S.O.S. COCUȚA
CONACHI!
S.O.S. ROMÂNIA!
În Conacul poetului Costache
Conachi de la Țigănești, situat la 3 km de Tecuci, s-a născut la 17 august
1828 Ecaterina (Cocuța) Conachi.
Încercăm, în cele ce urmează, să
reliefăm, în doar câteva fraze, meritele deosebite ale Cocuței la înfăptuirea Unirii Principatelor Române din 1859 dar și
ingratitudinea cumplită manifestată de poporul român, față de această eroină.
Când avea doar 17 ani, tatăl ei a
căsătorit-o cu Nicolae Vogoride, un
principe, de origine bulgară, incult și vicios. Fiind un slujbaș
credincios turcilor, acesta ajunge în 1857 caimacam (locțiitor de domn) al Moldovei.
După Războiul Crimeii (1853-1856),
Puterile Garante au acceptat Unirea Principatelor Române, impunând condiția ca
rezultatul scrutinului electoral (Divanurile ad-hoc) să fie pozitiv. Turcii
și-au instruit supușii cum să-i obstrucționeze pe unioniști. Cocuța a intrat în conflict cu soțul său și i-a
sprijinit pe cei din Partida națională, printre liderii căreia se afla și C.
Negri, fratele ei vitreg. Rezultatul însă a fost negativ. Destinul celor două
provincii românești căpătase brusc
conotații sumbre. Se părea că totul este pierdut. Cocuța a intrat, totuși, în posesia unor scrisori care fuseseră primite de soțul ei de la
Înalta Poartă, de la Ambasada Turciei la
Londra și de la câțiva diplomați austrieci. Prin publicarea și difuzarea
acestor texte în toată Europa, s-a demonstrat că rezultatul scrutinului a fost
alterat de amestecul celor trei diplomații în treburile interne ale Moldovei.
După un scandal european, scrutinul s-a repetat. De data aceasta, separatiștii
au fost învinși. Drumul Unirii era deschis. Meritele Cocuței, în realizarea
acestui deziderat, au fost incontestabile. Ea
a ales Țara, sacrificându-și
Familia. Fără gestul ei eroic, în istoria noastră ar fi lipsit momentul Cuza
și, prin alunecare, Monarhia, Independența chiar și Marea Unire. Elogiile la
adresa ei s-ar fi derulat fără oprire, dar nu
acest lucru o preocupa pe ea.
Acum se putea gândi și la Familie. O interesau, în mod deosebit, judecata
copiilor, acuzațiile pe care i le vor adresa, când vor fi mai mari. Ce vor
înțelege ei atunci? Că mama s-a aliat cu adversarii tatălui, care l-au alungat
de pe tron, iar rudele lui l-au găsit,
după câțiva ani, mort ca un câine, într-un hotel din București. În urma acestor
frământări, Cocuța a preferat să rămână
eroina din umbră. Le-a spus copiilor și consătenilor din Țigănești, că nu ea a
sustras scrisorile. I-a rugat, probabil, și pe confrații de luptă să facă uitat
acest episod. Lângă curaj, s-a alăturat, iată, modestia, ambele calități
constituind marca unei personalități de excepție.
După despărțirea de Vogoride, fiica
lui Conachi s-a căsătorit, în Italia, cu Emmanuel Ruspoli, primarul Romei. Au avut împreună cinci copii.
Obligațiile de mamă nu au împiedecat-o pe Cocuța să se implice, cu destulă hotărâre, alături de soț, în procesul de
unificare a Italiei. A murit la 42 de ani. Pe patul de suferință, a cerut să fie
înmormântată în pământ românesc.
Impresionantul său gest patriotic a
fost apreciat superlativ de istorici (Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei
Române, Ioan Brezeanu, Dumitru Vitcu, C.C.Giurăscu, G.Marcu, Enciclopedia
României, numeroși scriitori și ziariști.
În numai câteva cuvinte, savantul N.
Iorga o așază definitiv pe fiica lui Conachi printre marii făuritori
de istorie românească.
,,Cocuța Vogoride, soția caimacamului potrivnic
Unirii din 1859, care a luptat cu atâta văjnicie împotriva soțului ei, a
fost una dintre cele mai frumoase icoane de vrednică româncă, pe care a avut-o
Istoria Țării."
Cu toate acestea, ea nu a intrat în
conștiina națională, fiindcă nu figurează în programele de învățământ, nu
există nicio placă memorială și nicio stradă, nicio instituție nu-i eternizează numele. I s-a ridicat un bust, în
2018, la Tecuci, cu sprijinul S.C. Gifarm și al Fundației Pelin, dar a fost
coborât de pe soclu, întrucât Primăria nu s-a îngrijit de procurarea avizelor
necesare.
Prin această scrisoare, ne adresăm
Academiei Române, Institutului Național de Istorie, Ministerului Educației și
Învățământului, Ministerului Culturii și Identității Naționale, Facultăților de
Istorie, tuturor instituțiilor de învățământ superior, cu profil didactic, presei,
canalelor de televiziune, site-urilor de pe Internet, rețelelor de socializare
etc cu rugămintea să sprijine demersul
nostru privind punerea în valoare a
acestui personaj legendar. Nutrim speranța că gestul eroic al Cocuței ar putea
contribui la redeșteptarea poporului român. Să nu uităm că neglijarea
sentimentului patriotic a avut, în ultimile trei decenii, urmări catastrofale
asupra evoluției României, în toate domeniile de activitate. Libertatea și
democrația, dobândite cu sânge, au fost caricaturizate de lipsa oricărei
responsabilități. Clientelismul politic grețos, dus la extrem, a distrus toate
speranțele de redresare. Prin înstrăinarea resurselor materiale, inclusiv
40%din terenul arabil, apărat timp de
secole cu sânge, România a cedat o bună parte din identitatea și independența
ei. Trăim din împrumuturi, amanetând
soarta generațiilor viitoare. După Siria, angrenată în război, avem cea
mai mare migrație. Au fost cedate teritorii în timp de pace, caz unic în lume.
Urmările Protocolului secret Ribbentrop-Molotov au fost anulate pentru toți, nu
și pentru noi în totalitate. Educația, cultura și sănătatea funcționează la
parametri de avarie. Se fac legi pentru favorizarea infractorilor. Peste două
milioane de români trăiesc sub limita de subzistență. Au asigurate
trei mese pe zi numai aceia dintre ei
care se află în detenție.
Lecția de patriotism a Cocuței
ne-ar putea ajuta să găsim calea firească
spre normalitate. Eroina merită să fie introdusă în manuale, să se
realizeze, despre actul ei eroic, filme documentare și artistice, studii
istorice, monografii, lucrări de artă plastică, muzicală, literară etc.
Cocuța și-a salvat țara în 1857. O
mai poate face și acum, dacă ieșim din ,,somnul cel de moarte," dacă vrem să supraviețuim ca națíe, dacă dorim să
mai avem un viitor.
VĂ MULȚUMESC!
V. GHICA
email:
vasghica@gmail.com
P.S.
Dragi prieteni, vă rog să difuzați acest apel pe orice cale, care vă
este la îndemână.
Celor
interesați le pot trimite pe mail, ori
prin poștă (gratuit) volumul meu: COCUȚA CONACHI, eseu despre eroina din umbră.
Sursa:
RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu