IOAN MICLĂU-GEPIANU - DOR DE ARDEAL

 

IOAN MICLĂU-GEPI ANU : DOR DE ARDEAL

 

Motto:

”...Am înțeles întotdeauna a-mi iubi locurile natale

și limba mamei mele, prin fapte bune și mai puțin prin diplome efemere”.

Ioan Miclău-Gepianu

 

*

 

DOR DE ARDEAL

 

 

~*~

 

Privesc a tale râuri, ce curg voios din munte,

A ta câmpie sfântă țesută numa-n flori,

Și drumuri ce trec tainic pe-un arc îngust de punte,

Ducând în glas de clopot dragi turme de miori.

 

Iar sus pe dealul verde, pe-o muche de genună,

Unde viteazul Horea, chemându-și mândrii Moți

Și azi parcă ecoul, a lui voce o sună,

Prin fluierul lui Iancu spre-al Moților nepoți.

 

Mi-e dor de tine Ardeal, altar sub sfântul soare,

Un rai spre care veșnic zbor gândurile mele,

Căci dorul tău în piept mă arde și mă doare,

Și-ași vrea să am cu tine același cer cu stele!

 

Aud în lume glasul chemării tale dragi,

În fiecare noapte visez că sunt cu tine

Șoptind duioase versuri sub bolta cea de fagi

Și mă trezesc cu lacrimi și-n suflet cu suspine!

 

Dar râd în fața lumii că-s dintr-un os cu tine,

Iar viitorul falnic se-nclină și te vrea,

Căci neamul tău viteaz de-a pururi va susține,

Carpatica cunună pe fruntea ta să stea.

 

În Ceruri drag Ardeal, tu ai un înger bun,

Ce deopotrivă ține și Sabia și Cartea,

Iar sângele eroic din neamul tău străbun

Și azi în noi mustește necunoscând ce-i moartea!

 

”O, încurând voi fi pe mal frumos la Crișuri,

Ce farmecă o lume cu unica-i mândrețe,

E-o mare de poene cu calme luminișuri,

De-un milion de ani la Felix floarea ”Drețe”!

 

N-am timp să-mi adun capul și-al inimii dorinți,

Aș vrea să zbor spre tine, loc sfânt și adorat,

În vatra ta creștină, cu lacrime fierbinți

Să ud cărarea veche al vechiului meu sat!

 

Oricât ar fi în lume de luminoase locuri,

Nu-s ca-n Ardealul nostru cu brazii săi semeți,

Cu oameni ce spun basme în ierni pe lângă focuri,

Crescându-și pruncii mândrii, voinici, cinstiți, isteți!

 

(Scrisă în 1991 – când, întradevăr am fost în România, vizitând locurile natale,

Biserica și Oradea)

 

*

 

DE-UN MILION DE ANI LA FELIX -FLOAREA ”DREȚE”.

 

Perlă floristică,

Relict Terțiar,

Istoric însemn

Din Cuaternar,

Nufărul termal Lotus Nymphaea,

E semnul de-nceputuri al ginților umane,

Trezirea Europei din somnuri diafane,

Un sol al încălzirii apelor de Nord

Și-al nordicelor ghețuri porniri să se dezghețe;

De-atunci prinsă viață la Felix – floarea ”Drețe”.

Iar Nympha se-nsoți

Cu-al vremii călător,

Melcul Melanopsis

Ce poartă al Dreței dor,

Și veșnic împreună țin dulcea lor poveste,

Căci ei trăiau pe vremea când omul se năștea;

Iar Pleistocenu-n aburi le dărui termala ”Peța”,

Drept o cerească zestre ce trebe s-o iubim.

Azi, când omul preistoric a ajuns celebritate

Are-o-ndatorire sfântă pentru Nufăr, al său frate!

 

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu

(”Băile Felix” din Oradea are o specie de lotus, unică în Europa, numită popular ”Drețe”.)