Fără a recurge
la probabilități sau alte criterii de a evalua valoarea operei scriitorului și
poetului Adrian Botez, cred că important ar fi să știm a pătrunde înspre
înțelegerea scrierilor sale. Pentru asta e nevoie de un oarecare nivel propriu
de pregătire în cultură, istorie, religie, filosofie, hermeneutica, s.a.m.d. În
vers cu atât mai mult, nu odată mi s-a întâmplat să trebuiască să repet a citi
și a desface din metaforă frumusețea unei idei luate din realitate si redate
spre învățătură. În această scriere a mea, să-i zicem o simplă recenzie la
versurile de sub titlu Onirism și profetism + Cum apare poezia este o dovada la
cele scrise mai sus. Cunoscând atât etimologia cât și semantica vocabulelor onirism și profetism,
la prima privire esti tentat să crezi căci sub acest titlu au să se alunge
niste halucinatii alcoolice, iederile unui profetism deșucheat ce înfășoară
arbuștii unei jungle sau prăpăstii. Nici vorba de așa ceva. Altele, mult mai
luminoase înspre adevăr și viață sunt procedeele de stil, sculptarea în gând a
unui vers, întregul arsenal al harului divin cu care opereaza în strălucita sa
imaginație poetul Adrian Botez. Am avut nevoie de timp până a ințelege totuși,
din labirintul imaginației bucovineanului născut la Gura Humorului al
Bucovinei. Fiind profesor de Limba Română, domnul Adrian Botez nu se dezminte,
cunoaște limba românească, dar și regionalismele limbii noastre, încât oricând
ai impresia a fi un ardelean!
Revenind la
tema recenziei mele, mai vreau să recunosc si aceea că autorul poemelor dă
versurilor sale structura unui ”maraton de idei”, după care să te tot ții! Iar
când autorul găsește potrivit a îngemăna versurilor poemei în discuție cu noile
versuri de sub titlul Cum apare poezia,
s-a realizat exact ceea ce și
dorea, adică o sinteză a tot ceea ce se cheamă educație, creație, responsabilitate,
in final talent hăruit pentru luminarea căilor unei vieți omenești prin cultură
și educație, iubire de Dumnezeu și aproapele cu care conviețuiești! Dar de
fapt, dl. Adrian Botez și-a statuat cu mult timp înainte poziția sa de om al
culturii și educației sănătoase, prin ființarea revistei Contraatac, prin care
și-a propus ca obiectiv, tocmai a fi ”o revistă de educație, cultură,
literatură și atitudine, pentru elevi și profesori – îndreptată împotriva prostului-gust, imposturii și
agresiunii imoral-antiartistice”. Din acest moment suntem pe calea cea bună de
a înțelege în mare măsură valoarea operei dlui. Adrian Botez. Nimic nu lasă
autorul fără control și acoperire întru adevăr, cu siguranță că și aceasta face
parte din profesiunea sa didactică, profesor la catedra
de Limba Română al Colegiului
Tehnic ”Gheorghe Balș” – Adjud. Dar nici pe sine însuși nu se cruță atunci când
situațiile o cer. Puțini, probabil, sunt cei care pătrund lirismul scrierilor
sale, fiindcă se poate observa, de fapt ceva specific oamenilor de geniu, a lua
asupra lor greșelile și nimicniciile pe care niciodată nu le-a comis, dar le
evidențiază tocmai spre a le stârpi din viața publică fără a crea neplăceri, nu
în ultimul rând, a se feri de invidii și celelalte răutăți specifice și
inerente nouă oamenilor! Astfel de cele mai multe ori tocmai aceste genii rare
dar binefăcătoare ajung, acelorași motive, martirizați, crucificați, alungați,
precum Hristosul și Aminul nostru Eminescu, așa cum îi place lui Botez al numi
pe marele său Bucovinean!
Mărginându-mă
la acele versuri de sub titlurile, Onirism și profetism + Cum apare poezia, vom
observa robustețea gândirii poetului, apoi asezarea acesteea in haina
lingvistică a verbului, bineînțeles în stilul propriu poetului!
”Prefer să mor cu
ai mei-în același
părintesc
mormânt-decât să mă
salvez într-un rece
abrupt-vitreg
necunoscut”.
”Dincolo de
cenuși-dincolo de orice
infern-dincolo de
orice răsărit de
lume-voi afla-din
nou-visul cel mai
frumos, mărul stufos
înflorit al unei iubiri
iubire a
mea pentru
cineva din vis-iubire
a cuiva pentru
mine cel revenit în
paradis.
(Din poema ”Onirism
ș1 Profetism”)
Avem in aceste
versuri o lirică atât de profund simțitoare, atât de incărcată în spirit patriotic
și ancorare în Neam și Familie, încât citindu-le, le simți asemenea unei intrebări
de constiință proprie, ”oare nu sunt și eu la fel?”
Experiența de-o
viață, vasta cultură acumulată, îi dă autorului puterea de pătrundere în
esențialele probleme ale vieții, istoriei prezente și antice, religiei
dacice-ortodoxe, neobosit cercetator și hermeneut. Am putea spune fără a
gresși, un om de știință, un deschizător de drum unui nou curent în cultura
româneasaca, în care bunul simț și morala creștină desăvârșită să domine școala
și educația tinerelor generații!
Creind o
parabolă dinspre titlul poemei înspre versurile redate mai jos, vom observa că
acestea devin mai puțin lirice și mai autentic critice! Bisturiul doctorului,
doare dar face bine!
”La acest timp –
cerul,
vomită lumină – peste
cadavrul împuțit al
lumii
se aude-scorojită-
doar
vocea profetului
mincinos: toți o să
murim – toți o să
murim- toti
o să murim...”
Dar nimic nu
este anarhic, ba chiar am putea aminti aci despre ”efectul fluture”, care mai
greu poate fi înțeles de mulți, deoarece într-un haos care cuprinde lumea si a
tot cuprins-o istoricește, există o perfectiune dumnezeească care zidește după legitățile
divine, nu după profeți mincinoși! Dl.
Adrian Botez știe a da versului său încărcătura stiinței, ironizând veșnicele
”sfârșituri de lume” de care se tot sperie umanitatea! Iată ce ne spun
următoarele versuri ale autorului:
”Într-o peșteră –
dincolo de
autostradă – se naște
proaspătă – 0
Stea”
Cred că se
află in aceste câteva versuri ce-a mai exemplară metaforă prin care putem înțeleg ”autostrada” acea cale
largă a deșertăciunilor și rătăcirilor oamenilor, pe când ”dincolo de
autostradă, într-o peșteră, se naște proaspătă o stea”, deci reînvierea noastră
prin Hristos – Steaua lumii! Deci nicidecum moartea lumii!
Autorul
trebuie înțeles a fi un om de știință, de cultură, un cercetator hermeneut în
ale istoriei noastre și universale.
El nu face profeții, ci documentat și pe bază de documente reușește să
surprindă cele mai dificile adevaruri, și, înspre care nu au mulți gânditori ai
zilei chemările neostoite spre a le pătrunde! In această ipostază, dl. Adrian,
Botez, capătă în modul cel mai meritoriu, loc de frunte în cultura și literatura
românească!
Bineînțeles,
autorul nu se dezminte nici în alte direcții, cum ar fi bunăoară critica
societății românești actuale, pe care o dorește din tot sufletul său, a fi
îndreptată pe calea unei desăvârșite morale. Dascăl și poet, iată o sintagmă
ce-l caracterizează și care în personalitatea domniei sale se împletesc intr-o
continuă muncă de educație, într-o efervescentă creație literară! Se revoltă
deseori împotriva imposturii și a miciunii care bântuie lumea , nu se
mulțumește sau mai bine zis, nu se împacă nici cu servilismul unora care se
zice că au îngenuncheat la statuia zeitei Poeziei, dar, talentul lor se scurge
dinspre zona intereselor, și, mai puțin dinspre acele idealuri sfinte ale
artelor și muzei iubirii frumosului din viață!
Demnă de
exemplificare devine poezia ”Cum apare poezia”, din care putem înțelege că
aceasta nu se face oricum; cum se zice popular, adunând snopuri și căpițe de
ierburi uscate! Autorul se dovedește un critic colțuros dar nu lipsit de un
oarecare humor, bineințeles în stilul propriu al domniei sale! Redăm mai jos
mai multe versuri din poezia amintită:
”Nu dai drumul la
robinetul cu
poezie- când vrei tu:
întâi
se strâng acolo în
cer
sfinții – și fac o
ședință sau o
consfătuire
ceva – în urma căreia
se
hotărăste dacă –
ținând seama că
păcătosul cutare nu
mai poate dormi nici cu
îngeri nici fără
îngeri – nici cu
vreun codru – nici
fără codru
aproape – și în
general – s-a urât cu
lumea de jos – care
lume s-a smochinit
”di tăt” – oare n-ar fi cu
cale(”ba da,
Preasfinte!”) - pentru a-l mai ține
ocupat încă oleacă
jos(așa vorbesc sfinții în rai – ei
înde ei – cu ”di
tăt”- cu ”oleacă” și cu ”și vrei măi”) - și ca să nu
țâșnească el
păcătosul – deodată în
sus- Doamne ferește!-
ca un meteor stricat la
minte și montat pe
invers – și având în
vedere că în rai e
acum
înghesuială mare și
se fac
de zor și întruna (de
când se știe el
raiul rai!) - lucrări
de restaurare – deci
păcătosul ăla ar
trebui s-aștepte cam mult și
degeaba la poarta
raiului – așa-așa-
așa – care va să
zică- să se întredeschidă
oleacă poarta raiului
– de către portarul de
serviciu(”unde ești
sfinte
Petre?-ai auzit ce-am
spus?”- ”da-da-da- am
Auzit- colega
sfânt-am.da”) revin: să se
Întredeschidă poarta
– ca
păcătosul ăla
neurastenizat să
caște gura cât o șură
– o
clipită numai - la
ce-i pe aici
frumos (adică – vreau
să spun- numai pe unde
nu se mută mobila
cerească în
colțul opus) – iar
noi...”tranc!” apoi – poarta i-o-nchidem în
nas – iar el –
păcătosul făra prea mulți
creieri în
devlă – cu ochii
sticlind ca la lup –
s-o ia la sănătoasa îndărăt – către
pământ – și să scrie
acolo jos – cea furat
el chipurile cu ochiul aici
sus – pe când dormea
jos – buștean –
așa-așa-
așa – (”e bine măi? –
da-da-da – cum de
nu – Preasfinția Ta!”)
drept care s-a
încheiat prezentul
proces
mut (semnați măi cu
raza asta de la
mine – hai toți
odată”) – și
gata!
și Poezie s-a făcut!
Îmi însușesc
propria-mi critică pentru gestul de a-mi lua curajul a prezenta întreaga poemă
a dlui A.B., dar o găsesc atât de legată ca prezentare încât orice trunchiere
ar duce la o oarecare pierdere de unitate a temei, fapt care ar fi și mai
supărător pentru mine!
Dacă unora li
se pare greoaie poezia autorului, cu prea multe paranteze, cu trimiteri in
vremi antice, sau zone celeste, întărindu-si astfel explicația unui adevăr, în realitate domnia sa nu face altceva
decât să-si etaleze, așa cum am mai spus, erudiția sa de om cult, studiat,
drept pâna la sacrificiu in credința și conștiința sa! Acesta este omul și
scriitorul despre a cărui gândire și imaginație creatoare vorbim!
Revenind la
lucrarea sa, găsim ceva atât de folcloristic încât graiul și umorul popular
vin împreună spre a mări înțelegera
ideii, dar nu se pierde, ci dimpotrivă, apare la suprafață cu tenacitate acel
sarcasm, uneori dureros, prin care onirismul și profetismul își înfig viciile nesănătoase,
si vorba autorului: ”poezie s-a facut”, chit că nu mișcă vreo ureche sau ochiul
vre-unui critic care operează de fapt doar cu autentice valori literare!
Fin observator
și pătrunzător analist al creațiilor literare în general, dl Adrian Botez se
dovedește a fi unul dintre acei critici ai artei si literaturii românești și universale,
care la modul cel mai categoric operează în direcția restabilirii ordinei și rolului
fundamental al educației și culturii spre folosul generațiilor de tineri, de
profesori si studenți, ce au să poarte în timp și spațiu, sfânt stindardul Neamului
și a Istoriei noastre milenare și primare! Dorim Profesorului și Poetului ADRIAN BOTEZ, multă sănătate și putere de
muncă în continuarea minunatei sale activități!
IOAN MICLĂU GEPIANUL
Cetățean de Onoare al comunei Gepiu-Bihor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu