de Dr. Ileana Costea
© Autoarea reţine drepturile de
copyright pentru acest material.
În iulie anul acesta, la al
38-lea Congres al Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţe (ARA)[1][2] am
asistat la o prezentare făcută de Dino Tudor (aka Dinu Teodorescu) despre
realizarile lui de arhitectură industrială, domeniul in care s-a specializat.
Il mai auzisem vorbind şi la Congresul ARA din 1992 pe care l-am organizat eu
la universitatea la care predau, California State University, Northridge
(CSUN).
Dino vorbeste sfătos şi pe înţelesul tuturor despre meseria lui, atât
de complexă, arhitectura. Şi cum la rândul meu am studiat la aceeaşi şcoală cu
Dino, Institutul de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’, Bucureşti, (astazi
purtând numele de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’)[3][4],
prezentarea m-a interesat în mod deosebit. Diapozitive cu imagini frumoase,
reprezentând clădiri de scară mare la care a lucrat ca designer, au adăugat la
succesul prezentării.
Soarta a făcut ca Dino Tudor să
lucreze ca architect mai mult în afara ţării, în SUA, Europa, Africa şi Arabia
Suadită. A fost architect şi designer şef (‘Principal Arhitect’ şi ‘Chief
Designer’) la Ralph M. Parsons (RMP), a 3-a companie de construcţie şi
management din SUA;
a lucrat şi în proiecte nucleare de cercetare,
şi apoi, 23
de ani, pe un post federal ca architect al Serviciilor de Poştă al SUA (USPS)
in Los Angeles. Lista lucrărilor lui este lungă. Am ales să menţionez doar
câteva dintre ele: A fost architect şef de proiect la proiecte de apărare –
Navy – Seaferer program, MX, Missile Site, clădiri legate de Space Shuttle
Program în Palmdale, CA (NASA), clădiri de depozitare a materialelor
radioactive, laboratoare de cercetare a carburanţilor de mare eficacitate
(HTGR, MHD), recuperarea plutoniumului, Rocky Flats, CO, clădiri de suprafaţă
pentru extragerea minereurilor în Colorado, fabrici pentru echipament
industrial – Ingersoll-Rand, Algeria şi Bell Helicopter în Iran, Turnul III de
birouri şi parcare Jacobs Center Pasadena, CA. A fost angajat consultant de
DMJM, una din cele mai mari firme
de arhitectură din California de Sud, pentru
un proiect militar în valoare de peste $250 Mil. în Algeria, pentru interpretarea
codurilor franceze de construcţie, analiza conceptului partiurilor de
arhitectură a diverselor clădiri şi verificarea documentelor de construcţie
pentru execuţie. A fost trimes de Parsons să prezinte pentru aprobare comisiei
regale a Arabiei Saudite propunerea de restructuare a noului terminal Haj şi
serviciilor de support ale aeroportului din Jeddah, al cărui design original
fusese făcut de Skidmore, Owens, & Merril (SOM) din New York. Faptul ca
propunerile de restructurare create şi propuse de Dino au fost acceptate de
comisia regală, a reprezentat un succes spectaculos pentru firma Parson. Căci
SOM, cu trecut foarte bogat, înfiinţată in 1936, e cunoscută ca fiind una din
cele mai mari şi influente firme in domeniile de arhitctură, design de interior,
inginerie şi urbanism din lume. Acum, la 75 ani, Dino continuă să işi aplice
logica şi creativitatea lucrând ca consultant.
Dinu îmi explică sistemul de
lucru în SUA la marile companii. “Aceste companii au multe departamente, şi
proiectul trece de la unul la altul. La o astfel de companie lucrează sute, sau
chiar mii de oameni. De exemplu la R.M. Parsons & Co. sunt vreo 5,000 de
salariați; nu se știu între ei. Ca creator pierzi IDENTITATEA – nu mai poți să
spui că lucrarea este a TA! Este a Companiei! Ce ai făcut tu ajunge până la
urmă mult schimbat. Avantaje de a lucra la o companie mare de constructie
există, evident. Reușești să lucrezi la un proiect important căci numai
companiile mari ajung sa obtina astfel de
proiecte. Apoi beneficiezi de toate asigurările respectivei companii, foarte
necesar într-o societate în care oricând ai putea fi dat în judecată. În cazul
meu, la lucrările făcute la și pentru marile comapnii la care am fost angajat,
din ceea ce am creat eu n-am văzut decât în 85% din cazuri, proiectul final. ”
Dino Tudor face parte dintr-o
familie cu tradiţie arhitecturală. El este a 3-a generaţie de arhitecţi:
bunicul, Marin Teodorescu, a fost constructorul Pavilionului Principal din
Parcul Carol, al Galeriilor Lafayette din Bucureşti, a făcut multe lucrări în
colaborare cu arhitectul Gheorge Simotta[5][6]; iar unchii lui, Ilie Teodorescu
şi Ştefan Călugăreanu, sunt menţionaţi în Istoria Arhitecutrii Româneşti scrisă
de Grigore Ionescu[7].
Dino a terminat Institutul de
Arhitectură la Bucureşti în 1961 şi în 1969 a plecat din ţară într-o excursie
de 7 zile, la Viena, unde a rămas. La Viena a fost angajat la firma Victor
Gruen, cea mai importantă firmă europeană de urbanism (cea care a făcut, de
exemplu, Rond Point’ul de la Defense în Paris). După 3 luni de lucru la Viena,
Victor Gruen (cel care a adus ideia ‘Shoping Mall’ în USA), îi propune o
poziţie la Paris. Dar Dino îşi doreşte să ajungă în SUA. La Los Angeles este
angajat de firma Gruen International, unde Partenerul la Deparatmentul de
Design era cunoscutul arhitect american Cezar Pelli (care a desenat, printre
altele Petrona Towers, Kuala Lumpur).”
Întrebat de cât de uşoară i-a
fost integrarea în profesie în SUA Dino răspunde “Am venit aici cu idea că sunt
‘doctor în meserie’ dar în fond a trebuit să iau meseria de la început. În ţară
materialele de construcţie erau cimentul şi cărămida. Aici, mai ales în Vestul
Americii, sunt oţelul şi lemnul. Epoca actuală este de schimbări radicale în
ştiinţă şi technologie. Ca architect eşti intr-o continuă transformare, încerci
mereu sa îmbunătaţeşti … este greu sa te opreşti. După trei ani în America
mi-am luat, prin examen, licenţa de architect, care îţi dă dreptul de liberă
practică. De fapt am trecut prin repetiţia examenelor din ţară inclusiv Schiţa
de Schiţă. Baza pentru mine au fost studiile la Mincu în România, o excelentă
şcoală de arhitectură şi urbanism unde am învăţat istoria şi teoria
arhitecturii, importanţa detaliului, materialele de construcţie, logica
(împletirea între Beaux Arts şi Bauhaus[8]). La aceasta s-a adăugat experienţa
în ţară, la IPIA (Institutul de Proiectări al Industriei Alimentare), unde am
lucrat cu somitaţi în inginerie. Am înţeles să aplic şi mai bine logica, SĂ
ŞLEFUIESC, să simplific, să aplic principiul ‘LESS IS MORE’[9][10] (‘Mai puţin
este mai mult’). Sigur la acestea s-a adăugat ce am învăţat din călătoriile pe
care le-am făcut analizând incontinuu tot ce vedeam construit pentru a înţelege
cum să aplic mai bine ‘VALUE ENGINEERING’[11][12], evoluţie si adaptare. Acest
VE este secretul succesului - îmbinarea tuturor componentelor, ceea ce până la
urmă se vede în cost şi survabilitatea proiectului, cum ‘îmbătrâneşte’, cum
rezistă timpului. Aceasta este amprenta pe care am lăsat-o la USPS prin
proiectele făcute de mine care s’au construit în Los Angeles timp de 23 de ani.
Succesul meu în carieră, toate realizarile mele in domeniul arhitecturii, toate
le datorez bazei pe care mi le-a pus Şcoala ‘Ion Mincu’ din România.”
Un coleg de facultate de la ‘Ion
Mincu’, Claudius Panaitescu, architect şi acţionar la firma Perry-Weber din
Luxemburg scrie: “Dinu … este, pentru noi cei mai tineri (promoţie 1982,
diplomă cu prof. Ascanio Damian) care am plecat din ţară, un stimul şi un
exemplu precum un alt arhitect …, Dan Sergiu (Ţucu) Hanganu din Canada …” Şi
dacă cunoaşteţi cât de apreciat şi realizat este ca architect Dan Sergiu (Ţucu)
Hanganu[13][14], veţi înţelege ce mare compliment este acesta.
Dino identifică trei creatori
care l-au inspirat: “Pentru clădirea Morii, pe când lucram în ţară la IPIA,
inspiraţia a fost la volume de THE LEVER HOUSE[15][16] de SOM – Gordon
Bunshaft, Park Ave, NYC. Apoi ‘şi-a pus amprenta asupra mea’ Mies Van De Rohe[17], cu adevărul
în care credea că ‘nu descoperi arhitectura în fiecare zi’. Dela el m-am
inspirat pentru designul Turnului III al clădirii de birouri a firmei Jacobs
Center din Pasadena, California. Apoi Brâncuşi[18], pentru faptul că toată
viaţă a “rafinat” aceeaşi formă în căutarea perfecţiunii şi simplităţii. Şi eu,
am căutat simplitatea şi cred că am reuşit s-o creez în faţada clădirii Halei
de Autobuze din Hollywood (Rapid Transit District - Bus Maintenance Facility),
al cărui designer am fost pe când lucram la Parsons. Am încercat să aplic în
partiul de arhitectură convingerea mea că ‘LESS IS MORE’[9][10] şi să realizez
‘un tot’ expresiv şi funcţional. Pentru această clădire creată de mine mi-a
fost înmânat Premiul de Merit (‘Award of Merit’) în Noiembrie 1980 din partea
Institutului Arhitecţilor Americani - American Institute of Architets (AIA)
pentru excelenţă în design şi execuţie. Sunt singurul architect român care a
fost onorat cu o astfel de diplomă din partea AIA-lui." Despre reuşita
acestei lucrari vorbeşte Şerban Andronescu, în articolul despre arhitectura lui
Dino Tudor din revista "New York Spectator", New York, Mai 1990:
”Ideiile pe care (arhitectul Dino Tudor) le-a avut şi le execută, concepţia în
general şi detaliul în particular, au fost recunoscute atât de organele de
avizare ale oraşului cât şi de colegii profesionişti şi anume amplasarea unei
clădiri industriale în mijlocul Hollywoodului! Adaptarea la teren a
construcţiei, jumătate inclusă în diferenţa de nivel dintre bulevard şi
incintă, retragerea dela stradă, tratarea simplă a exteriorului, expunera
rampelor de acces la diferite nivele ale clădirii, alegera materialului de
construcţie, betonul armat, fac ca această clădire să fie inclusă la scara
comunităţii şi să nu fie un conflict estetic şi vizual, clădirea ca volum nu
obstruează vederea către oraş a zonei de locuinţe la Nord de teren ...”
Dino Tudor are meritul de a fi
tratat arhitectura ca ştiinţă şi nu numai ca artă, doar pentru ‘ce se vede’. În
clădirile create de el ca arhitect, Dino a împletit cu dibăcie şi talent,
nevoia programului, a clientului – fie că era vorba de Guvernul Federal sau de
companiile particulare, private.
Iată ce scrie arhitectul șef
Anthony (Tony) Josh în Noiembrie 1981 în momentul când Dino și-a anunțat
decizia de a pleca de la firma Parsons. “Plecarea ta va avea un impact puternic
asupra departamentului de design pentru o vreme bună de acum încolo. Sfera
largă a experienței pe care ai adus-o tu ca designer șef pentru Parsons poate
fi numai un vis pentru alți arhitecți, și mă refer în special la complexul
premiat RTD și la “aventurile” tale (arhitecturale, de success) în Arabia
Saudită (cu noul TERMINAL HAJ din Jeddah). În numeroase ocazii clienți pentru
care ai lucrat și-au exprimat aprecierea despre tine.” Cu mult mai târziu, unui
coleg de breaslă, același Tony Josh îi va spune “Mi-au trebuit 10 ani ca să
înțeleg ce ne explica Dino.”
La începuturile anilor ‘70 Dino
Tudor s’a împrietenit cu arhitectul român Haralamb (Bubi) Georgescu*
[19][20]21][22]. Acesta reușise să se facă cunoscut pentru creațiile lui
arhitecturale în ‘stil modernist’ – clădiri de reședințe și clădiri medicale în
Los Angeles și Palm Springs. Discuțiile între cei doi au fost lungi în domeniul
profesional cât și despre colaborarea arhitectului Georgescu cu arhitectul
Horia Creangă. Dino și Bubi au devenit asociați înainte de plecarea lui Bubi
pentru a lucra în Australia – Dino, urmând să continuie proiectele începute în
California sau care trebuiau să se definitiveze. Moartea tragică a lui Bubi în
1977 a fost o lovitură pentru Dino.
Dino nu s-a sfiit să îşi facă
cunoscută originea ca român–american. În biroul lui, peste tot unde a lucrat, a
avut expus motto-ul: “My country America - My Heritage România!” (“Ţara mea -
America şi Trecutul meu/Moştenirea mea - România”). Dino este convins că “poţi
smulge Românul din România, dar nu vei smulge niciodată România din inima
Românului!” După Revoluţia Română din 1989 împreună cu fratele lui, Marin
Tudor, MD FACS, doctor chirurg în New York, membru al Colegiului American de
Chirugie, a făcut donaţii pentru Spitalul de Copii din Bucureşti. Iată ce spune
Dino despre cu ce crede că se poate mândri: “Că în viaţă şi în activitatea mea
profesională nu mi-am făcut de ruşine ţara, familia şi meseria! Şi nu sunt
singurul.”
Note:
* Vedeți articolul scris de
Ileana Costea despre arhitectul Haralamb (Bubi) Georgescu publicat în revista
Case şi Gradini, Referinţa [22]
Refereinţe
[1] Brosura Programului celui de
al 38-lea Congres ARA, Pasadena, California, Iulie 2014 (în engleză)
[2] Ileana Costea, Al 38-lea
Congres ARA, 23-27 Iulie 2014. Știință și artă românească minunat reprezentată
la Caltech, Pasadena, California de Sud, AcumTV, Aug 2, 2014
acum.tv/articol/71515/
[3] Universitatea/Institutul de
Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’, Bucureşti, România https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_de_Arhitectur%C4%83_%C8%99i_Urbanism_Ion_Mincu
[4] Universitatea de Arhitectură
şi Urbanism ‘Ion Minc’”, Bucureşti, România – site-ul oficial
[5] Irina Patrulius, Architect
Gheorghe Simotta, Editura Simetria, 2003, București, România, ISBN:
973-85821-1-3
http://www.simetria.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=106:arhitect-gheorghe-simotta&catid=40:titluri&Itemid=115&lang=ro
(doar locul ce anunta cartea)
[6] Laura Rotaru, Despre
arhitectură (arhitect Gheorghe Simotta), Bucureștii noi, Puncte de fugă,
30/12/2011
[7] Grigore Ionescu, Istoria
Arhitecturii Românești – Din Cele Mai Vechi Timpuri până la 1900,
Tiparul Cartea Romaneasca
Bucuresti MCMXXXVII
[8] Bauhaus
[9] Minimalism (în engleză)
[10] Phaidon, What did Mies van
der Rohe mean by less is more?, Aprilie 2014 (în engleză)
[11] Value engineering (în
engleză)
[12] Society of American Value
Engineers (SAVE) (în engleză)
[13] Dan Hanganu (în engleză)
[14] Dan Sergiu Hanganu in The
Canadian Encyclopedia (în engleză)
[15] Lever House – SOM (în
engleză)
[16] Lever House (în engleză)
[17] Ludwig Mies van der Rohe
[18] Constantin Brancusi – Esenţa
Lucrurilor, Esenţa zborului
[19] Corneliu Mircea
Ghenciulescu, Marina Fetti, Cristina Koneffke, Marius Marcu Lapadat, Haralamb
H. (Bubi) Georgescu – un arhitect român în Statele Unite, Catalog expoziţie,
Editura Universităţii ‘Ion Mincu’, București, România, 2008
[20] Haralamb Georgescu pe
Wikipedia română
[21] Expoziţie şi simpozion
Haralamb H.(Bubi) Georgescu - Un arhitect român în Statele Unite, Universitatea
de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’, 2008.
[22] Ileana Costea, Încă o
descoperire românească surpriă in California, la Palm Springs: arhitectul român
Haralamb H. Georgescu (1908-1977)
gnbconstruct.ro
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereplase-de-pescuit.com
RăspundețiȘtergere