Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 21 august 2026

 

George Mandicescu - 21 august- zi memorabila

 

 

George Mandicescu  -

21 august- zi memorabila

 

În noaptea de 20 august 1968, când generali sovietici din comandamentul Pactului de la Varșovia emiteau ordinele finale pentru "Operațiunea⁶ Dunărea" - invazia Cehoslovaciei cu 500.000 de soldați din cinci țări aliate pentru a înăbuși Primăvara de la Praga - un singur comandament militar refuza să execute: România. La ora 23:45, generalul Ion Ioniță, ministru apărării române, transmitea Moscovei mesajul care putea costa România propria ei invazie: "Armata Română nu va participa la operațiune. Trupele noastre rămân pe teritoriul național. Decizia este finală." Era un moment de nebunie militară. Uniunea Sovietică tocmai ordona cea mai mare mobilizare militară din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Planul era perfecționat luni întregi - 500.000 soldați sovietici, 28 divizii, plus contingente bulgare, ungare, poloneze, est-germane, urmau să intre în Cehoslovacia simultan din toate direcțiile. Praga trebuia ocupată în 6 ore. Dubček și conducerea reformistă arestați în 12 ore. "Socialism cu față umană" lichidat în 24 ore. Toate țările Pactului primiseră ordinul participării obligatorii. Contribuția cerută României: 2 divizii infanterie (32.000 soldați), 180 tancuri T-55, traversarea graniței de nord prin Pasul Tihuca direct către Slovacia de Est. Rolul strategic: blocarea rutelor de retragere potențiale ale armatei cehoslovace către munți, prevenirea rezistenței organizate. România sub Ceaușescu făcuse deja gesturi provocatoare. În martie 1968 refuzase participarea la conferința de la Sofia unde se planifica intervenția în Cehoslovacia. În mai 1968, Ceaușescu vizitase Praga și susținuse public reformele lui Dubček - "socialism specific fiecărei țări" - provocare directă la adresa doctrinei Brejnev de "suveranitate limitată". Dar refuzul participării militare era categoric diferit. Nu era discurs diplomatic, nu era absență de la conferință. Era desobeire directă a ordinului militar sovietic în mijlocul operațiunii - trădare militară în termeni Pactului de la Varșovia. Penalitatea pentru astfel "trădare": invazie imediată. Pe 18 august 1968, comandantul suprem al Pactului - Mareșal Ivan Iakubovski, veteran Stalingrad cu 35 ani carieră militară sovietică - convoacă videoconferință secretă cu toți miniștrii apărării din Pact. Prezintă planul final "Operațiunea Dunărea". Alocă sarcinile. Stabilește cronologia: H-hour = 21 august, ora 23:00. Sincronizare absolută necesară. România reprezentată de generalul Ion Ioniță - 62 ani, ministru apărării din 1966, paradoxal veteran al Războiului contra URSS 1941-1944 pe frontul de Est. Ioniță ascultă prezentarea. Când Iakubovski ajunge la "Contribuția română - 2 divizii prin Pasul Tihuca", Ioniță intervine: "Solicit clarificare legală. Tratatul Pactului de la Varșovia din 1955 stipulează apărare colectivă contra agresiunii externe. Cehoslovacia nu a fost atacată extern. Care este baza juridică a operațiunii?" Iakubovski: "Baza juridică este cererea guvernului cehoslovac legitim de asistență contra elementelor contra-revoluționare." Ioniță: "Care guvern? Dubček este prim-secretar ales legal de Comitetul Central PCCeh. Nu există alt guvern legitim." Iakubovski: "Există forțe reacționare care amenință socialismul. Asistența noastră previne restaurarea capitalismului." Ioniță: "România consideră că intervenția în afacerile interne ale statului socialist aliat contravine Tratatului. Solicit timp pentru consultare conducerii politice." Iakubovski (furios): "Nu există timp pentru consultare! Ordinul este dat! Pregătiți diviziile! Mobilizare imediată!" Videoconferința se termină cu tensiune extremă. Ioniță raportează imediat lui Ceaușescu. Întâlnire urgentă - Ceaușescu, Maurer, Bodnăraș, Ioniță - ora 21:00, 18 august. Bodnăraș argumentează realism militar: "Dacă refuzăm participarea, ne invadează pe noi imediat după Cehoslovacia. Avem graniță 600 km cu URSS, zero șanse militare rezistență lungă. Trebuie să participăm simbolic - trimitem 5.000 soldați, nu 32.000. Satisfacem Moscova minimal." Maurer argumentează diplomatic: "Anunțăm participare dar întârziem mobilizarea cu probleme tehnice. Până când operațiunea se termină, noi încă pregătim. Evităm refuz direct." Ceaușescu refuză ambele: "Dacă trimitem chiar un soldat, devenim complici. Dacă întârziem cu scuze, confirmăm slăbiciune. Răspunsul trebuie să fie clar: România nu participă. Punct." Ioniță: "Înseamnă război cu URSS. Suntem pregătiți?" Ceaușescu: "Pregătim mobilizarea defensivă totală. Activare rezerviști, distribuire arme Gărzilor Patriotice, minare poduri strategice, fortificare Carpați. Dacă ne invadează, luptăm. Gherilă dacă e necesar. Vom transforma România în Vietnam al lor." Pe 20 august, la ora 18:00 - cu 5 ore înainte de H-hour - Ioniță transmite oficial Moscovei: "România Socialistă nu va participa la operațiunea militară în Cehoslovacia. Poziția se bazează pe respectarea suveranității statelor socialiste aliate conform Tratatului de la Varșovia articolul 8. Trupele române rămân pe teritoriul național în poziție defensivă." Reacția Kremlinului: incredulitate apoi furie. Brejnev personal sună Ceaușescu, ora 19:30. Conversația durează 47 minute. Brejnev amenință: "Refuzul României este trădare a obligațiilor Pactului. Consecințele vor fi severe. Reconsiderați imediat." Ceaușescu răspunde: "România a respectat întotdeauna Tratatul - pentru apărare colectivă contra agresiunii externe. Cehoslovacia nu a fost atacată. Intervenția în afaceri interne violează suveranitatea. România nu poate participa la astfel acțiune." Brejnev: "Dubček este trădător controlat de Occident. Contra-revoluția amenință socialismul în toată Europa de Est. Trebuie oprită." Ceaușescu: "Dubček este comunist ales legal. Reformele sale sunt socialism specific Cehoslovaciei. România susține dreptul fiecărui partid comunist să determine propria cale." Conversația se termină fără acord. La ora 20:15, Ceaușescu ordonă mobilizare defensivă: "Cod Roșu - pregătire război defensiv. Activare toate rezerve. Distribuire armament populației. Poduri Prut și Dunăre minate pentru demolare. Carpați fortificați pentru rezistență prelungită." La ora 23:00, 20 august 1968, "Operațiunea Dunărea" începe. Tancuri sovietice traversează granițele Cehoslovaciei din est, sud, nord. Tancuri bulgare din sud. Ungare din sud-est. Poloneze din nord. Est-germane din vest. Total 500.000 soldați, 6.300 tancuri, 2.000 avioane. Din România: zero. Graniță închisă. Armată în poziții defensive pe teritoriu propriu. Diviziile alocate pentru Pasul Tihuca staționează lângă Brașov - pe teritoriu românesc, nu cehoslovac. Cehoslovacii cedează fără luptă. Dubček arestat la ora 04:30, 21 august. Guvernul reformist îndepărtat. "Socialism cu față umană" terminat. Dar România - singura țară din Pact care refuză participarea - supraviețuiește fără invazie. De ce Brejnev nu invadează România imediat? Calcul strategic complex: 1) Cehoslovacia capitulase fără rezistență - ocupație ușoară. România pregătea război real - 900.000 rezerviști mobilizați, arme distribuite la 2.5 milioane civili prin Gărzile Patriotice, teren montan favorabil gherilă. Invazie România = război real, nu doar ocupație. 2) China lui Mao condamnase deja invazia Cehoslovaciei ca "imperialism social". Invazie România ar valida complet critica chineză, ar împinge România în alianță deschisă cu China - coșmar strategic pentru URSS. 3) Iugoslavia lui Tito - țară comunistă independentă cu armată de 250.000 - amenințase că intervine dacă România e invadată. Război simultan România + Iugoslavia = 1.5 milioane soldați contra URSS = inacceptabil. 4) Occident privea. NATO nu intervenise pentru Cehoslovacia (stat interior Pact), dar România avea graniță cu Iugoslavia neutră - invazie România putea escalada către conflict NATO. Brejnev decide: nu invadăm România. Încă. Dar notăm trădarea și izolăm diplomatic. Consecințele: România devine erou occidental instant. Nixon vizitează București în 1969 - validare americană a independenței române. Ceaușescu primit în Londra, Paris, Bonn ca "lider curajos". România primește credite occidentale masive - 10 miliarde dolari între 1970-1980. Pentru Ceaușescu, refuzul participării din august 1968 plus condamnarea invaziei în discursul 21 august transformă în erou național. Popularitate 95% - fără precedent în istoria comunistă. Acest capital politic îi permite construirea cultului personalității și dictaturii care urmează. Ironia tragică: curajul autentic din 1968 îi dă legitimitate pentru tirania din 1980. Același om care înfruntă Moscova în 1968 va înfometa România în 1985. Aceeași persoană. Dar decizia din august 1968 rămâne corectă. Când Kremlinul ordona participarea la invazia aliatului, România a spus "NU". A refuzat să trimită soldați contra fraților cehoslovaci. A demonstrat că principiile au preț - chiar dacă prețul putea fi invazia propriei țări. Astăzi, cehii se amintesc: când toată Europa de Est invada Cehoslovacia, România refuza. Când tancurile poloneze, ungare, bulgare, est-germane intrau în Praga, tancurile românești rămâneau acasă. Pentru asta, există recunoștință eternă. În august 1968, România a ales să nu fie complice. Și decizia a salvat onoarea națională într-un moment când onoarea era resursă rară în Europa comunistă

-xxx-

Textul amestecă un sâmbure de istorie reală, solid documentat, cu un strat gros de dramatizare — cifre exacte, ore, dialoguri și nume de cod care nu apar în sursele istorice și au aerul unei reconstituiri literare mai degrabă decât fapte verificate. 

Adevăruri confirmate de mai multe surse

• România a refuzat să trimită trupe la invazia Cehoslovaciei din noaptea de 20/21 august 1968 și a refuzat inclusiv tranzitul trupelor sovietice pe teritoriul ei.
• Invazia a fost făcută de cinci state ale Pactului de la Varșovia: URSS, Polonia, Ungaria, Bulgaria, RDG — nu și România sau Albania.
• Pe 21 august, Ceaușescu a ținut un discurs public la mitingul din fața CC al PCR, condamnând ferm invazia ca pe o „mare greșeală" și afirmând principiul neamestecului în afacerile interne ale altui stat socialist.
• A avut loc o ședință a Comitetului Executiv al CC al PCR în dimineața de 21 august (ora 6:30), cu un număr mare de participanți (nu doar patru persoane, cum sugerează textul) — Maurer, Bodnăraș și mulți alții au fost prezenți.
• Ceaușescu s-a întâlnit cu Dubček la Praga chiar înaintea invaziei (15-17 august 1968) — nu în mai 1968, cum scrie documentul. E o eroare de dată/conflație.
• A existat teamă reală de invazie a României după 21 august; s-a mobilizat armata, s-au distribuit arme Gărzilor Patriotice, s-au pregătit rezistență montană.
• Ceaușescu s-a întâlnit cu Tito la Vârșeț pe 24 august, discutând inclusiv opțiunea refugierii în Iugoslavia.
• SUA (Dean Rusk) a transmis un avertisment Ambasadei sovietice să nu invadeze România; China (Zhou Enlai) și-a exprimat sprijinul.
• Nixon a vizitat într-adevăr București în 1969 — un gest de recunoaștere occidentală.

Inexactități / exagerări

• Cifrele de forțe militare diferă de sursele istorice: alte relatări vorbesc de circa 29 divizii, 7.500 tancuri, 1.000 avioane — nu „28 divizii, 6.300 tancuri, 2.000 avioane" cum apare în text. Chiar numărul total de soldați (500.000) e uneori citat, dar variază după fază și sursă.
• Cifra „95% popularitate" și „10 miliarde dolari credite occidentale 1970-1980" sunt prezentate ca fapte exacte, dar nu apar verificabile ca atare — par estimări/dramatizări.

Elemente foarte probabil inventate (fără corespondent în sursele istorice găsite)

• Numele exact „Operațiunea Dunărea" cu H-hour la 23:00 pe 21 august, cronologia minut-cu-minut.
• Videoconferința secretă din 18 august dintre Iakubovski și miniștrii apărării, cu dialogul reprodus cuvânt cu cuvânt (Ioniță vs. Iakubovski); in 1968 nu se uzita videoconferinte din motive de aparatura tehnica
• Cererea precisă către România: „2 divizii, 32.000 soldați, 180 tancuri T-55, prin Pasul Tihuca".
• Convorbirea telefonică Brejnev-Ceaușescu „47 de minute", cu replici textuale.
• Numele de cod „Cod Roșu" pentru mobilizarea defensivă.
• Dialogul Bodnăraș (realist) vs. Maurer (diplomat) vs. Ceaușescu (tranșant), redat ca stenogramă exactă a unei ședințe din 18 august, ora 21:00 — ședința documentată de surse istorice a avut loc de fapt în dimineața de 21 august, nu în seara de 18 august, și cu mult mai mulți participanți.

Concluzie

Nucleul faptic — refuzul românesc, discursul lui Ceaușescu, riscul real de invazie, sprijinul chinez/iugoslav/american, izolarea diplomatică a URSS — este istorie reală și bine documentată. Dar aparatul „jurnalistic" al textului (ore exacte, replici textuale, nume de cod, cifre foarte precise de trupe și tehnică) pare reconstituit/inventat pentru efect dramatic, nu preluat din documente de arhivă sau memorii publicate. 

https://chatgpt.com/share/6a875387-c5a4-83ed-92ff-27b462ccc87c

-xxx-

compilare- redactare George M.

ION COJA - Carte pentru dumirire și îndreptare (1)

 

Carte pentru dumirire și îndreptare(1)

Fii naționalist!

30 iulie 2010/21 August 2026

 

 

Prezint, în cele ce urmează, un compendiu al ideilor și faptelor esenţiale care, după părerea mea,  trebuie cunoscute și înțelese de orice tînăr din România doritor să priceapă pe ce lume trăieşte şi, eventual, chiar să schimbe ceva din această lume, potrivit aplecării înnăscute a omului de a se face util comunităţii în care trăieşte: cea locală, cea naţională, cea planetară. Pretind celor ce vor încerca să respingă şi să combată ideile de mai jos, să nu facă asta înainte de a aprofunda cu bună credinţă întreg textul care urmează.

Nu urmăresc să răspândesc aceste idei pentru ca în numele lor să se producă o reacţie politică. Ci doresc ca aceste idei să fie prezente în mintea tinerilor ca ipoteze, ca păreri pe care, în timp, să le verifice când vor putea. E bine să nu piardă din vedere aceste ipoteze atunci când analizează fenomenele şi evenimentele din jurul lor. Și mai ales atunci când vor încerca să găsească soluții problemelor cu care se confruntă.

Aceste idei ilustrează punctul de vedere naționalist din care ne propunem, în mod deliberat și programatic, să cercetăm și să apreciem lumea în care trăim.

1. Fii naționalist!

Naționalist în limitele adevărului. Nu ne temem de adevăr! Dimpotrivă, ca popor, noi suntem interesați de căutarea, aflarea și rostirea adevărului.

A fi naţionalist înseamnă să pui deasupra oricărei idei politice imperativul supraviețuirii ca neam, ca națiune, ca stat! O supraviețuire în demnitate și prosperitate. Salus Patriae suprema lex! Acest imperativ – Salvarea Patriei este legea supremă!, considerăm că este firesc și justificat să guverneze viața politică în toate comunitățile naționale de pe fața pământului. Supraviețuirea și creșterea demografică de calitate este ținta naturală, firească, de la Dumnezeu lăsată pentru fiecare soi de ființe! Deci și pentru om!

Naționalismul nu are nimic de ascuns. Este singura ideologie care poate fi promovată în respectul deplin al adevărului. Ca naționaliști, nu ne temem de adevăr! Dimpotrivă, fiind preocupați de edificarea și creșterea noastră ca națiune, suntem interesați de aflarea și rostirea adevărului. Numai pe adevăr se poate întemeia ceva durabil.

Politica interesului comunitar, național, pune deseori în adversitate persoane și popoare. În asemenea cazuri, cel puțin una din părți, dacă nu cumva amândouă, se fac vinovate de păcatul de a concepe politica interesului național în afara respectului pentru adevăr, pentru dreptate. Fac, din această perspectivă, afirmația cea mai importantă pentru liniștea și elanul sufletesc al politicianului român tînăr și idealist, pornit să se pună în slujba Neamului, dar și a lui Dumnezeu: între interesele Neamului românesc și respectul adevărului nu există nicio contradicție, nicio incompatibilitate. Atâta vreme cât ne vom ține aproape de obiectivele social-politice formulate de ideologii naționalismului românesc, în frunte cu Mihai Eminescu și Corneliu Zelea Codreanu, vom avea de partea noastră deopotrivă argumentul adevărului istoric și argumentul legitimității.

În rezumatul cel mai succint, obiectivele noastre pot fi cuprinse prin formula eminesciană:

„Chestiunea de căpetenie pentru istoria și continuitatea de dezvoltare a acestei țări este ca elementul românesc să rămână cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste și generoase, bunul lui simț, c-un cuvînt geniul lui să rămâie și pe viitor norma de dezvoltare a țării și să pătrundă pururea această dezvoltare.”

Așa cum au fost ele formulate până acum de gânditorii și luptătorii pentru ideea națională, obiectivele autentic românești nu lezează drepturile legitime ale altor comunități sau popoare, nu contrazic morala creștină, nu se abat de la principiile justiției. Preluarea și promovarea acestor obiective nu riscă să pună pe cineva, cu atât mai mult pe un tînăr, în situația de a se dezice de ceea ce Dumnezeu a sădit mai bun în el.

Ca români, nu vă temeți de aflarea și rostirea adevărului! Așa cum se tem alții! Nu puțini! În fața lui Dumnezeu, a celorlalte seminții și a propriei noastre conștiințe, nu avem nimic de ascuns! Dimpotrivă, în numele adevărului avem de corectat sau infirmat, prin dovezile cuvenite, o sumedenie de calomnii și neadevăruri puse în circulație pe seama noastră, a românilor. De asemenea, importante fapte și evenimente istorice așteaptă să ne facem datoria față de ele și să fie scoase din întunericul uitării ori al ocultării, pentru a fi puse în circuitul valorilor publice, universale.

Sunt, din păcate, multe popoarele a căror istorie consemnează evenimente pentru care urmașii de azi au toate motivele să se rușineze, să-și pună cenușă în cap și să prezinte scuze altor popoare. Recunoașterea publică a acestor vinovății este un pas pentru care omenirea trebuie să se pregătească sufletește și mental. Procesul globalizării, acceptabil și benefic chiar în anumite limite, impune cu necesitate instaurarea unui climat inter-națiuni de încredere, de armonie și colaborare, de concordie. Recunoașterea cu seninătate a greșelilor trecutului face parte din preliminariile unei globalizări în armonie și bună înțelegere. Un examen lucid al trecutului istoric românesc ne pune pe noi, naționaliștii români, în situația reconfortantă de a nu înregistra abuzuri sau daune majore aduse de înaintașii noștri altor popoare, unor comunități umane. Nu a fost lipsită de greșeli și păcate istoria noastră, dar aceste greșeli sunt mai ales față de noi înșine, față de politica autentică a interesului național, pe care deseori am abandonat-o ori am conceput-o greșit.  Sau am trădat-o…

Pe parcursul unei istorii milenare, românii nu au practicat niciodată adversitatea sistematică (și tâmpă!) față de un popor sau altul, față de vreo țară. Iar când neprevăzutul istoriei i-a pus pe români în situația de ocupant al unui teritoriu străin, românii s-au comportat remarcabil de demni, de reținuți în a produce suferinţe Celuilalt. La fel, față de prizonieri. În general, față de adversarul învins, aflat oareșicum la discreția învingătorului, românii s-au purtat cu un fair play pe care istoriografii români nu s-au învrednicit să-l evidențeze cum se cuvine, iar istoricii străini l-au ascuns metodic.

Noi, românii, avem o poziție privilegiată față de adevăr. O datorăm părinților și înaintașilor noștri. Ea trebuie să inspire politicianului român deopotrivă încrederea în sine, în cei pe care îi reprezintă, ca și obligația de a trata de la egal la egal cu oricine! Nu avem niciun motiv real pentru a ne fi rușine de noi, ca români!

Avem toate motivele ca să ne vindecăm de complexul de inferioritate de care suferă mulți politicieni și intelectuali de-ai noștri, mai sărăcuți cu duhul, în relațiile lor cu alte culturi, cu alți politicieni sau intelectuali, străini. Consemnăm și subliniem obligația de a combate cu seninătate și fermitate mulțimea de interpretări și comentarii asupra istoriei noastre, asupra firii poporului român, concepute cu rea credință, cu rea voință, nu din ignoranță, ci, de cele mai multe ori, cu program de denaturare a adevărului istoric. Elaborarea și propagarea unor interpretări voit false, defăimătoare, neconforme cu realitatea, cu adevărul, este expresia și efectul unui anti-românism tot mai vizibil, mai bine organizat, mai profesionalizat…

De aceea, din decalogul nostru nu poate lipsi conștientizarea, demascarea și combaterea anti-românismului! Un imperativ de maximă actualitate și urgență.

Problema națională trebuie aprofundată cu prioritate, deoarece lumea de azi și de mâine pune fiecare popor și fiecare țară în conflict de supraviețuire cu alte popoare și mai ales în adversitate cu politica de globalizare. Dacă această adversitate se va tranșa în favoarea mondializării, a globalizării, asta va însemna dispariția statelor naționale, a raselor și națiunilor, în favoarea unui model uman așa zis multi-rasial și multi-cultural. Acest model promovează amalgamul cultural și al raselor, dispariția identității naționale.

În mod paradoxal, față de lumea animală atitudinea considerată a fi cea mai corectă este atitudinea ecologică, de protejare și prezervare a raselor, a speciilor, de salvare a acestora cu eforturi oricât de mari dacă este cazul. O grijă specială este acordată identificării și înmulțirii exemplarelor care ilustrează cel mai bine atributele rasei, ale speciei sau clasei respective de ființe.

Pe plan uman însă, ideea de a păstra puritatea și identitatea rasială este considerată o idee retrogradă, chiar criminală. Și asta pentru că se consideră, în mod fundamental greșit, că preocuparea pentru ideea și idealul de puritate etnică sau rasială ar fi de sorginte nazistă! Ba unii afirmă chiar că este ideea responsabilă de hecatomba umană din cel de al Doilea Război Mondial!

Nimic mai fals decât această abuzivă reductio ad Hitlerum, în care avem  motive să vedem o diversiune grosolană, orientată împotriva progresului uman autentic. Teoriile așa zis rasiste sunt mult mai vechi şi au autori diverși, englezi, fracezi, americani, evrei, germani, unii dintre ei deosebit de serioși ca metodă științifică. Inclusiv autori asiatici. Nazismul este un accident istoric, nu poate fi luat în serios pentru a discredita o teorie care are justificarea ei în absolut! Nazismul nu a inventat rasismul, ci l-a compromis sau, mai probabil, nazismul a fost invocat pentru compromiterea cercetării ştiinţifice a raselor umane. A fi împotriva conservării raselor și etniilor, în forma în care rasele au ajuns în epoca modernă, înseamnă a fi împotriva naturii și a lui Dumnezeu.

Prin epoca modernă înțeleg epoca în care popoarele și statele ajung să conștientizeze și să practice planificarea istoriei, încercând să reducă rolul hazardului, al întâmplării în Istorie! Planificarea istoriei nu se poate face fără transparență și consens. Ideea de protecție și consolidare etnică, rasială, trebuie să fie unul dintre consensurile majore și definitorii ale lumii moderne.

Firește, ca orice lucru omenesc, naționalismul (inclusiv rasismul „pozitiv”) a cunoscut și el forme denaturate, aberante chiar, în numele său au fost săvârșite abuzuri și excese care au sfârșit prin a compromite ideea. Ea trebuie reluată cu seninătate și luciditate. Iar primul gest va fi unul reparatoriu față de victimele falsului naționalism. Așadar, afirmarea ideii naționale trebuie să includă condamnarea exceselor șovine, a falsului naționalism, a naționalismului agresiv, de paradă etc. Sunt multe formele sub care naționalismul a degenerat, de cele mai multe ori cu intenția de a compromite ideea națională. În acest scop, ca prim pas, va fi să ne folosim corect de cuvinte re-punând în circulație cuvîntul șovin, respectiv șovinism. Cuvîntul șovin, șovinism a dispărut din vocabularul mass mediei în ultimii douăzeci de ani, fiind folosit cu acest sens peiorativ cuvîntul naționalism, ca sinonim al lui șovinism! Vedem în acest fapt aparent mărunt o dovadă  în plus a conspirației împotriva ideii naționale, a strădaniei nelegiuite de a compromite naționalismul… De amploarea și eficiența acestei diversiuni ne dăm seama din faptul că nu s-a dat în acest sens niciun ordin expres, vizibil, transparent, ci au fost folosite căi de comunicare oculte, ascunse de opinia publică, ordine la care s-a supus întreaga massmedia, cu o unanimitate îngrijorătoare.

Suntem patrioți, aceasta fiind chiar o obligație constituțională, iar cei mai norocoși dintre noi sunt naționaliști. Dar nu suntem șovini! Dimpotrivă, vedem în șovinism atitudinea cea mai păguboasă pentru idealul naționalist, iar în plan strict uman șovinismul este o dovadă de precaritate intelectuală, de stupiditate.

Ar trebui să distingem net între rasism și șovinism. Din păcate cuvîntul rasism a fost încărcat pe nedrept cu un noian de conotații negative. Din această pricină folosirea cuvîntului rasist cu sens neutru, chiar pozitiv, ridică unele dificultăți. Poate că ar fi cazul să apelăm, pentru o vreme, și la câteva sinonime posibile, precum etnicism, etnocentrism sau chiar rasialism… Înțelesul acestor cuvinte: concepția potrivit căreia diversitatea rasială este o podoabă și o binefacere pentru omenire, este expresia ideii de bine și de frumos care a guvernat Creația. Rasele trebuie prezervate și ocrotite, iar programele și politica de metisare a raselor trebuie declarate crime împotriva umanității. Nota bene: pare de domeniul evidenței faptul că există asemenea politici și programe de metisare a raselor, de corcire a umanității. Mai greu de identificat sunt autorii acestor programe. Printre promotorii de serviciu, scenariștii filmelor de la Hollywood, din ultimii 40-50 de ani, care lucrează cu metode și șabloane evidente pentru specialiști, dar pentru publicul larg deosebit de eficiente…

În mod apăsat subliniem că la nivelul individului atribuim și recunoaștem ființei umane dreptul și totala libertate de a se însoți cu persoane de altă rasă, de altă etnie, dreptul firesc de a da astfel naștere unor urmași a căror demnitate de ființe umane nu poate fi nicicum pusă la îndoială sau diminuată. Nu descurajăm asemenea relații, dar nu admitem politica de încurajare, promovare sau provocare a metisajului etnic sau rasial.

Societatea așa zis multi-culturală și multi-rasială spre care vor unii să ne îndreptăm va fi o abdicare de la demnitatea și frumusețea ființei umane! Politica așa zis anti-rasistă este fals umanitaristă, ea a fost lansată și promovată de cercuri și structuri oculte, obsedate în fapt de un exclusivim rasial, violent șovin, vecin cu demența, cu paranoia!

Promotorii anti-rasismului de după al II-lea Război Mondial se dovedesc a fi în fapt activiștii unui șovinism dezgustător, ai unui exclusivism etnic și religios criminal, împins până la genocid. Un genocid deseori subtil, insesizabil, așa cum s-a desfășurat până acum genocidul complex, pe multe căi practicat, împotriva rasei albe, a indo-europenilor, a creștinilor. Afirm cu toată seriozitatea că problemele grave pe care le are demografia popoarelor europene, ale așa zisei rase albe, nu sunt întâmplătoare, nu sunt datorate unor cauze scăpate de sub control, ci sunt provocate, sunt planificate la nivelul unor structuri de putere planetare și oculte, criminale.

Rasele și etniile, „neamurile” cu care Dumnezeu a binecuvîntat omenirea, sunt egal îndreptățite la existență și prosperitate în demnitate. Deplângem și respingem orice iluzie și amăgire de sine a celor care ar putea considera că rasa ori neamul de care aparțin ar avea un statut de excepție, de superioritate și exclusivitate față de celelalte popoare și rase. Omenirea a suferit destul din pricina acestor rătăciri, a acestor rătăciți printre noi…

A fi patriot este o stare naturală, de normalitate. Prin natura sa individul este programat genetic să fie capabil de sacrificiul suprem pentru salvarea speciei, a neamului său, a Patriei. A fi naționalist înseamnă însă mai mult decât a-ți da viața pentru binele comunitar, al Celorlalți! A fi naționalist înseamnă să-ți dedici viața Celorlalți, Neamului. A fi naționalist este un har de care au parte cei mai aleși dintre noi. Este un noroc sau un blestem, căci mulți naționaliști au plătit cu viața crezul lor! Nimănui nu i se poate reproșa neputința de a fi naționalist.

Naționalitii autentici sunt solidari între ei. Rasiștii autentici la fel ar trebui să fie și ei! La fel cum solidare sunt și persoanele autentic religioase, indiferent de religia lor.

Într-o discuție pe Calea Victoriei cu Petre Țuțea, văzându-l cât de înfocat este ca naționalist, Nae Ionescu i-a cerut învăţăcelului său să propună un portret al „bunului român”. Nea Petrache a răspuns prompt și memorabil prin ceea ce Marcel Petrișor a numit pentalogul lui Petre Țuțea:

1.    Să fie creștin, pătruns de taina Mântuirii noastre prin Iisus

2.    Să fie oricând gata să dea totul pentru Neam și Țară

3.    Să respecte femeia, chip al Maicii Domnului pe Pământ

4.    Să fie onest și sincer cu sine însuși și semenii săi

5.    Să fie un bun profesionist, în stare să se bucure când întâlnește un român mai capabil, mai performant.

Nota bene: am redat cu cuvintele mele acest pentalog, pe care l-am ținut minte ca inventar de idei.

Cred că din cele cinci „porunci” ale lui Petre Ţuţea cea mai potrivită, mai „imperativă” pentru noi, românii, este capacitatea de a ne bucura atunci când în preajma noastră se iveşte un ins, un român, un om mai deştept, mai puternic, mai performant decât noi. Se pare că ne lipseşte în mod specific şi va trebui să o educăm la fiecare român, capacitatea de a veni cu inima deschisă în sprijinul vecinului sau colegului mai norocos, mai performant, mai talentat, ajutându-l să-şi pună în valoare întreg potenţialul cu care Dumnezeu l-a înzestrat, spre binele Neamului şi al Omului. Prea sunt mulţi românii care nu ştiu să se bucure de norocul de a avea de-a face cu unul mai deştept, mai inspirat, mai creativ decât ceilalţi. Şi nu sunt puţini românii şi, oamenii în general, roşi de invidie când cel de alături, frate, vecin sau coleg, se dovedeşte a fi mai bun.

Ca naționalist, ca om normal adică, bucură-te de norocul altuia! Iar dacă nu-ți poți reprima invidia, fii măcar atât de inteligent și dă-ți seama că face parte din norocul vieții tale să ai de-a face cu oameni mai deștepți, mai puternici și mai talentați decât tine, pe care să-i sprijini cu inima deschisă în a-și afirma talentul și celelalte daruri cu care l-a binecuvîntat Dumnezeu. Va fi și spre binele celorlalți, deci și spre binele tău! Iar capacitatea ta de a recunoaște și respecta meritele și munca altuia este un dar tot de la Dumnezeu! Nu-l refuza!

A te bucura de succesele altuia este forma cea mai potrivită de a arăta că am înţeles şi am preţuit cum se cuvinte principiul suprem al Creaţiei: infinita diversitate, faptul că nu există doi, ci numai unu, adică numai unicate, fiecare cu particularitatea sa născătoare de fapte ne-mai-săvârşite vreodată. Străduiește-te să te cunoști și să te înțelegi pe tine însuți, pentru a descoperi fărîma de unicitate cu care te-a dăruit Dumnezeu. Ești dator să-ți pui în valoare unicitatea! Unicitatea cu care te naști nu-ți aparține, la fel cum nici șansa de a te naște, viața ta însăși nu-ți aparține, nu ai dreptul să faci ce vrei cu ea, să dispui după bunul plac! Așa cum nu poți spune „acesta este copilul meu și fac ce vreau cu el!”, la fel cu viața ta trebuie să te străduiești să faci ce trebuie, să vrei să faci ce trebuie! Și să te străduiești să pricepi ce trebuie să faci! Să vrei să faci!

Voința de a făptui în folosul Neamului este definitorie pentru naționaliști.

ION COJA

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 20 august 2026

 

VASILICA GRIGORAS - INDISCREȚIE: secvență senryu

 

INDISCREȚIE: secvență senryu

 

 

~*~

 

vânt ispititor –

păpădiile-şi pun iar

poalele în cap

 

foc de tabără –

încântarea tuturor

pomii goi puşcă

 

Orion la vânat –

privind cum se deschide

regina-nopții

 

un vechi obicei –

i se scurg ochii după

capra altuia

 

cosașu-n zori sub

rochița-rândunicii –

indiscreție

 

~*~

VASILICA GRIGORAS

ALIANTA FAMILIILOR - RELATII UNISEX: DUPA 30 DE ANI ADEVARUL BIRUIESTE

 

RELATII UNISEX: DUPA 30 DE ANI ADEVARUL BIRUIESTE

August 20,  2026

 

Am fost mintiti, si de la o vreme ne-am obisnuit cu minciuna, iar unii dintre noi au crezut minciuna. Cei mai in virsta isi amintesc de anii 90 cind minoritatile artificiale, nenaturale (a se citi “sexuale”) au inceput sa ne asedieze cu teoria ca sunt tinta homofobiei si prejudecatilor care le cauzeaza discomfort mintal. Un studiu tocmai publicat dezminte aceasta conectie: “homofobia” nu contribuie la instabilitatea emotionala a persoanelor care intretin relatii cu persoane de acelasi sex cu nimic mai mult ca alti factori de viata. Link: https://www.cambridge.org/core/journals/psychological-medicine/article/how-much-is-sexual-minority-stress-confounded-with-familial-causes-a-systematic-multilevel-metaanalysis/A681A8ACF60DAEC2CFE9F652184F4CF4#article

Un studiu tocmai publicat

Conform studiului, homosexualii sufera de stres emotional in proportie de doua treimi mai mult decit persoanele heterosexuale. Discrepanta este atribuita in mod exclusiv stresului tipic relatiilor homosexuale si care nu exista in relatiile intre persoane de sex opus.

Minciuna ca “homofobia” sau “hartuirea” din partea persoanelor heterosexuale cauzeaza in homosexuali stres aditional in comparatie cu stresul persoanelor heterosexuale a fost lansata in anii 90 cind a fost publicat studiul Sexual Minority Stress Theory (SMST). SMST “sugera ca nivelul mai ridicat de depresie, anxietate si suicid cu care se confrunta homosexualii sunt rezultatul faptului ca sunt maltratati”.

Teoria aceasta a fost preluata de 20 000 de ori in studii de analiza publicate in reviste de specialitate in intreaga lume. Astfel, minciuna a devenit “advar” necontestat prin repetare, fiind citita de milioane de oameni de-a lungul anilor. Era practic imposibil sa gasesti finantare in ultimii 30 de ani pentru publicarea unor studii care contraziceau falsitatea teoriei  dominante.

Redam citeva paragrafe in romana. Studiul in engleza poate fi accesat in linkul de mai sus.

***

Un nou studiu publicat în revista *Psychological Medicine* la 10 august 2026 concluzionează că, în cazul persoanelor homosexuale, problemele de sănătate mintală sunt mult mai probabil rezultatul unor probleme familiale decât al stresului specific minorităților. Această meta-analiză sistematică pe mai multe niveluri, publicată luni de Cambridge University Press, sugerează că două treimi din diferența privind incidența afecțiunilor psihice între persoanele heterosexuale și cele non-heterosexuale dispar atunci când sunt luați în considerare factorii genetici și de mediu comuni.

Michael Bailey, unul dintre autorii studiului și profesor în cadrul Departamentului de Psihologie al Universității Northwestern, a declarat că lucrarea contestă Teoria Stresului Specific Minorităților Sexuale (SMST). Această teorie susține că nivelurile ridicate de depresie, anxietate și tendințe suicidare cu care se confruntă persoanele homosexuale sunt consecința relelor tratamente la care este supus acest grup.

El a menționat un studiu din 2003 care susținea SMST – lucrare citată de 20.000 de ori – și a precizat că Institutele Naționale de Sănătate (NIH) au finanțat, de asemenea, cercetări bazate pe această teorie pentru a explica discrepanța mai mare în ceea ce privește sănătatea mintală între persoanele heterosexuale și tinerii transgender. SMST a fost teoria dominantă timp de 30 de ani, a adăugat Bailey.

Bailey are o vastă experiență în cercetarea sexualității umane, deși activitatea lui a atras critici motivate politic – inclusiv în cazul cărții din 2003 *The Man Who Would Be Queen*, care abordează subiecte legate de transgenitalitate. În 2018, o petiție semnată de 4.000 de persoane a condamnat decizia lui Bailey de a include în program o prelegere susținută de Satoshi Kanazawa, renumit psiholog evoluționist de la London School of Economics, în principal din cauza lucrărilor acestuia privind originile genetice ale inteligenței.

Stirea bizara a saptaminii

Irlenda legifereaza concediul de maternitate pentru barbatii “insarcinati” si “barbatii care nasc”. Acesti “barbati” au dreptul si la pauze in timpul muncii pentru alaptarea copiilor tocmai nascuti. E bine sa nu ne obisnuim cu astfel de stiri bizare ci sa reactionam cu indignare. Stim cu totii despre ce este vorba: femei insarcinate care se considera barbati si vor sa fie  numite “barbati insarcinati”. Schimbarea vocabularului reflecta gindirea bizara si deformata (chiar bolnava) a oamenilor. Progresistii se grabesc sa implineasca astfel de frivolitati stranii, intorcind astfel, cu susul in jos, intreaga societate. Se implineste profetia lui Gramsci: vocabularul trebuie schimbat pentru a schimba gindirea. Odata schimbata, gindirea schimba societate. Ofer linkul catre articol in engleza: https://www.lifesitenews.com/news/ireland-offers-26-weeks-paid-maternity-leave-to-pregnant-men/?inf_contact_key=4b1dd429780188376eaed72653870d78d18a532c4142cb79caf2b269de1401fa

 

Redam citeva paragrafe in romana.

***

Irlanda oferă 26 de săptămâni de concediu de maternitate plătit „bărbaților însărcinați”. Normele sistemului de sănătate irlandez prevăd că angajații „transgender” pot beneficia de drepturile aferente maternității dacă sunt recunoscuți legal ca bărbați, deși doar femeile pot fi mame. Noile directive ale autorității publice din domeniul sănătății (Health Service Executive – HSE) stipulează că angajații „transgender” recunoscuți legal ca bărbați au dreptul la 26 de săptămâni de concediu de maternitate în cazul în care rămân însărcinați sau nasc. De asemenea, aceștia pot solicita încă 16 săptămâni de concediu de maternitate neplătit, imediat după această perioadă.

Pentru a beneficia de aceste drepturi, persoanele în cauză trebuie să dețină un certificat de recunoaștere a genului, eliberat în temeiul Legii care permite femeilor să își schimbe genul legal în masculin. Un alt document HSE, publicat în luna iunie, a confirmat faptul că așa-numiții „bărbați transgender care au născut pot beneficia de concediul de maternitate prevăzut de lege”.

Documentul menționa că legea protejează „angajatele însărcinate”, pe cele care au născut recent sau pe cele care alăptează, fără a recunoaște faptul că toate cele trei categorii trebuie să fie, în mod necesar, de sex feminin.

Angajatele HSE care îndeplinesc condițiile pentru concediul de maternitate vor primi salariul de bază și indemnizațiile fixe pe parcursul perioadei de 26 de săptămâni, din care se scad eventualele prestații de maternitate plătite de stat. De asemenea, acestea au dreptul la pauze pentru alăptare după revenirea la locul de muncă. Din cauza acestui cadru legislativ absurd, o femeie din Irlanda poate fi recunoscută legal ca bărbat, în timp ce naște și alăptează.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

A aparut - Dimitrie Grama --- Versuri ( spicuim )

 

Prietene, ce bine că ne-am regăsit

Nimic nu se construieşte pe piatră; totul se construieşte pe

nisip, dar trebuie să construim ca şi când nisipul ar fi piatră.

                                                        Jorge Luis Borges

 

 

 

(Sunt plin de iubire)

Sunt plin de iubire

şi abia aştept să o împart

cu voi oameni buni!

Aştept plin de iubire

şi iubirea putrezeşte

în mine ...

Când ne întâlnim

îmi spuneţi că-s un ticălos

plin de ură!

Dar de fapt, dacă

aş fi fost mai bun,

nu m-aţi fi meritat.

 

 

(Ridicol! Azi dimineaţă când am ieşit din bloc)

Ridicol!

Azi dimineaţă când

am ieşit din bloc pe

uşa turnantă, eu

de fapt, am intrat.

În hol erau câţiva necunoscuţi

asezaţi la o masă rotundă. - Avem şedinţă, mi-au spus

şi m-au dat afară

printr-o uşă turnantă.

Deci iar am intrat?.....

Şi uite aşa

mi s-a dus viaţa!

 

 

(La moartea oricărui om)

La moartea oricărui om

lumea văzându-şi în palmă

propria ei moarte

se roagă pentru

iertarea păcatelor.

Asta se întâmplă şi

la moartea ticăloşilor

şi a ucigaşilor.

Nobil, nu-i aşa?

Şi totuşi mă întreb

cine le obligă pe

babele alea bocitoare

să schimbe şi

să ne vândă nouă

imaginea ticălosului

cu una de sfânt?

 

 

(Când preoţii vorbesc despre Păcat)

Când preoţii vorbesc

despre Păcat

ei se referă de obicei

la mine.

Recunosc, sunt

prototipul păcătosului.

până acum

cititul nu m-a schimbat

şi degeaba am băut

apă sfinţită.

Orice fac e

degeaba,

degeaba,

degeaba!

Acum, la apus de zi,

am ajuns să bat

cu un pumn la

Poarta Paradisului

şi cu celălalt la

Poarta Infernului

şi mă gândesc

ce să fac

dacă se vor deschide

amândouă Porţile

deodată?!

 

 

(Iubesc războaiele fără ele am fi)

Iubesc războaiele!

Fără ele am fi

lipsiţi de istorie.

Pentru asta tu

mă cerţi

fără să-ţi dai seama

că de fapt tu

ai început

un mic război.

Eu doar iubeam ceva ...

 

 

(Eram cu tine în tranşee)

Eram cu tine în tranşee

fumam nişte chiştoace umede

în timp ce gloanţe neobrăzate

făceau găuri în prieteni,

făceau găuri în peisaj ...

Unul cu voce metalică,

aşa tam-nesam,

a strigat: ATAAC!

Mi-aduc aminte că

ne-am ridicat deodată,

dar am căzut pe rând.

Tu ai căzut primul

şi ţineai chiştocul ăla umed

strâns între buze.

 

 

(Când Moartea îţi va bate la uşă)

Când Moartea îţi va bate la uşă

vei simţi un gol mare în stomac

şi tremurând tot, cu genunchii moi

te vei duce să-i deschizi

te gândeşti că a venit prea devreme,

pe neaşteptate,

şi ai vrea să te împiedici de covor

ai vrea să tragi de timp cât mai mult

ai vrea să nu ajungi la uşă

dar în acelaşi timp ceva

te forţează să te grăbeşti

ca să treacă cât mai repede

momentul acesta care

n-ar fi trebuit să existe

şi aşa prins între uşa de la intrare

şi Moarte te bate gândul că

acest moment se va repeta

la nesfârşit!

 

 

(Era un câmp plin de flori)

Era un câmp plin de flori

puteam culege un buchet-două

să ţi le aduc,

dar mi-a fost milă

să le rup:

aveau încă roua în ochi.

Azi dimineaţă am auzit

că acolo s-a construit

o benzinărie.

Mă întreb ce au făcut

cu toate florile alea?

Ţi le-au adus ţie?

 

 

(Când pot să-l văd pe Dumnezeu?)

Când pot să-l văd

pe Dumnezeu? - Lunea şi Miercurea!

mi-a răspuns un tip ghebos

cu multă barbă.

Nu l-am crezut

şi m-am dus să-l văd

pe Dumnezeu

joia viitoare.

Era acolo!

Şi joia trecută era acolo

dar nu l-am putut vedea

din cauza ăluia cu barbă.

 

 

 

 

Cuvîntul autorului

Frânturi dintr-un jurnal liric

Scriu ce-mi trece prin cap, cînd îmi trece şi bineînţeles că-mi dau seama că în ceea ce scriu sînt mai multe afinităţi literare cu Borges sau Jimenez ori Aleixandre şi mai puţin cu Goga, care de altfel a fost bun prieten al familiei din partea mamei mele.

„De un timp încoace, am scris doar frînturi rupte direct din suflet. Fără ajutor, fără dicţionar, fără înflorituri. Şi mai ales fără să-mi pese de ce s-a mai scris, de ce gîndesc criticii sau chiar ce gîndesc ori simt cititorii, dacă or exista. Doar aşa am putut fi liber, doar aşa îmi lasă pana urme pe care pot să mă odihnesc.

De cîte ori nu m-am lăsat de scris!? După fiecare rînd, am avut o senzaţie de sfîrşeală cînd universul tuturor posibilităţilor se limita la spaţiul finit, alb, al paginilor nescrise.

Şi, cu toate acestea, niciodată nu am simţit vreo nelinişte, vreun regret. Mă gîndeam că Dumnezeu mă va supune altor încercări, cărora le voi răspunde pe măsura mea, necondiţionat, aşa cum am făcut-o de cînd ne-am cunoscut.

Uneori, în acele momente binecuvîntate, am simţit palma lui caldă pe fruntea mea rece. Şi, ca într-o explozie epileptică, sub ochii uimiţi, alte pete albe, alte pagini se umpleau cu litere şi cuvinte noi, în parte necunoscute. Dimitrie GRAMA

De aceea, bag seama, niciodată de atunci încoace nu am avut putinţa de a reţine ori, mai mult decît atît, de a recita din ceea ce am scris. M-am gîndit că nu sunt eu singurul, alesul, care, din fericire sau din păcate, este doar un instrument.

Nu un Stradivarius, ci unul simplu, prin care murmurul magicului trece nefiltrat.

Nu ştiu cum gîndesc ceilalţi, dar pentru mine poezia este doar muzică de coloşi pusă în cuvinte. Cuvinte care nu îmi aparţin.

Cotidianul mistic îl explic aşa: Pentru mine, barierele plantă-animal-om, la fel ca şi toate celelalte bariere, cum ar fi: spaţiu-timp, vis-realitate etc. sunt doar nişte invenţii recente. Eu, vrând-nevrând, mă aflu în acest punct unde toate acestea sunt o entitate.

Împreună suntem un străjer care încă mai are tăria să înfrunte ştiinţa şi banalitatea cotidiene.

Dimitrie Grama

 

 

 

Mă simt bine sunt aproape singur

 

Realitatea lasă multe în seama imaginaţiei.

                                        John Lennon

 

 

(Imaginează-ţi că tu eşti Dumnezeu)

Imaginează-ţi că

tu eşti Dumnezeu

Imaginează-ţi că

tot ceea ce există

nu există

Imaginează-ţi că

forţat de o

imensă plictiseală

creezi un

nou univers ...

Imaginează-ţi că

după chipul şi

asemănarea Ta

mă creezi şi

pe mine.

În loc să-ţi mulţumesc

te întreb:

De ce?