Jos
cizma ucraineană de pe teritoriile românești (4)
Daniel
Siegfriedsohn
08
Octombrie 2023
Jos cizma ucraineană de pe teritoriile românești
ilegal ocupate în anul 1944: nordul Bucovinei, Ținutul Herța,nordul și sudul
Basarabiei.
Legea „revizuită” a minorităților naționale din
Ucraina continuă deznaționalizarea românilor!
La recomandările Comisiei de la Veneţia (de care
Zelenski spunea în iunie că este „agent al Moscovei”) şi Uniunii Europene,
Kievul a aprobat pe 21 septembrie 2023 legea revizuită a minorităților
naționale ce fusese promulgată de Zelenski pe 30 decembrie 2022. Sunt doar
modificări minore care nu rezolvă în special accesul la învățământul în limba
română, nu au adus modificările necesare în vederea revenirii la regimul
juridic anterior solicitat de comunitatea românească. Legea nazistă a educației
promulgată de Poroșenko în septembrie 2017, a cărei implementare a fost amânată
pentru anul 2024 prevede acum o scădere treptată, cu fiecare clasă, a numărului
de ore predate în limba maternă, astfel că la liceu doar 40% dintre ore ar
trebui să se predea în română.
Minoritatea română spera ca odată cu revizuirea legii
minorităților să se vină și cu amendamente în cea a educației. „Versiunea nouă
a legii are multe subtilități, expresii și formule noi. Unele dintre acestea ar
putea reprezenta noi probleme pentru minoritățile naționale. Minoritățile și-au
păstrat statutul de grupuri naționale tradiționale. Potrivit legislației
ucrainene, diferite minorități naționale au un statut diferit și drepturi
diferite. Spre deosebire de români, minoritatea națională a tătarilor din
Crimeea este recunoscută drept comunitate etnică autohtonă, pentru că nu are
propriul stat național. Această minoritate are dreptul la școli în care toate
disciplinele sunt predate în limba maternă. Cea mai importantă solicitare a
etnicilor români este legată de accesul la educație în limba maternă. Nu există
niciun amendament în acest sens. Versiunea nouă a legii minorităților face
referire la Legea Educației din anul 2017 fără să o modifice. Am avut în trecut
învățământ integral în limba maternă garantată de Constituție și nu-l mai
avem”, a declarat Aurica Bojescu, secretar responsabil al Uniunii
Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”.
În luna iunie 2023, ea a prezentat la Strasbourg în
cadrul unui eveniment al sesiunii de vară a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei punctul de vedere al românilor din Ucraina privind Legea minorităților.
”Din păcate, multe dintre acele discuții nu au fost luate în considerare de
către autoritățile ucrainene”, susține ea. Pentru prima dată legea permite
statului să limiteze drepturile minorităților naționale dacă acestea ar
amenința securitatea Ucrainei. Probabil că haholii vor să îi determine pe
români ca pentru mai multe drepturi să ceară să fie recunoscuți drept
comunitate etnică autohtonă și să se dezică de propriul stat național România.
„Toate aceste modificări sunt secundare și ar putea
deveni lipsite de orice importanță în contextul nerezolvării problemei de fond
– educația. Legea nu ne oferă nimic mai mult decât ceea ce avem acum. Kievul
vrea să creeze centre minoritare în comune, să înființeze consilii consultative
și multe alte structuri, dar fără o educație în limba maternă toate aceste
forme vor rămâne fără fond. Nu poți asigura drepturile minorităților naționale
fără o educație în limba maternă. Dacă vor fi tot mai puțini vorbitori de limba
română, celelalte modificări par a fi lipsite de importanță. O altă lege care
nu ne ajută la nimic!”.
În ciuda multiplelor amendamente introduse, problemele
discutate cu autoritățile nu au fost rezolvate. Am impresia că discuțiile cu
noi se fac pentru a bifa o activitate. Din anul 2017 tot vorbim și ne tot
adresăm oficial autorităților fără niciun folos. Dacă e legea minorităților
naționale, să ne asculte pe noi. Poate e cazul să se bazeze pe ceea ce vrem
noi, și nu pe ceea ce consideră politicienii despre noi” a declarat Alexandrina
Cernov, profesor universitar la Cernăuți, membru de onoare al Academiei Române
și fondator al Consiliului Național al Românilor din Ucraina.
„A existat o mare speranță în mediul comunității
românești din Ucraina că noua lege a minorităților va rezolva nedreptățile
apărute după 2017 când a fost redus dreptul la învățământ în limba
minorităților naționale. Ne-am întâlnit în acest an cu viceministrul Educației,
cu adjunctul directorului Comitetului de Stat pentru Minorități Naționale. Am
explicat foarte clar de ce fără o educație garantată de stat în limba maternă
celelalte discuții sunt inutile. Un înalt oficial de la Kiev chiar s-a apropiat
de mine și mi-a zis că va lua în calcul argumentele mele. Aveam speranțe. Și
acum aflu că nu s-a schimbat nimic. Am discutat una și s-a votat alta. Potrivit
Legii Educației din anul 2017 și Legii Învățământului Secundar din Ucraina din
ianuarie 2020 , numărul de ore predate în limba ucraineană va crește de la un an
la altul, ajungând și până la 90-99 la sută în clasele de liceu. Noi vrem ca ai
noștri copii să învețe în limba maternă toate disciplinele, cu excepția limbii
ucrainene, pe care vrem să o cunoaștem cu toții. Pot fi și alte materii predate
în ucraineană, dar care să nu fie impuse forțat de autorități. Trebuie să
existe un drept la alegere. Le-am zis oaspeților de la Kiev de nenumărate ori:
lăsați-ne să iubim Ucraina în limba română” declară jurnalistul și scriitorul
Nicolae Șapcă, redactor-șef al publicației de limba română ”Monitorul
bucovinean” și vicepreședinte al Societății pentru Cultura Română ”Mihai
Eminescu” din regiunea Cernăuți care a participat la mai multe consultații
organizate de autorități pe marginea acestei legi.
„În clasele 1-4 toate materiile se predau în limba
maternă, însă numărul de ore de ucraineană a crescut începând cu anul 2017. În
clasele 3-4 în școlile minorității naționale românești se predă 6 ore de limba
și literatura ucraineană, 2 ore de engleză și 4 ore de limba și literatura română”,
declară Oxana Medvedi, metodist pentru ciclu primar al școlilor cu predare în
limba română din nordul Bucovinei, președintă a Asociației Cadrelor Didactice
de Etnie Română din regiunea Cernăuți.
Potrivit legii învățământului secundar din Ucraina,
începând cu clasa a cincea sunt predate din ce în ce mai multe materii în
ucraineană și tot mai puține în limba română. De exemplu, în clasa a V-a, cel
puțin 20 la sută din volumul anual de ore ar trebui efectuat în limba
ucraineană, cu o creștere treptată a volumului, astfel încât în clasa a IX-a să
se ajungă la cel puțin 40 la sută din materii care sunt studiate în limba de
stat. În liceu (clasele 10-12), cel puțin 60 la sută din timpul anual de studii
ar trebui efectuat în limba ucraineană. Perioada de tranziție pentru
implementarea legii a fost amânată până în septembrie 2024.
„O revenire la studierea tuturor disciplinelor în
limba maternă în cazul minorității naționale românești din Ucraina este puțin
probabilă. Unele minorități nu înțeleg de ce nu sunt aduse modificări în legea
educației din 2017. Kievul însă are o poziție principială – revenirea la
legislația veche nu va avea loc. Și trebuie să înțelegem că prin legea
educației s-a dorit derusificarea Ucrainei, nimeni nu și-a propus să-i
lipsească de anumite drepturi pe români, maghiari sau alte naționalități.
Guvernul ucrainean consideră că aceste legi sunt bune, că societatea este de
acord cu aceste schimbări, deci o revenire la legile vechi nu cred că va avea
loc. Legea minorităților naționale trebuie îmbunătățită, Ucraina a avut
consultații reale doar cu Ungaria, care este de acord să finanțeze cu acordul
Kievului un număr mare de școli private cu predare în limba maghiară” a spus la
începutul anului 2023 expertul în drepturile omului de la Kiev Viaceslav
Lihaciov, membru al Consiliului de Experți al Centrului de Libertăți Civice.
Ucraina a adoptat noua Lege a minorităților naționale
în data de 13.12.2022, promulgată de Zelenski pe 30 decembrie 2022, care însă
nu a fost suficientă pentru a se reveni la regimul juridic anterior avut de
către minoritatea națională română, respectiv cerința cea mai importantă:
educația în limba maternă fără cote sau alte restricții neconstituționale.
În legătură cu problema cea mai importantă (dreptul la
educație în limba română) articolul 11 din această lege face trimitere la Legea
educației din 2017 cu modificările subsecvente, ceea ce practic nu a rezolvat
problema eliminării regimului anterior legii, conform căruia minoritatea
națională română avea dreptul de a fi instruită în limba maternă, în școli cu
predare în limba română şi instituții de stat pentru învățământ şi
specializare, ţinând seama de răspândirea geografică a minorității române,
având de asemenea dreptul de a folosi limba română în raporturile cu autorităţile
publice, în conformitate cu legile naționale și cu angajamentele internaționale
asumate. În acest context și în urma recomandărilor internaționale, Ucraina a
modificat recent adoptata lege a minorităților menționată mai sus, adăugând o
serie de clarificări pe 21.09.2023, în vederea corectării mai multor lacune din
lege. Din păcate și noua versiune nu a adus modificările necesare în vederea
revenirii la regimul juridic anterior solicitat de comunitatea română.
Curtea Constituțională a Ucrainei a validat noile legi
statuând că acestea nu încalcă Constituția. În aceste condiții, nu este
surprinzător faptul că orice vine de la autoritățile ucrainene este preluat ad
litteram și fără minim de cercetare de către presa românească, ci mai mult, se
conferă o aură de adevăr absolut care împiedica orice opinie contrară sau
nuanțat distinctă. Adevărul factual nu mai contează, drepturile constituționale
ale minorității române din Ucraina consfințit de Constituția Ucrainei, dar și
de Constituția României, nu mai sunt relevante nici măcar conform tratatului
dintre cele două țări, iar războiul justifică orice fel de politică internă.
În prezent nici nu se mai discută serios în România
despre cum anume să lucrăm împreuna cu Ucraina și comunitatea de români din
Ucraina în vederea respectării drepturilor acestora (de altfel cei mai în
măsură să explice ce nevoi au, după cum a sugerat și Comisia de la Veneția în
recomandările sale în această problemă). Ministerul Afacerilor Externe al
României de exemplu, consideră că educația în limba maternă este un drept
respectat în Ucraina deoarece minoritatea națională română poate studia limba
română asemenea celei engleze.
Până când presa românească internă nu va depăși
conceptele simpliste conform cărora ești „propagandist rus” sau „susținător
extremist naționalist” dacă încerci sa contrazici autoritățile ucrainene sau
române în această problemă, drepturile românilor din Ucraina sunt pecetluite.
Dacă Guvernul, Ministerul de Externe și Parlamentul decid că acest subiect nu
reprezintă o problemă atunci ar trebui să elimine art. 7 din Constituția
României. Decât un drept pe hârtie nerespectat mai bine fără el.
S-au stabilit toate premisele necesare asimilării
etnice a sute de mii de etnici români fără nici o opoziție serioasă a României
(deși Constituția îi cere acest lucru ne mai vorbind despre obligația morală)
prin care partenerii ucraineni să înțeleagă că este o problemă serioasă în
relația dintre cele doua state, reprezintă un eșec diplomatic fără precedent
care trebuie asumat în discursul intern fără nici o scuză. Din păcate regăsim
prea multe scuze din categoria: este război și drepturile românilor din Ukraina
sunt drepturi pentru perioade de pace, situația lor va fi mai bună mai încolo, problema
minorității române este o falsă problemă sau este propagandă rusească, când
Ucraina va intra în U.E. va fi obligată sa respecte aceste lucruri, etc.).
Procesul de aderare la U.E. poate dura zeci de ani, timp în care nu prea o sa
mai fie o problemă - timpul le rezolva pe toate.
De altfel și situația în România în legătură cu
aceasta problemă nu este roză, opinia publică fiind defectuos informată de
către anumite părți din mass-media românească.
Nu se face nicio mențiune cu privire la paragraful 3
punctul 6 din noul proiect de modificare care prevede că „drepturile și
libertățile persoanelor aparținând minorităților naționale (comunităților) pot
fi limitate în conformitate cu legea în interesul securității naționale,
integrității teritoriale și ordinii publice, pentru a preveni revoltele sau
infracțiunile, pentru a proteja sănătatea publică și pentru a proteja
drepturile și libertățile altor persoane, dacă o astfel de restricție este
necesară într-o societate democratică”.
Nevoia de anulare a legitimității drepturilor legitime
ale minorității naționale române din Ucraina de către o parte a presei din
România este inexplicabilă și nu poate fi pusă doar pe seama lipsei de
înțelegere a regimului juridic preexistent modificărilor legislative ucrainene
din ultima decadă.
Aceste opinii denotă și o eroare cu privire la normele
fundamentale democratice care trebuie sa guverneze o țară, indiferent dacă se
află în stare de război sau nu. Dacă plecăm de la prezumția că războiul permite
absolut orice acțiuni atunci nu putem spune ca ne aflăm într-o țară
democratică. O țară democratică este cu atat mai mult definită ca fiind
democratică prin faptul că nu permite unor situații extraordinare, inclusiv
războiul, să îi altereze principiile democratice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu