joacă
în filmele: „În sat la noi” (1951), „Nepoţii gornistului! (1953, regia Dinu
Negreanu), „Alarmă în munţi” (1955, regia Dinu Negreanu), „Valurile Dunării”
(1959), „Soldaţi în uniform” (1960, Francisc Munteanu), „Cerul n-are gratii”
(1962, regia Francisc Munteanu), „Pădurea spânzuraţilor” (1964), „Facerea
lumii” (1971), „Decolarea” (1971, Timotei Ursu), „Dragostea începe vineri”
(1972, regia Virgil Calotescu), „Dimitrie Cantemir” (1973, regia Gheorghe
Vitanidis), Ceaţa (1973, Vladimir Popescu-Doreanu), „Un august în flăcări”
(1974, regia Dan Piţa şi Alexandru Tatos, serial TV), „Mastodontul” (1975,
regia Virgil Calotescu), „Muşchetarul roman” (1975, regia Gheorghe Vitanidis),
„Falansterul” (1979).
Este regizorul filmelor: „Erupţia” (1957,
regizor şi interpret principal), „Valurile Dunării” (1959), „Pădurea
spânzuraţilor” (1964), „O scrisoare pierdută” (1977, film TV). Ca regizor de
operă a montat: „Lady Macbeth din Mţensk” de Şostakovici, la Spelato şi
Chicago; „Jucătorul” de Prokofiev, la Florenţa şi Chicago; „Pelléas et
Mélisande” de Debussy, la Florenţa; „Cosi fan tutte” de Mozart şi „Wozzeck” de
Alban Berg, la Cardiff; „Falstaff” de Verdi, la Amsterdam.
Este scenarist al filmelor: „Mitrea Cocor”
(1952, în colaborare cu Mircea Bodianu şi Paul Bortnovschi, regia Victor Iliu
şi Marietta Sadova), „Nepoţii gornistului” (1953, în colaborare cu Mircea
Bodianu şi Paul Bortnovschi, regie Dinu Negreanu, „Răsare soarele” (1954, în
colaborare cu Mircea Bodianu şi Paul Bortnovschi, regie Dinu Negreanu, „Pasărea
furtunii” (1957, regie Dinu Negreanu), „Facerea lumii” (1971, regie Gheorghe
Vitanidis, „O scrisoare pierdută” (1977, film TV).
Ca scenograf, a compus decorurile pentru
mai bine de 170 de spectacole de teatru şi operă din ţară şi din străinătate. A
realizat spectacole, rămase momente de referinţă în istoria teatrului românesc:
„Cum vă place”, „Opera de trei parale”, „Moartea lui Danton”, „Macbeth”,
„Leonce şi Lena”, „Clipe de viaţă”, „O scrisoare pierdută”, „Azilul de noapte”,
„Pescăruşul”, „Furtuna”, „Visul unei nopţi de vară” etc.
Ca arhitect, în afara scenografiilor
majorităţii pieselor regizate de el, Liviu Ciulei a contribuit la reconstrucţia
scenică a Teatrului „Lucia Sturdza-Bulandra” şi a lucrat în calitate de
consilier pentru tehnica de teatru la construcţia teatrelor naţionale din
Bucureşti şi din Craiova.
Participă la expoziţii republicane de
scenografie la Bucureşti şi în străinătate: Paris (1963), Novi Sad (1966),
Praga (1971).
Liviu Ciulei a colaborat cu numeroase
articole la reviste culturale din ţară: Contemporanul, România literară,
Teatrul.
În întreaga sa carieră a primit numeroase
premii, medalii, distincţii, dintre care amintim: Artist emerit (1958); Marele
premiu, Globul de cristal, care l-a impus pe plan internaţional a fost obţinut
în 1960, la Karlovy Vary, pentru filmul Valurile Dunării; Premiul de Stat,
pentru Valurile Dunării (1961); Marele Premiu, Mamaia (1965); Premiul pentru
regie, Cannes, pentru filmul: Pădurea spânzuraţilor (1965); Premiul Uniunii
Artiştilor Plastici pentru decorul la piesa „Macbeth” de William Shakespeare
(1968); Premiul criticii australiene pentru cea mai bună producţie a anului
1977 cu „Azilul de noapte” de Maxim Gorki la „Old Tote Theatre” de la opera din
Sydney; Premiul criticii pentru spectacolul „Furtuna” de William Shakespeare –
Teatrul Bulandra (1979); Premiul „Tony Award” (echivalentul teatral al
premiilor Oscar) pentru remarcabila activitate depusă la „The Guthrie Theater”
din Minneapolis; Premiul „John Housmen” pentru contribuţia sa la formarea şi
perfecţionarea tinerilor oameni de teatru în scopul promovării unei arte
scenice americane, vitale şi puternice (1982); Medalia „Sfântul Olav” pentru
merite culturale, acordate de Majestatea Sa, Olav al V-lea, regele Norvegiei,
pentru montarea în SUA a spectacolului „Peer Gynt” de H. Ibsen (1983); Medalia
„Helen Hayes” pentru spectacolul „Şase personaje în căutarea unui autor” de L.
Pirandello, la Arena Stage, Washington D.C. (1989); Marele Premiu UNITER pentru
„Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, Teatrul Bulandra (1991);
Premiul Opera Omnia, distincţie acordată de Uniunea Cineaştilor din România
(UCIN) cu prilejul aniversării unui secol de la primele proiecţii de film din
ţara noastră (1996); Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi
Cinematografică „I. L.Caragiale” (23 iunie 1997); Premiul de Excelenţă la a
IX-a ediţie a Premiilor Uniunii Teatrale din România (2001); Cetăţean de Onoare
al Capitalei (2 aprilie 2001); Premiul Opera Omnia, acordat de Fundaţia
„Anonimul” (2002),; în octombrie 2006 a primit titlul de membru de onoare al
breslei arhitecţilor, acordat de Ordinul Arhitecţilor din România.
A fost membru al Uniunii Artiştilor din
România; vicepreşedinte al Organizaţiei Internaţionale a Scenografilor şi a
Tehnicienilor de Teatru şi preşedintele secţiei române a aceleaşi organizaţii
(1972-1978); membru corespondent al Academiei Române (1992); preşedinte de onoare
al Festivalului Internaţional de Film Independent ANONIMUL, 17-22 august 2004,
Delta Dunării, Sfântu Gheorghe.
Cu privire la acest festival afirmă: „Sunt
deosebit de onorat că uşa Festivalului Internaţional de Film Independent
ANONIMUL se deschide cu proiecţia filmului meu „Pădurea Spânzuraţilor”.
Reprezentând eforturile artistice de acum patruzeci de ani de a face un film
modern, dar cu structură clasică, acum el poate fi totuşi un imbold pentru arta
cineaştilor de azi spre calitate. Doresc ca acest prim Festival al Fundaţiei
Anonimul să-şi împlinească idealul de a promova lucruri de valoare umană şi
artistică. Astfel, el va încuraja publicul, dar şi pe creatori pentru o
selecţie de gust, atât de necesară în domeniul cinematografiei.”
Liviu Ciulei A fost iubit de femei
frumoase și talentate. A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola, fiind
cu 10 ani mai tânăr decât ea. Apoi, viața a făcut ca cei doi să se despartă,
după ce Ciulei s-ar fi îndrăgostit și căsătorit cu scenografa Ioana Gărdescu. După
despărțirea de Clody Bertola, aceasta s-a recăsătorit cu Lucian Pintilie, cu 20
de ani mai tânăr decât ea. Cei doi au trăit împreună vreme de 40 de ani, iar
veșnic apropiat al lor a rămas Liviu Ciulei, care s-a recăsătorit cu jurnalista
Helga Reiter. Fiul acesteia și a unui scriitor din RFG, regizorul Thomas
Ciulei, a devenit fiul lui adoptiv al marelui regizor, scenograf și actor
român, considerat cea mai complexă personalitate pe care a avut o vreodată
teatrul din România.
A murit în ziua de 25 octombrie 2011, la
88 de ani, într-o clinică din Munchen, Germania.
Vasilica Grigoraș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu