miercuri, 8 noiembrie 2023

Philip Giraldi - Genocidul din Gaza continuă

 



Genocidul din Gaza continuă

Prof. univ. dr. Philip Giraldi, S.U.A.

08 Noiembrie 2023

 

 

Israelul  ne pune pe toți în pericol

 

Mass-media și comentariile oficiale ale guvernului asupra violențelor din Gaza par să fi căpătat un anumit ritm pentru a se asigura că toată lumea înțelege că israelienii săraci sunt adevăratele victime care sunt atacate de un grup numit Hamas care este invariabil etichetat drept „terorişti”.

 

Este absolut obligatoriu în primul paragraf al unui articol despre evoluția luptei să reamintim cititorului că, pe 7 octombrie, gruparea „teroristă” Hamas a „invadat” Israelul și a ucis 1.400 de israelieni, luând ca ostatici încă 200 de israelieni. Israelul este descris ca „răzbunător” și este adesea considerat relevant să se afirme că a fost cea mai îngrozitoare ucidere în masă a evreilor de la presupusul „holocaust”.

 

Pentru a adăuga un pic de relevanță culturală și istorică actuală, „9/11” și „Pearl Harbor” sunt adesea citate pentru a sugera că a fost atât un atac surpriză, cât și un schimbător de joc în ceea ce privește modul în care Israelul vede acum amenințarea externă și va trebui să-și întărească imperativele de securitate națională. Și ar putea fi inserat chiar și un comentariu al congresmanei Nancy Pelosi sau al senatorului Chuck Schumer, că „Israelul are dreptul să se apere!”. Joe Biden a fost, de asemenea, citat prin afirmația: „pentru Israel au fost 15 «9/11»”[1], având în vedere dimensiunea comparativă și populația Statelor Unite și a statului evreiesc, subliniind enormitatea tragediei.

 

Și asta este doar în primul paragraf pentru a vă asigura că cititorul își înțelege bine. Al doilea paragraf este contribuția cu adevărat importantă la discuție, ridicând problema „antisemitismului în creștere” în Statele Unite și Europa, incluzând frecvent un citat din necruțătorul Jonathan Greenblatt al redutabilei și larg temute Ligi Anti-Defăimări (A.D.L.). Greenblatt este citat frecvent, afirmând deseori: „Există o mișcare radicală în creștere în multe campusuri în care opoziția față de Israel și sionism trebuie să fie pe deplin acceptată, marginalizând efectiv comunitățile evreiești din campus”.

 

Intenția de a ridica problema antisemitismului este de a îndepărta cititorul de orice posibilă percepție că un Israel apartheid a fost atacat din cauza comportamentului său excepțional de brutal față de palestinieni în ultimii 76 de ani și a fost în schimb o victimă a teroriștilor vicioși care au făcut ceea ce au făcut ei. în mare parte pentru că îi urăsc pe evrei. În acest mod, posibila problemă a responsabilității israeliene pentru ceea ce s-a întâmplat dispare, iar Benjamin Netanyahu și colegii săi fanatici și rasiști, Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir, primesc permisiunea de a face tot ce doresc pentru a rezolva „problema arabă”. Ambii bărbați și-au exprimat visul de a avea un Israel fără palestinieni, pe care îi consideră ca fiind inadecvați ca oameni, și au susținut ordinul „trage pentru a ucide” pentru polițiștii și soldații care se confruntă cu orice demonstranți arabi. Peste 100 de palestinieni au fost deja uciși în Cisiordania de către coloniști înarmați, poliție și soldați care nu vor fi trași la răspundere pentru crime, în timp ce au existat și sute de arestări de protestatari.

 

În America, „Fox News” a fost lider în difuzarea interviurilor și a rapoartelor care sugerează că studenții evrei din America sunt atât de înspăimântați de amenințările implicite și explicite din furia antisemită care se manifestă în campusurile universitare și în alte locuri, încât au încetat să mai mănânce în sălile de mese ale universităților, ca nu cumva să devină ținta vreunui nebun.

 

Există apelurile inevitabile de a interzice complet adunările care își exprimă simpatia față de palestinieni sau chiar fluturează sau afișează steagul Palestinei. Gemetele despre creșterea antisemitismului sunt într-adevăr peste tot în mass-media, chiar dacă există destul de multe lucruri greșite cu narațiunea despre Israel-Palestina și evenimentele din 7 octombrie și ulterioare. Pe scurt, publicul american și european este supus escrocului obișnuit atunci când vine vorba de orice are legătură cu Israelul. Și propagandei primește, cu siguranță, o eficiență suplimentară atunci când este repetată de politicieni de rang înalt care provin din ambele partide, cu un vot unanim al Senatului de 97-0 și un vot al Camerei Reprezentanților de 412 la 10 privind rezoluțiile care promit sprijin necondiționat și total pentru Israel și orice altceva ar alege să facă, susținută de două grupuri de transportatori americani plus pușcașii marini care stau în estul Mediteranei.

 

Colegiile și universitățile au fost vizate în mod special de mulți prieteni ai Israelului, cei mai mulți absolvenți evrei rețin donațiile de la acele școli care nu denunță în mod explicit Hamas și nu laudă „reținerea” israeliană sau care permit demonstrații ale studenților care susțin Gaza.

 

Studenții care participă la proteste cu privire la ceea ce se face palestinienilor sunt identificați și plasați pe liste care vor fi transmise potențialilor viitori angajatori și universități pentru a le îngreuna să obțină locuri de muncă bune sau să-și asigure numiri academice și burse. Politicienii ambițioși dornici să se îndrăgească donatorilor și alegătorilor evrei de campanie, cum ar fi guvernatorul Ron DeSantis al Floridei, au ajuns la extreme, interzicând grupurile politice palestiniene la universitățile de stat și luând în considerare urmărirea penală a membrilor unor astfel de organizații pentru „crime motivate de ură”, deoarece acestea sunt automat considerate ca fiind „antisemite”.

 

DeSantis a promis, de asemenea, că statul său nu va accepta niciun refugiat palestinian, deși nu este clar cum ar pune în aplicare acest lucru, bazându-și decizia pe hotărârea sa că aceștia sunt „toți antisemiți”, iar Florida a achiziționat recent un ajutor în valoare de 135 de milioane de dolari denumit Israel Bonds pentru a ajuta în efortul de război al statului evreu. Senatorul Lindsey Graham a spus că nu ar trebui să existe „nicio limită” la uciderea palestinienilor de către israelieni, în timp ce Donald Trump a cerut ca toți studenții palestinieni din SUA să fie deportați. Este doar un exemplu în plus al cât de joasă și chiar inumană a devenit politica noastră atunci când Israelul este în vreun fel implicat, dar este, de asemenea, interesant de remarcat că mai multe țări europene și Israelul însuși îi reduc la tăcere criticii masacrelor din Gaza, în unele cazuri, prin concedierea lor.

 

Israelul aplică „Soluția finală” pentru palestinieni ?[2]

 

O parte a problemei este că narațiunea a ceea ce a avut loc pe 7 octombrie și ulterior a fost atât de răspândită de mass-media și de vorbitori, încât continuă să fie oarecum neclar cu privire la ceea ce sa întâmplat de fapt. Israelienii au susținut cu insistență că 1.405 de evrei și muncitori agricoli asiatici au fost uciși de Hamas, dintre care 386 aparent erau soldați. Dar cum au murit este locul în care povestea merge în derivă. Supraviețuitorii israelieni ai atacului le-au spus jurnaliștilor că au fost tratați bine atunci când au fost capturați de Hamas și că adevărata ucidere a început atunci când unitățile armatei israeliene, inclusiv tancuri, artilerie și elicoptere, au contraatacat Hamas, creând un foc încrucișat brutal la care se face referire în comerț ca „ foc prietenesc” care a ucis mulți, dacă nu majoritatea civililor. Casele dintr-un kibbutz, unde se adăposteau civilii, au fost în mare parte distruse de focul de la arme grele, pe care Hamas nu le deținea.

 

Ceea ce știm acum, de asemenea, dintr-un număr tot mai mare de dovezi prezentate  de mass-media și martorii oculari israelieni este că armata israeliană pare să fi fost copleșită de evenimentele zilei. Este posibil ca reacția să fi declanșat o politică aparent de lungă durată, denumită „Procedura Hannibal”[3], care urmărește să împiedice soldații israelieni să fie luați captivi din cauza prețului mare pe care publicul israelian insistă să-l plătească pentru a se asigura că soldații-prizonieri sunt returnați. Drept urmare, comandamentul militar are autorizația de a ordona trupelor israeliene să ucidă camarazii soldați, mai degrabă decât să le permită să fie luați prizonieri. Din același motiv, Hamas cheltuiește multă energie încercând să găsească modalități inovatoare de a sechestra soldații.

 

Posibila realitate conform căreia armata israeliană și-a ucis mulți dintre propriii soldați și civili este, desigur, reprimată de către politicieni dornici să susțină Israelul în genocidul din Gaza, dar aceasta există. Există și o altă parte a poveștii care este devastatoare în ceea ce privește implicațiile sale, și acesta este răspunsul imediat la criză prin oferirea de a trimite Israelului 14,5 miliarde de dolari pentru a ajuta la apărarea sa, o cifră de neînțeles care pare să fi fost scos din spatele unor lobbyist, ceea ce se traduce prin genocid în Gaza și comiterea unei multitudini de crime de război pe parcurs. Plățile tributului, așa cum au descris-o unii, au fost aprobate printr-un vot de partid 226-196 în Congres joia trecută. Votul ar fi fost mai aproape de unanim, dacă nu ar fi fost o dispută partizană asupra finanțării măsurii. Dacă Joe Biden și Congresul nu știu că genocidul este o crimă majoră împotriva umanității, așa cum este definită de Carta Națiunilor Unite și de Convențiile de la Geneva, majoritatea avocaților internaționali ar fi de acord că înarmarea și finanțarea unei organizații sau a unui stat care extermină o națiune sau o persoană identificabilă etnia este complicitate sau chiar participare la infracțiune.

 

S-ar putea ca Biden și Blinken să nu aibă idee despre câți bani primește Israelul de la contribuabilii americani la toate nivelurile de guvernare într-un an, dincolo de cele 3,8 miliarde de dolari pe an pe care îi primește în „asistență militară” directă, un cadou de la Barack Obama . Bani suplimentari provin din proiecte militare comune, prin organizații caritabile dubioase și prin consilii de dezvoltare la nivel de stat și chiar local, care aduc totalul la aproximativ 10 miliarde de dolari. Acest lucru contribuie la transformarea Israelului într-o țară bogată care își poate permite să ofere cetățenilor evrei asistență medicală gratuită și educație universitară, precum și locuințe subvenționate și nu are nevoie de sprijin suplimentar al SUA pentru a-și lupta războaiele.

 

Și, apropo, asta ne aduce la problema finală, programul nuclear secret al Israelului, care cu siguranță ar trebui să preocupe factorii de decizie din S.U.A. care se confruntă cu un conflict care explodează care ar putea cuprinde întregul Orient Mijlociu și chiar să se extindă dincolo de acea zonă. Faptul că Israelul are în mod unic armele nucleare în regiune, numărând peste 200 după unele estimări, este semnificativ. În guvernul Statelor Unite există o așa-numită „regulă legislativă” conform căreia niciun angajat federal nu poate confirma că Israelul are arme nucleare. Regula este ridicolă, deoarece existența arsenalului nuclear israelian este bine atestată, inclusiv de către Colin Powell , care a confirmat odată că „Israelul avea peste 200 de arme nucleare îndreptate spre Iran”. Powell a făcut declarația când a plecat din funcție, dar chiar și senatorul proeminent al Israelului, Chuck Schumer, a confirmat existența arsenalului.

 

Motivul sensibilității acute din partea Lobby-ului israelian și a politicienilor săi cumpărați și plătiți cu privire la armele nucleare este amendamentul Symington din secțiunea 101 din Legea S.U.A. privind controlul exporturilor de arme din 1976, care interzice ajutorul extern pentru orice țară care are arme nucleare și nu a semnat Tratatul de neproliferare nucleară. Ceea ce înseamnă că ajutorul anual de 3,8 miliarde de dolari al Israelului ar fi în pericol dacă Washingtonul ar pune în aplicare propriile legi, deși nu ne putem imagina că președintele Joe Biden sau procurorul general Merrick Garland, ambii sioniști fervenți, vor lua măsurile necesare pentru a face acest lucru.

 

O altă lege ciudată constă în așa-numitele „Amendamente Leahy”, care interzic Departamentului de Stat și Departamentului Apărării SUA să ofere asistență militară unităților străine ale forțelor de securitate care încalcă drepturile omului „cu impunitate”. Numeroasele atacuri brutale ale Israelului asupra Gazei, inclusiv cea actuală în care țintește spitale și biserici, bombardează și ucide civili neajutorati, dintre care jumătate sunt copii, este un caz de manual pentru când ar trebui aplicate Amendamentele Leahy, dar, desigur, nu vor fi niciodată. Această realitate ilustrează încă o dată puterea politică reală a lobby-ului evreiesc din Statele Unite, susținută așa cum este de sioniștii creștini, precum noul Președinte al Camerei, Mike Johnson.

 

În cele din urmă, trebuie să aruncăm o privire la arsenalul nuclear israelian însuși, cuplat cu conducerea nesăbuită și agresivă a țării și ceea ce reprezintă aceasta, un subiect pe care nimeni în prezent nu este considerat un factor în ceea ce ar putea duce războiul în expansiune din Gaza. În urmă cu douăzeci de ani, când președintele Statelor Unite ale Americii George W. Bush și-a inițiat dezastruosul său „război împotriva terorii”, prim-ministrul israelian Ariel Sharon a văzut războiul ca pe o oportunitate, iar Israelul ca pe un beneficiar major, pe cât de dispus să atragă S.U.A. în atât de doritul atac împotriva Iranului, împreună cu un impuls reînnoit de a teroriza palestinienii rămași să fugă în statele arabe vecine. Israelul a intenționat în mod clar ca capacitatea sa nucleară să fie folosită împotriva vecinilor săi, dacă este necesar, așa cum este descris în cartea din 1991 a jurnalistului veteran de investigație Seymour Hersh, intitulată „Opțiunea Samson”.

 

Titlul cărții se referă la strategia nucleară a guvernului israelian prin care Israelul ar lansa o lovitură nucleară masivă de răzbunare dacă statul însuși ar fi amenințat de forțele externe și ar fi în pericol de a fi depășit, la fel cum figura biblică Samson a împins stâlpii unui filistean. templu, doborând acoperișul și ucidendu-se pe sine și pe miile de filisteni care se adunaseră să-l vadă umilit. Una dintre sursele lui Hersh din serviciul de informații din Israel i-a spus: „Încă ne putem aminti mirosul Auschwitzului și Treblinka. Data viitoare vă vom lua pe toți cu noi”.

 

Când Sharon a fost întrebat despre modul în care restul lumii ar putea răspunde Israelului folosind armele nucleare pentru a-și distruge în mod eficient vecinii arabi, el a răspuns: „Asta depinde de cine o face și de cât de repede se întâmplă. Avem câteva sute de focoase nucleare și rachete și le putem lansa către ținte în toate direcțiile, poate chiar la Roma. Majoritatea capitalelor europene sunt ținte pentru forțele noastre aeriene. Permiteți-mi să-l citez pe generalul Moshe Dayan: «Israelul trebuie să fie ca un câine nebun, prea periculos pentru a fi deranjat». Consider că totul este fără speranță în acest moment. Va trebui să încercăm să împiedicăm lucrurile să ajungă la asta, dacă este posibil. Forțele noastre armate, însă, nu sunt a treizecea cea mai puternică din lume, ci mai degrabă a doua sau a treia. Avem capacitatea de a doborî lumea cu noi. Și vă pot asigura că asta se va întâmpla înainte ca Israelul să se prăbușească”[4].

 

Așadar, iată-ne, pregătiți pe marginea a ceea ce ar putea fi, în mod plauzibil, cel de-al doilea război nuclear care poate fi evitat, gestionat greșit de Joe Biden și de capetele de oaie pe care el a ales să-l „sfătuiască”. Colonelul Douglas Macgregor se referă pe bună dreptate criza care explodează care conține o amenințare nucleară drept „Războiul Armaghedonului”[5]. Puțini americani știu că Israelul are arme nucleare pentru că a furat uraniul îmbogățit din Statele Unite, cu cooperarea unui industriașului evreu Zalman Shapiro, proprietarul fabricii „NUMEC” din Pennsylvania și a producătorului evreu-israelian Arnon Milchan de la Hollywood, niciunul dintre ei nefiind vreodată tras serios la răspundere de către guvernul S.U.A.

 

Deci, avem un Israel cu un arsenal nuclear secret pe care nici un oficial american nu îl poate menționa și că în prezent este în „război” și este, teoretic, pregătit să folosească armele, cel mai probabil împotriva unui arhi-inamic precum Iranul dacă este amenințat, pentru a „distruge lumea”. În ceea ce privește majoritatea tăcută dintre noi, americanii, care ar dori să vadă un guvern care să încerce de fapt să facă bine oamenilor care locuiesc aici și plătesc taxe, având o lume în pace în care Washingtonul îi lasă pe toți singuri și este lăsat în schimb de alții, este o aspirație al cărei timp se pare că a expirat.

 

Notă - Prof. univ dr. Philip M. Giraldi este director executiv al Consiliului pentru Interesul Național - fundație educațională care urmărește politica externă a S.U.A. bazată pe interese în Orientul Mijlociu. El este colaborator „Global Research”.

 

Aranjament grafic - I.M.

 

-------------------------------------------------------

[1] https://www.npr.org/2023/10/18/1206778106/absent-from-bidens-remarks-in-israel-mention-of-a-ceasefire - 18 octombrie 2023

[2] https://www.globalresearch.ca/does-israel-seek-final-solution-palestinians/5808521 - 14 februarie 2023.

[3] https://www.jonathan-cook.net/2009-12-10/israelis-shot-mental-patient-under-controversial-military-directive/?utm_source=substack&utm_medium=email – 10 decembrie 2009.

[4] https://www.theguardian.com/world/2003/sep/21/israelandthepalestinians.bookextracts - 21 septembrie 2003.

[5] https://www.lewrockwell.com/2023/10/no_author/col-macgregor-to-tucker-biden-admin-is-driving-the-us-into-an-armageddon-war-in-middle-east/ - 31 octombrie 2023.

Sursa - https://www.unz.com/pgiraldi/the-gaza-genocide-continues/ - 4 noiembrie 2023  și https://www.globalresearch.ca/gaza-genocide-continues/5839039









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu