imposibila evadare din leprozeria umană

Cătălin Afrasinei

după ce bjorn borg a terminat de izbit

peretele de gheaţă de un milion de ori

copilăria mea a murit

REPEDE

am fost desemnat

să înalţ steagul partidului comunist cu solemnitate

zadarnic spuneam nu-mi place

taci

să fii văzut bine

să nu mai fii urmărit de urmaşii urmaşilor

celor care i-au omorât pe strămoşi

care ne urmăresc şi pe noi

tata citea ziarul scânteia cu aceeaşi oţărâre

prin  care alţii treceau înot dunărea

urmăritorii tatei au devenit urmăritorii mei

eu n-am murit încă

urmăritorii mei au devenit urmăritorii copilului meu

copilul meu se joacă

I-A FOST ASASINAT NUMAI VIITORUL

de când vă filăm noi pe voi

niciodată nu l-am văzut pe bjorn borg

plângând după  ce a câştigat  wimbledon-ul

steagul partidului are o gaură albă şi neagră

ferfeniţă  pe care a comis-o recalcitrantul

spre a evada din leprozeria umană

şi toate vocile acelea de la europa liberă

care aduceau în iarna de la sfârşitul lumii

atâta speranţă de nici nu mai cutezam să ieşim din casă

apoi am aflat cum a fost bătută monica lovinescu

apoi am înconjurat în fiecare zi casa în care a locuit eugen lovinescu

apoi ne-am bucurat că apucase să moară înainte de toate acestea

cu ochii deschişi spre grajdurile regale alias bcu la vremea mea

eu am gândit mai multe întrebări premergătoare despre fiinţă

decât saussure & co în galopul cailor de rege

foarte aproape de grădina cu cai

înhămaţi de ultima cursă

stradela de unde moţa şi marin

au purces veseli  spre majadahonda

târziu dar nu foarte târziu am înţeles

de ce vikingii sufletului meu

au luptat în fiecare zi ca la majadahonda

de ce borg nu s-a bucurat niciodată

când preţul unei victorii este mult prea mare

prin raportare la condiţia umană