În urmă cu 22-23 de ani când
lucram la Editura Porto Franco din Galaţi ca redactor al secţiunii pentru copii
şi tineret, dar şi în calitate de redactor coordonator al revistei “Liliput”
(supliment al revistei Porto-Franco), una dintre priorităţile mele a fost să
descopăr şi să public creaţiile unor copii talentaţi în arta mânuirii
cuvintelor sau culorilor. Alina Lavinia Grigoraş a fost unul dintre copiii
talentaţi ai acelei perioade. Avea doar 11 ani când a debutat în revista
“Liliput” cu povestirea “Prietenul X”.
Apariţia în urmă cu câteva luni a
volumului ei de povestiri, “Scufia cu vise” la Editura “Oscar Print” din
Bucureşti, nu a fost o surpriză pentru mine, ci doar confirmarea că “timpul a
avut răbdare” şi că pentru Alina Lavinia Grigoraş a sosit momentul să-şi
valorifice talentul şi să bucure cititorii cu povestirile sale ingenioase şi
măiestrit scrise.
Volumul conţine 12 povestiri cu
subiecte variate, unele inspirate din importante experienţe de viaţă ale
fiicelor ei, Sara şi Eva, altele, din Universul naturii, pretexte pentru a
înţelege miracolul lumii interioare şi al mediului înconjurător sau de a
accentua valori importante de viaţă, cum ar fi încrederea în sine, disciplina,
perseverenţa, prietenia, identitatea, acceptarea, iniţiativa, dragostea
necondiţionată…
De exemplu, în Alfabetul
buclucaş, literele prind viaţă, în special la şcoală, au trăsături diferite de
caracter, sunt “isteţe şi jucăuşe, dar şi cam şmechere” pentru că încearcă s-o
încurce pe Sara, “bucălate P şi B erau nedespărţite şi se ţineau numai de şotii
pentru toţi copiii” (…) Nu doar P şi B le dădeau copiilor bătăi de cap, ci şi T
şi D. Acestea nu erau năzdrăvane ca buclatele P şi B, erau distinse şi severe,
şi de aceea elevii le cam ştiau de frică şi, de emoţie, le mai confundau”.
Simţul umorului e prezent în descrierea fiecărei litere. Adevărate valori sunt
subliniate. Sara a înţeles că dacă este atentă la explicaţiile învăţătoarei şi
la pronunţie, dacă exersează prin scris şi citit nu mai dădea nici un motiv
literelor “să râdă cu gura până la urechi”.
Prietenul X, povestirea de debut,
revăzută de autoare, este un elogiu adus frumuseţii matematicii, care devine
evidentă atunci când elevii nu se mai tem de acest obiect pentru că îi înţeleg
secretele ei, cum ar fi X, “termenul necunoscut din orice problemă”. Din nou,
cifrele sunt personificate şi descrise cu logică şi umor. “1 (unu) era un domn
înalt, cu mustaţă, îmbrăcat în frac negru. Era tot timpul serios, ca un
profesor strict, însă era tare blând şi săritor”… 10 (zece) era văr primar cu
Unu, semăna pe jumătate cu el, doar că avea un cerc în spate, căruia îi mai
spune 0 (zero). Zece spunea că Zero este cifră nulă, adică este egal cu nimic,
dar că are nevoie mare de el şi de aceea sunt nedespărţiţi”. Mesajul povestirii
este că frica de necunoscut poate fi învinsă prin încrederea în sine, căutarea
de soluţii şi disciplină: “Fetiţa îşi făcu program: în fiecare zi după-amiază
stabili să facă exerciţii de matematică, invitându-l pe X ca oaspete de
onoare”.
Raza de soare, firul de nisip şi
valul mării, o bijuterie de povestire, în care poezia descrierii sentimentelor
şi ambientului se împleteşte armonios cu înţelegerea filosofică a sensului
adevăratei prietenii, a dorului de necunoscut, a experienţei trăite, a propriei
identităti şi a ceea ce-i important pentru tine. „Firicelule de nisip, tu nu ai
nevoie de călătorii, locul tău e aici. În plus, tu eşti făcut din călătorii şi
obiecte călătoare. Eu, marea şi soarele am măcinat secole la rând pietrele,
le-am amestecat cu alge, scoici, arici şi stele de mare, pământul a adăugat şi
el substanţe hrănitoare, fier, minerale şi aşa te-ai format tu, nisipul. Oamenii
te îndrăgesc aşa cum eşti tu, sunt obişnuiţi să te întâlnească aici, pe plajă
şi să le mângâi tălpile”, îi spuse vântul, printre adieri mângâietoare. Iar
nisipul nu îşi mai dori niciodată să plece de lângă prietenii lui.
Pălăria ciupercuţei, o altă
povestire plină de sensibilitate şi-o lecţie să fii umil şi să te accepţi şi
iubeşti aşa cum ai fost creat de natură. “Mirată, ciupercuţa se uită în jurul
ei, se foi prin iarbă, până când se văzu oglindită într-o baltă de apă. Nu mai
era ea, vântul îi luase pălăriuţa şi acum nu mai arăta ca o ciupercuţă. Era o
doar tulpină, fără buline, fără nicio culoare sau urmă de eleganţă. Atunci
înţelese că florile nu o mai cunoşteau. Fără pălăriuţa pe care o urâse atât, era
doar o biată creatură anonimă.”
Viermişorii de joacă, aflaţi
puzderie peste tot, “au toate culorile şi nuanţele din lume”, şi “pot fi văzuţi
doar de copii şi de prietenii lor de companie”. Viermişorii de joacă, particole
mirifice de energie, spirit, gândire sunt descrise ca nişte fiinţe ale căror
personalitate, temperament şi comportament sunt influenţate de culoarea pe care
o au. “Viermişorii roşii, galbeni şi portocalii sunt cei mai voioşi şi energici
dintre toţi. Nu fac altceva decât să râdă în hohote, să ţopăie şi să danseze
toată ziua. Viermişorii verzi şi turcoaz sunt cei mai calzi şi mai senini. Ei
nu îmbătrânesc niciodată şi sunt foarte serioşi, nu te lasă baltă în mijlocul
unei partide de joacă.”
Aventura unei frunze prezintă
transformările cromatice, de forme, miresme şi trăiri pe care le simte o frunză
de la apariţia şi primul ei freamăt pe-o ramură, până la somnul ei de iarnă, pe
pământ sub plapuma zăpezii şi începutul unui nou ciclu. Transformările din
natură, succesiunea anotimpurilor, viaţa fără de moarte a naturii sunt prezentate
printr-un pastel poetic şi explicate logic, filosofic şi empatic.
Scufia cu vise, povestirea care
dă titlul volumului, este un prilej de-a oferi cu simplitate, ca-n joacă,
informaţii despre succesiunea zi-noapte şi despre felul în care Soarele, Luna,
Moş Ene şi visele colaborează să-i bucure pe copii cu fascinante aventuri în
timpul somnului.
Spiriduşul Hoinărici în misiune,
are privilegiul de a-şi înţelege şi corecta propriul comportament observând
adevăratul comportament al copiilor, uneori foarte diferit de cel descris de ei
în scrisorile către Moş Crăciun. De asemenea, el învaţă despre compasiune,
încurajare şi puterea dragostei necondiţionate pe care Moş Crăciun o are pentru
toţi copiii.
Stilul în care sunt scrise
povestirile este fluent, plin de sensibilitate, lirism, culoare, simţ al
umorului şi filosofie. Povestirile, prin universul tematic, mesaj şi stil, se
adresează copiilor de la 6 ani până la 99 de ani, o universalitate care a fost
exceptional surprinsă în formă şi culoare de ilustraţiile semnate de Kavalerra
Dan Lorintz. Ilustratorul, care este de asemenea un talent autentic,
completează cromatic şi pune perfect în valoare ideile centrale ale
povestirilor.
Povestirile ingenioase, pline de
învăţături şi fantezie, au menirea să menţină căldura zâmbetului, curiozitatea,
interesul şi încântarea cititorului de la prima până la ultima pagină.
Recomand cu toată căldura Scufia
cu vise, volumul de debut al Alinei Lavinia Grigoraş, cititorilor de toate
vârstele.
Dr. Valentina Teclici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu