Jurnalistă
din turnul de veghe
Mihai
Caba
02
Iunie 2024
„Scriitori în turnul de veghe al Patriei, după cum
este văzută de peste 15 ani jurnalista Maria Diana Popescu, aflată „de veghe”
cu „ocheanul” îndreptat incisiv înspre situaţia actuală din România. Citiţi că aveţi ce şi de ce!” (M.Caba)
Am mai spus-o de multe ori, în diverse ocazii, în
calitatea mea de fost diplomat militar și filolog iubitor de țară, popor și
limbă, am rămas credincios jurământului depus acum mai bine de cinci decenii ce
avea să-mi consfințească aceste trei mari iubiri, îngemănate într-un mănunchi
frumos colorat și parfumat. Scriu de dragoste, de existență, de pământ și cer
și mă îndârjesc să scriu și de dureriile ce-mi maculează mănunchiul celor trei
iubiri de căpătâi. Despre destrăbălata asta de politică vorbesc, uraganul pe
cale să dea omenirea de-a berbeleacul în hăul istoriei.
Da, în ciuda sentimentelor contradictorii ce-i
determină pe mulți confrați să evite acest spațiu spiritual atât de spumegos,
scriu și public pamflete, satire, parodii etc. - și le mulțumesc confraților
gazetari literari și editorilor care își asumă virtualul risc
publicându-mă. Nu sunt singurul și mă
bucur de fiecare dată când lecturez articole, eseuri, proză sau poezie în care
realitatea sumbră în care trăim este abordată cu curaj și responsabilitate. Eu
o țin creanga cu versurile, luând, desigur, notă de rezervele unora din
criticii ce se apleacă asupra volumelor mele. Rezervele lor se fundamentează
mai ales pe „delicatețea” domeniului, a carui abordare implică, se crede, ceva
curaj - de unde și preferința pentru evitarea
lui, atât de către autori, cât si de către criticii literari.
Cine a trăit și a creat în regimul de nostalgică
amintire - cum îndrăznește să-i spună
eurotristul care sunt eu - își poate da seama că riscurile sunt mult mai
reduse acum, când ai dreptul legal la opinie, dar asta nu-ți folosește la mai
nimic. Cine a lecturat volumul „Mărturisiri și fulgurații la foc de tabăra”
(Editura Betta, Bucuresti, 2023) va înțelege bine această scurtă digresiune -
preambul la știrea că luni 28 mai am lansat la Pitești, iar miercuri 29 mai am
lansat la BookFest 2024 București recent editatul meu volum „Pandemicale și
Eurotriste”, din care atașez pamfletul „Cântec de DNA”, adânc ancorat în
realitatea acestor zile. Ce ar putea face mai mult un scriitor, urmărind la
televizor știrile zilei, între care aventurile grupului infractional, cum îi
zic jurnaliștii, al lui Coldea ocupă spațiul de prim inters (prime time, nu-i
așa?) al tuturor canalelor? Eu m-am străduit și m-am bucurat să-mi apară acum,
în toiul actualei lungi campanii electorale, volumul conținând pamfletul scris
pe când eroii acestor zile erau încă în posturi cheie și le prevesteam
viitorul. Mulțumesc lui Dumnezeu, previziunea s-a cam adeverit și nu rămâne
decât ca Dalila să ia foarfecele și sa taie...
Vă puteți imagina cu câtă satisfacție am lecturat
articolul pe această temă publicat în revista ArtEmis de D-na Maria Diana
Popescu[1]. Iată, au trecut mai bine de cincisprezece ani de când distinsa
autoare - poet, scriitor, eseist și
jurnalist - stă neclintită „în turnul de veghe al Patriei”, cum îndrăznea
atunci să titreze un jurnalist miltar din primul eșalon, devenit între timp un
simplu părerolog pe la telviziunile pe unde încă mai adie briza
euroatlantică[2].
Da, există autori pe care i-aș numi descriptioniști,
cei care își aștern pe hârtie sau în spațiul virtual sentimente, trăiri,
senzații ce țin de intimitatea ființei lor, dar există și din aceia care nu pot
face abstracție de mediul în care trăiesc și pe care îl descriu, creatori a
căror statură intelectuală poate face din descriptori niște redutabili
formatori de opinie. Eu cred că de așa ceva duce lipsă societatea - de la noi
sau de oriunde. Doamne, câtă lipsă duce azi România de turnuri de veghe! Și cât
m-aș bucura să fiu un simplu soldat dintr-o armată de pamfletari și
poeți-cetățean redutabili... @!
Cântec de D.N.A.
D.N.A., hei, D.N.A./ luate-ar… frica să te ia !/ -
Făcuși din statul român/ casă fără de stăpân/ căruță fără de roți/ lan din care
fură toți / dar tu-i bagi la pușcărie/ doar pe cei ce nu-ți plac ție…/ Știm că
nu e panglicar/ care să n-aibă dosar / și că n-ai loc prin sertare / de
purcoaie de dosare -/ care cum te-a supărat/ îl înhați imediat/ nu oricum, tu
îl înhați/ cu armata de mascați/ cu alaiul cât mai mare/ sub lumini de
reflectoare/ să se știe-n lumea-ntreagă/ ca Kodruța-i mai Teleagă/ decât Dincă,
înainte/ și că domnu' președinte/ Dumnezeu de l-ar sili/ de ea tot nu s-ar
lipsi/ ar da fuga la Berlin/ tot cu jale și suspin/ pentru-o pilă la Bruxelles/
să i-o lase lângă el...// Ehehei, popor de cuci/ unde sunt ai tăi haiduci/ să
dea buzna prin conace/ și ia hoții din găoace/ să umple cu ei căruța/ și să-i
ducă la Kodruța/ apoi pe dânsa s-o ia/ s-o încalece pe-o șa/ și să mi-o
călătorească/ 'n toata țara românească/ iar românii s-o mângâie/ cu salivie și
tămâie...// Supărat mi-s, DNA/ că n-ai vrut să fie-așa/ n-ai last-o s-o
mângâie/ ci mi-o proțăpiși la… U.E./ S-aibă Maica Europă/ Stareță unsă ca
popă!/ Acum nu știu ce să spun/ Făcuși poate-un lucru bun/ Spele-se cu ea pe
cap/ Cei ce și-au dorit satrap/ Dar, zău, eu le plâng de milă/ Că satrapul e-o
Dalilă...
-----------------------------------------
[1] https://www.art-emis.ro/editoriale/caile-lui-coldea - 29 mai 2024
[2] https://www.art-emis.ro/jurnalistica/n-am-sa-ma-misc-din-turnul-de-veghe-al-patriei-mele - 15 iulie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu