joi, 25 septembrie 2014

Arhitectura ca „Value engineering”, Arhitectul Dino Tudor din Los Angeles

de Dr. Ileana Costea

© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.

În iulie anul acesta, la al 38-lea Congres al Academiei Româno-Americane de Artă şi Ştiinţe (ARA)[1][2] am asistat la o prezentare făcută de Dino Tudor (aka Dinu Teodorescu) despre realizarile lui de arhitectură industrială, domeniul in care s-a specializat. Il mai auzisem vorbind şi la Congresul ARA din 1992 pe care l-am organizat eu la universitatea la care predau, California State University, Northridge (CSUN).
Dino vorbeste sfătos şi pe înţelesul tuturor despre meseria lui, atât de complexă, arhitectura. Şi cum la rândul meu am studiat la aceeaşi şcoală cu Dino, Institutul de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’, Bucureşti, (astazi purtând numele de Universitatea de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’)[3][4], prezentarea m-a interesat în mod deosebit. Diapozitive cu imagini frumoase, reprezentând clădiri de scară mare la care a lucrat ca designer, au adăugat la succesul prezentării.
Soarta a făcut ca Dino Tudor să lucreze ca architect mai mult în afara ţării, în SUA, Europa, Africa şi Arabia Suadită. A fost architect şi designer şef (‘Principal Arhitect’ şi ‘Chief Designer’) la Ralph M. Parsons (RMP), a 3-a companie de construcţie şi management din SUA;
a lucrat şi în proiecte nucleare de cercetare,
şi apoi, 23 de ani, pe un post federal ca architect al Serviciilor de Poştă al SUA (USPS) in Los Angeles. Lista lucrărilor lui este lungă. Am ales să menţionez doar câteva dintre ele: A fost architect şef de proiect la proiecte de apărare – Navy – Seaferer program, MX, Missile Site, clădiri legate de Space Shuttle Program în Palmdale, CA (NASA), clădiri de depozitare a materialelor radioactive, laboratoare de cercetare a carburanţilor de mare eficacitate (HTGR, MHD), recuperarea plutoniumului, Rocky Flats, CO, clădiri de suprafaţă pentru extragerea minereurilor în Colorado, fabrici pentru echipament industrial – Ingersoll-Rand, Algeria şi Bell Helicopter în Iran, Turnul III de birouri şi parcare Jacobs Center Pasadena, CA. A fost angajat consultant de DMJM, una din cele mai mari firme
de arhitectură din California de Sud, pentru un proiect militar în valoare de peste $250 Mil. în Algeria, pentru interpretarea codurilor franceze de construcţie, analiza conceptului partiurilor de arhitectură a diverselor clădiri şi verificarea documentelor de construcţie pentru execuţie. A fost trimes de Parsons să prezinte pentru aprobare comisiei regale a Arabiei Saudite propunerea de restructuare a noului terminal Haj şi serviciilor de support ale aeroportului din Jeddah, al cărui design original fusese făcut de Skidmore, Owens, & Merril (SOM) din New York. Faptul ca propunerile de restructurare create şi propuse de Dino au fost acceptate de comisia regală, a reprezentat un succes spectaculos pentru firma Parson. Căci SOM, cu trecut foarte bogat, înfiinţată in 1936, e cunoscută ca fiind una din cele mai mari şi influente firme in domeniile de arhitctură, design de interior, inginerie şi urbanism din lume. Acum, la 75 ani, Dino continuă să işi aplice logica şi creativitatea lucrând ca consultant.



Dinu îmi explică sistemul de lucru în SUA la marile companii. “Aceste companii au multe departamente, şi proiectul trece de la unul la altul. La o astfel de companie lucrează sute, sau chiar mii de oameni. De exemplu la R.M. Parsons & Co. sunt vreo 5,000 de salariați; nu se știu între ei. Ca creator pierzi IDENTITATEA – nu mai poți să spui că lucrarea este a TA! Este a Companiei! Ce ai făcut tu ajunge până la urmă mult schimbat. Avantaje de a lucra la o companie mare de constructie există, evident. Reușești să lucrezi la un proiect important căci numai companiile mari ajung sa obtina  astfel de proiecte. Apoi beneficiezi de toate asigurările respectivei companii, foarte necesar într-o societate în care oricând ai putea fi dat în judecată. În cazul meu, la lucrările făcute la și pentru marile comapnii la care am fost angajat, din ceea ce am creat eu n-am văzut decât în 85% din cazuri,  proiectul final. ”

Dino Tudor face parte dintr-o familie cu tradiţie arhitecturală. El este a 3-a generaţie de arhitecţi: bunicul, Marin Teodorescu, a fost constructorul Pavilionului Principal din Parcul Carol, al Galeriilor Lafayette din Bucureşti, a făcut multe lucrări în colaborare cu arhitectul Gheorge Simotta[5][6]; iar unchii lui, Ilie Teodorescu şi Ştefan Călugăreanu, sunt menţionaţi în Istoria Arhitecutrii Româneşti scrisă de Grigore Ionescu[7].

Dino a terminat Institutul de Arhitectură la Bucureşti în 1961 şi în 1969 a plecat din ţară într-o excursie de 7 zile, la Viena, unde a rămas. La Viena a fost angajat la firma Victor Gruen, cea mai importantă firmă europeană de urbanism (cea care a făcut, de exemplu, Rond Point’ul de la Defense în Paris). După 3 luni de lucru la Viena, Victor Gruen (cel care a adus ideia ‘Shoping Mall’ în USA), îi propune o poziţie la Paris. Dar Dino îşi doreşte să ajungă în SUA. La Los Angeles este angajat de firma Gruen International, unde Partenerul la Deparatmentul de Design era cunoscutul arhitect american Cezar Pelli (care a desenat, printre altele Petrona Towers, Kuala Lumpur).”

Întrebat de cât de uşoară i-a fost integrarea în profesie în SUA Dino răspunde “Am venit aici cu idea că sunt ‘doctor în meserie’ dar în fond a trebuit să iau meseria de la început. În ţară materialele de construcţie erau cimentul şi cărămida. Aici, mai ales în Vestul Americii, sunt oţelul şi lemnul. Epoca actuală este de schimbări radicale în ştiinţă şi technologie. Ca architect eşti intr-o continuă transformare, încerci mereu sa îmbunătaţeşti … este greu sa te opreşti. După trei ani în America mi-am luat, prin examen, licenţa de architect, care îţi dă dreptul de liberă practică. De fapt am trecut prin repetiţia examenelor din ţară inclusiv Schiţa de Schiţă. Baza pentru mine au fost studiile la Mincu în România, o excelentă şcoală de arhitectură şi urbanism unde am învăţat istoria şi teoria arhitecturii, importanţa detaliului, materialele de construcţie, logica (împletirea între Beaux Arts şi Bauhaus[8]). La aceasta s-a adăugat experienţa în ţară, la IPIA (Institutul de Proiectări al Industriei Alimentare), unde am lucrat cu somitaţi în inginerie. Am înţeles să aplic şi mai bine logica, SĂ ŞLEFUIESC, să simplific, să aplic principiul ‘LESS IS MORE’[9][10] (‘Mai puţin este mai mult’). Sigur la acestea s-a adăugat ce am învăţat din călătoriile pe care le-am făcut analizând incontinuu tot ce vedeam construit pentru a înţelege cum să aplic mai bine ‘VALUE ENGINEERING’[11][12], evoluţie si adaptare. Acest VE este secretul succesului - îmbinarea tuturor componentelor, ceea ce până la urmă se vede în cost şi survabilitatea proiectului, cum ‘îmbătrâneşte’, cum rezistă timpului. Aceasta este amprenta pe care am lăsat-o la USPS prin proiectele făcute de mine care s’au construit în Los Angeles timp de 23 de ani. Succesul meu în carieră, toate realizarile mele in domeniul arhitecturii, toate le datorez bazei pe care mi le-a pus Şcoala ‘Ion Mincu’ din România.”

Un coleg de facultate de la ‘Ion Mincu’, Claudius Panaitescu, architect şi acţionar la firma Perry-Weber din Luxemburg scrie: “Dinu … este, pentru noi cei mai tineri (promoţie 1982, diplomă cu prof. Ascanio Damian) care am plecat din ţară, un stimul şi un exemplu precum un alt arhitect …, Dan Sergiu (Ţucu) Hanganu din Canada …” Şi dacă cunoaşteţi cât de apreciat şi realizat este ca architect Dan Sergiu (Ţucu) Hanganu[13][14], veţi înţelege ce mare compliment este acesta.



Dino identifică trei creatori care l-au inspirat: “Pentru clădirea Morii, pe când lucram în ţară la IPIA, inspiraţia a fost la volume de THE LEVER HOUSE[15][16] de SOM – Gordon Bunshaft, Park Ave, NYC. Apoi ‘şi-a pus amprenta  asupra mea’ Mies Van De Rohe[17], cu adevărul în care credea că ‘nu descoperi arhitectura în fiecare zi’. Dela el m-am inspirat pentru designul Turnului III al clădirii de birouri a firmei Jacobs Center din Pasadena, California. Apoi Brâncuşi[18], pentru faptul că toată viaţă a “rafinat” aceeaşi formă în căutarea perfecţiunii şi simplităţii. Şi eu, am căutat simplitatea şi cred că am reuşit s-o creez în faţada clădirii Halei de Autobuze din Hollywood (Rapid Transit District - Bus Maintenance Facility), al cărui designer am fost pe când lucram la Parsons. Am încercat să aplic în partiul de arhitectură convingerea mea că ‘LESS IS MORE’[9][10] şi să realizez ‘un tot’ expresiv şi funcţional. Pentru această clădire creată de mine mi-a fost înmânat Premiul de Merit (‘Award of Merit’) în Noiembrie 1980 din partea Institutului Arhitecţilor Americani - American Institute of Architets (AIA) pentru excelenţă în design şi execuţie. Sunt singurul architect român care a fost onorat cu o astfel de diplomă din partea AIA-lui." Despre reuşita acestei lucrari vorbeşte Şerban Andronescu, în articolul despre arhitectura lui Dino Tudor din revista "New York Spectator", New York, Mai 1990: ”Ideiile pe care (arhitectul Dino Tudor) le-a avut şi le execută, concepţia în general şi detaliul în particular, au fost recunoscute atât de organele de avizare ale oraşului cât şi de colegii profesionişti şi anume amplasarea unei clădiri industriale în mijlocul Hollywoodului! Adaptarea la teren a construcţiei, jumătate inclusă în diferenţa de nivel dintre bulevard şi incintă, retragerea dela stradă, tratarea simplă a exteriorului, expunera rampelor de acces la diferite nivele ale clădirii, alegera materialului de construcţie, betonul armat, fac ca această clădire să fie inclusă la scara comunităţii şi să nu fie un conflict estetic şi vizual, clădirea ca volum nu obstruează vederea către oraş a zonei de locuinţe la Nord de teren ...”

Dino Tudor are meritul de a fi tratat arhitectura ca ştiinţă şi nu numai ca artă, doar pentru ‘ce se vede’. În clădirile create de el ca arhitect, Dino a împletit cu dibăcie şi talent, nevoia programului, a clientului – fie că era vorba de Guvernul Federal sau de companiile particulare, private.
Iată ce scrie arhitectul șef Anthony (Tony) Josh în Noiembrie 1981 în momentul când Dino și-a anunțat decizia de a pleca de la firma Parsons. “Plecarea ta va avea un impact puternic asupra departamentului de design pentru o vreme bună de acum încolo. Sfera largă a experienței pe care ai adus-o tu ca designer șef pentru Parsons poate fi numai un vis pentru alți arhitecți, și mă refer în special la complexul premiat RTD și la “aventurile” tale (arhitecturale, de success) în Arabia Saudită (cu noul TERMINAL HAJ din Jeddah). În numeroase ocazii clienți pentru care ai lucrat și-au exprimat aprecierea despre tine.” Cu mult mai târziu, unui coleg de breaslă, același Tony Josh îi va spune “Mi-au trebuit 10 ani ca să înțeleg ce ne explica Dino.”
La începuturile anilor ‘70 Dino Tudor s’a împrietenit cu arhitectul român Haralamb (Bubi) Georgescu* [19][20]21][22]. Acesta reușise să se facă cunoscut pentru creațiile lui arhitecturale în ‘stil modernist’ – clădiri de reședințe și clădiri medicale în Los Angeles și Palm Springs. Discuțiile între cei doi au fost lungi în domeniul profesional cât și despre colaborarea arhitectului Georgescu cu arhitectul Horia Creangă. Dino și Bubi au devenit asociați înainte de plecarea lui Bubi pentru a lucra în Australia – Dino, urmând să continuie proiectele începute în California sau care trebuiau să se definitiveze. Moartea tragică a lui Bubi în 1977 a fost o lovitură pentru Dino.

Dino nu s-a sfiit să îşi facă cunoscută originea ca român–american. În biroul lui, peste tot unde a lucrat, a avut expus motto-ul: “My country America - My Heritage România!” (“Ţara mea - America şi Trecutul meu/Moştenirea mea - România”). Dino este convins că “poţi smulge Românul din România, dar nu vei smulge niciodată România din inima Românului!” După Revoluţia Română din 1989 împreună cu fratele lui, Marin Tudor, MD FACS, doctor chirurg în New York, membru al Colegiului American de Chirugie, a făcut donaţii pentru Spitalul de Copii din Bucureşti. Iată ce spune Dino despre cu ce crede că se poate mândri: “Că în viaţă şi în activitatea mea profesională nu mi-am făcut de ruşine ţara, familia şi meseria! Şi nu sunt singurul.”
Note:
* Vedeți articolul scris de Ileana Costea despre arhitectul Haralamb (Bubi) Georgescu publicat în revista Case şi Gradini, Referinţa [22]

Refereinţe

[1] Brosura Programului celui de al 38-lea Congres ARA, Pasadena, California, Iulie 2014 (în engleză)

[2] Ileana Costea, Al 38-lea Congres ARA, 23-27 Iulie 2014. Știință și artă românească minunat reprezentată la Caltech, Pasadena, California de Sud, AcumTV, Aug 2, 2014
acum.tv/articol/71515/

[3] Universitatea/Institutul de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Mincu’, Bucureşti, România            https://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_de_Arhitectur%C4%83_%C8%99i_Urbanism_Ion_Mincu

[4] Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ‘Ion Minc’”, Bucureşti, România – site-ul oficial

[5] Irina Patrulius, Architect Gheorghe Simotta, Editura Simetria, 2003, București, România, ISBN: 973-85821-1-3

[6] Laura Rotaru, Despre arhitectură (arhitect Gheorghe Simotta), Bucureștii noi, Puncte de fugă, 30/12/2011

[7] Grigore Ionescu, Istoria Arhitecturii Românești – Din Cele Mai Vechi Timpuri până la 1900,
Tiparul Cartea Romaneasca Bucuresti MCMXXXVII

[8] Bauhaus

[9] Minimalism (în engleză)

[10] Phaidon, What did Mies van der Rohe mean by less is more?, Aprilie 2014 (în engleză)

[11] Value engineering (în engleză)

[12] Society of American Value Engineers (SAVE) (în engleză)

[13] Dan Hanganu (în engleză)

[14] Dan Sergiu Hanganu in The Canadian Encyclopedia (în engleză)

[15] Lever House – SOM (în engleză)

[16] Lever House (în engleză)

[17] Ludwig Mies van der Rohe

[18] Constantin Brancusi – Esenţa Lucrurilor, Esenţa zborului

[19] Corneliu Mircea Ghenciulescu, Marina Fetti, Cristina Koneffke, Marius Marcu Lapadat, Haralamb H. (Bubi) Georgescu – un arhitect român în Statele Unite, Catalog expoziţie, Editura Universităţii ‘Ion Mincu’, București, România, 2008

[20] Haralamb Georgescu pe Wikipedia română

[21] Expoziţie şi simpozion Haralamb H.(Bubi) Georgescu - Un arhitect român în Statele Unite, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ‘Ion Mincu’, 2008.

[22] Ileana Costea, Încă o descoperire românească surpriă in California, la Palm Springs: arhitectul român Haralamb H. Georgescu (1908-1977)






3 comentarii: