omul
fără destin în manieră y king
(sau
despre ceea ce nu ramâne)
~*~
ai
observat cum s-a prăbușit vremea
și
imaginea lucrurilor de sub cer s-a răsfrânt
pe
pământul alb cuprins de neagră melancolie
aparțin
unei lumi care cu greu se eliberează din contingent
aidoma
lotrilor voind să te sfâșie
să
te împartă la drumul mare ca și cum din suflet
ai
face fâșii largi pentru a bandaja rănile nevăzute ale lumii
dezvelit
de sine viețuind sub piramidele cenușii ale cotidianului
în
lume există mai multă poezie mizerabilistă
decât
trecutul de piatră și de os
clipind
pătimaș de sub sprâncene
în
loc de sânge ducând spre inimă
echinocțiul
de fum al unei personalități mult prea accentuate
pentru
a putea fi interpretată altfel decât în maniera y king
singura
lume din cărți care a dăinuit mai mult decât lumea
și
decât omul fără destin ridicându-și
ancora
cu o mie de lanțuri subacvatice
un
fel de păianjen uriaș întinzându-și
umila
înțelepciune miriapodă pe imense sfori de argilă
țesută
din versuri nemuritoare
dezbraci
armura invincibilității
și
o ștergi cu lacrima ierburilor
de
florii crescute în formă de cruce
întrebarea
fundamentală te aduce
la
originea tuturor lucrurilor
strecurându-se
–n răspăr precum iedera
omul
fără însușiri întins pe drumul plin de colb
mult
prea comun ori prea vulgar pentru a opune
cât
de cât o replică lumii înțelegi că ție
ți
s-a dat să descifrezi cu magii configurația norilor
luciditatea
ți se așează pe chip drept unica ta mască
noaptea
înstelată apune și se pierde
în
biografia antumă de vise ucise
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu