Înainte de a vorbi despre scriitorul Ben
Todică, cel mai nimerit ar fi să vorbim despre omul de cultură Ben Todică, o
personalitate proeminentă a culturii ro-mâne din Melbourne, Australia.
Asta pentru a sublinia puterea de muncă a celui ce a realizat cutremurătorul
film documentar „Drumul nostru”, care activează la Televiziunea Comunitară
Română din Melbourne – canalul 31 şi care realizează o emisiune radio în limba
română, adresată publicului român din Australia. Fireşte, întâlnirile cu oameni
marcanţi ai Diasporei (şi nu nu-mai), cu scriitori, artişti, medici, pastori,
actori şi re-gizori, politologi şi politicieni, ziarişti sau simpli cetăţeni
şi-au pus o amprentă benefică pe cultura autorului; aici putem observa cum
pasiunea iniţială pentru cinemato-grafie se continuă într-un mod fericit cu
fascinaţia scri-sului şi atinge punctul suprem cu aparitia celor doua volume –
volumul „Între două lumi” (Ed. „Atticea”,
Timişoara) si volumul „In doua lumi” (Ed.
„Singur”, Târgovişte) volume lansate şi în România.
Cunoscut în toată lumea datorită articolelor apă-rute în presă ori pe multe
site-uri de cultură ale Inter-netului, Ben Todică dovedeşte o tenacitate şi o
gândire exemplare în raport cu noua conduită a omului modern, mereu consumat de
ideea că nu are timp să le facă pe toate. Ceea ce-şi propune şi în acest volum
care conţine, pe lângă interviuri cu oameni din diverse domenii de activitate
şi un capitol destinat ecourilor la prima carte („Între două lumi”)
este crearea unui tablou socio-uman contemporan. Astfel, fiecare din cei
intervievaţi are posibilitatea de a vorbi deschis despre propriile succese şi
despre modul cum văd societatea de azi; aceste „fil-trări” ale ideilor
exprimate fără rezerve creează, cum spuneam, un tablou mult mai complex decât
multe cărţi de sociologie apărute în ultimul timp: una este să afli părerea
unui singur autor (indiferent cât de obiectiv s-ar pretinde) şi cu totul alta
să ai multiple oferte ideatice.
Dincolo de pasiunea pentru artă, Ben Todică este şi un patriot adevărat (oricât
de demonetizat poate părea cuvântul!) pentru care nu există ezitare în
finalizarea practică a proiectelor propuse. Aproape întreaga sa ac-tivitate (şi
viaţă) este dedicată spaţiului românesc, rămas astăzi atât de sărac în valori
morale. De multe ori, inter-venind în mărturisirile interlocutorilor, adaugă un
plus de culoare spontană ce provoacă destăinuiri
spontane şi în asta rezidă şi frumuseţea acestor
interviuri-convorbiri care pot fi citite de oricine şi care n-au tenta voit
aca-demică ce îndepărtează potenţialul public, în loc să-l a-propie de cuvântul
scris.
Volumul de faţă, prin conţinutul său de
excepţie, ne spune de ce, cu cât ne apropiem de sfârşit, avem o viziune tot mai
globală asupra lucrurilor. Încercând să ne structurăm cumva emoţiile, visurile,
sentimentele, evo-luţia – am crezut că principiul stratificării va face ordine.
Dar cum să te pregăteşti pentru echilibru, îndoindu-te de existenţa lui
Dumnezeu sau crezând orbeşte în El? O întrebare esenţială care a diversificat
opiniile şi a lovit sistematic în presupusa facere de ordine. Acestui tip de
întrebări şi frământări încearcă Ben Todică să le răs-pundă aducând în faţa
cititorului oameni pregătiţi pentru asta.
Se spune că orice revoluţie trebuie să
schimbe, să imprime blocului social în care apare, realităţile altor visuri. La
noi (românii, n.a.) revoluţia (din 1989, n.a.), în spiritul docilităţii noastre
ca popor (aşteptăm să se umple paharul) s-a transformat rapid în ceea ce
analiştii politici au numit o vreme „restauraţie” iar apoi „haos economic”. În
cursa spre „europenism”, spre „occidentalism”, ne-am pierdut intelectualii,
adevăraţii studenţi, oamenii de cul-tură. Crosul supravieţuirii n-a fost însă
abandonat de bu-ticari, agramaţi, semidocţi. Axele acestui început de mi-leniu
sunt bişniţa, corupţia, minciuna ce-au reuşit să im-pună ritmul unui nou
regulament la scară planetară. S-ar putea ca Ben Todică, lucrând la reactivarea
fondului sufletesc uman, să fie printre ultimele redute de apărare ale
conştiinţei poporului nostru.
Îl felicit şi invit pe toată lumea la acest „festin” al inteligenţei
şi culturii numit „În două lumi”, a doua carte a unui mare român care de acolo,
din celălalt capăt al lumii, ne spune că n-a uitat de unde a plecat.
Ştefan Doru Dăncuş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu