CUM
SĂ NE RUGĂM?
-
ARSENIE PAPACIOC -
Iubire și nepăsare
Eu sunt întrebat toată ziua: Cum să ne rugăm, cum?
Doamne, Doamne, Doamne, Doamne, dacă zicem, e bun. Pentru că Dumnezeu nu-i
supărat pe noi atât de mult, cât pentru faptul că suntem nepăsători. E supărat
pentru asta Dumnezeu. Eu v-am făcut şi la Mine nu vă gândiţi. Eu vă iau, eu vă
fericesc, eu vă judec, nu vă gândiţi şi la Mine deloc? Această nepăsare Îl
doare pe Dumnezeu. Ca orice mamă căreia nu-i plânge copilul deloc ca să-i dea
ţâţă. Ei, nepăsarea asta e foarte dureroasă.
Unde-i iubirea autentică? Deci întrebarea este: De ce
n-ai iubit? Răspunsul e limpede: Pentru că am urât, am duşmănit. Și asta este
ce ai băgat în traista veşniciei tale. Trăistioara aia mică, nici aia nu e
plină.Din ea te hrăneşti o veşnicie întreagă, cu un simplu: Doamne, Doamne,
Doamne, Doamne.
Rugăciuni lungi sau scurte?
Nu trebuie să ne concentrăm pe rugăciuni lungi sau
rugăciuni mistice. Aceea este a oamenilor mari. Noi suntem viermi, dar poate
nici aşa.
Rugăciunea Doamne Iisuse e o rugăciune foarte
importantă, de mare taină, dar să fie tăcută. Pretinde lucrul ăsta, rugăciunea
inimii: taină. Dacă se poate, nici tu să nu ştii că zici. Aşa de tainică este.
Ai rugăciuni Tatăl nostru, ai psalmi.
Şi dacă nu taci, ai vorbit faţă de tine însuţi, că eu
suflu şi răsuflu. Dar nu te-ai întrebat: De unde e puterea aceasta?
Despre Rugăciunea inimii – Sângele Duhului
Rugăciunea inimii e o rugăciune foarte importantă şi
foarte bogată, foarte înzestrată, dar tainică. Dacă ai vorbit este egal cu a
mâna oile la un cioban. Dar ăla ştie de ce le mâna, tu nici nu ştii ce faci. Am
auzit şi eu şi zic că e ceva decât nimic; dar tu eşti departe de nimic.
Rugăciunea inimii e viaţa ta: sufli şi răsufli. Nu se
vorbeşte. Prezinţi acest lucru, intri într-o intimidate cu divinitatea: Doamne
Iisuse, Dumnezeule, miluiește-mă pe mine păcătosul! Dar eu am redus-o până la
să zic aşa: Doamne, Doamne, Doamne… Nu merge să păcăleşti. Spun Doamne, Doamne,
dar pe toate fibrele, nu pe unde trece sângele vieţii, sângele nevăzut. Nu
sângele roşu, sângele duhului. Să-mi spuneţi unde greşesc şi mă corectez. Cine
poate să se plângă că nu a ştiut? N-ai ştiut că bate clopotele? Te întreb: De
ce bat?… Cheamă viii, plânge morţii şi opreşte viforniţa.
(Extras din Revista Atitudini Nr. 10)
ARIPILE
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Asemenea puisorilor sub aripile unei closti, lumea
toata sta sub aripile lui Dumnezeu, toate soboarele îngeresti, toti oamenii,
toate animalele necugetatoare, lumile materiale. El aduce lumina în toti si în
toate: unora le da lumina ratiunii, altora lumina fizica; tuturor le da
caldura: unora caldura duhovniceasca, altora caldura fizica. Si asemenea unei
closti, aude piuitul si scâncetul puilor de sub aripile Sale. Domnul ne aude
suspinele cele mai tainice, rugaciunile, laudele, ne vede nevoile. „Acopera-ne
pe noi cu acoperamântul aripilor Tale” (cf. Psalmul 60, 5).
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 413
ROADELE
OSTENELII
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi, iarasi, un plugar care aduna cu bucurie roadele
ostenelii sale. Gândeste-te cu ce bucurie se vor desfata de roadele trudei lor
aceia care acum se ostenesc întru nevointa credintei si a rabdarii. „Cei ce
seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau si plângeau
aruncând semintele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor”
(Psalmul 125, 5-6). Vazând aceasta, sa nu slabesti întru nevointa cea pentru
cucernicie.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 77.
PUTEREA
GANDULUI
-
Sfantul Ioan din Kronstadt -
Stii
din viata ca gândul poate sa se înalte de oriunde, ca nici un fel de ziduri
nu-i pot atine zborul. Într-o clipita poate sa se avânte din odaia în care te
afli, sa zboare pe deasupra norilor, dintr-o parte a lumii într-alta, dintr-un
oras într-altul, dintr-o tara într-alta. Iar sufletul, acest nucleu gânditor,
este chip al lui Dumnezeu, minuscula icoana a nemarginitului Duh al lui
Dumnezeu. Daca gândul nu-ti poate fi oprit între patru pereti, nu-l stinghereste
nici spatiul, nici timpul, cine sau ce l-ar putea opri pe Dumnezeu, Cel care a
creat toate câte sunt? Ar putea oare sa-I stea în cale peretii, sa-I impuna
limite spatiul si timpul, oricât ar fi ele de infinite, dupa masura noastra
omeneasca? Stapânirea Sa se întinde peste tot locul! Ochiul Sau vede tot si pe
toti. Pe cei ce se ascund în locuri tainice – în creierul muntilor sau în
cetati inaccesibile – El îi vede ca-n palma. Uneori Domnul îsi ascunde fata de
la tine, de parca ar vrea sa te lase în bezna sufleteasca, sa te chinui în ea, ca
sa nu uiti niciodata lumina lui Dumnezeu, cea prin care si sufletul tau viaza
si ca daca Dumnezeu îsi va întoarce fata de la tine si îl va lua de la tine pe
Duhul Sfânt, atunci vei ramâne definitiv în bezna iadului, în chinurile
iadului, si vei cunoaste, fie si într-o mica masura, ce va însemna cândva
pentru tine iadul.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in
Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 91
BÂRFIREA
APROAPELUI
-
Pr. PetroniuTănase -
Bârfirea aproapelui este la mare cinste între oameni,
în mănăstire și la noi: Sf. Ioan Scărarul o numește odrasla urii, lipitoare
ascunsă, care suge sângele dragostei. Cuviosul Pimen zice: gândul urii și al
bârfelii nicidecum să nu ne intre în inimă, altfel pierdem toată osteneala,
vorbăria în biserică – contra dragostei de Dumnezeu; bârfeala – contra
dragostei de aproapele.
Dimpotrivă, purtarea noastră în biserică trebuie să
fie cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, iar față de aproapele
după cuvântul Părinților: „Ai văzut pe fratele? Ai văzut pe Dumnezeu”.
ATENTIE
LA CAP!
-
Sfantul Teofan Zavoratul -
Dintre
toate madularele trupului tau, cel mai de seama este capul, si daca da cineva
în tine cu piatra, sau cu toiagul, sau cu sabia, jertfesti, ca sa abati
lovitura de la cap, alt madular al trupului, stiind ca fara cap nu poti trai în
aceasta viata: si pentru tine lucrul cel mai de seama sa fie credinta în
Preasfânta Treime, Cea de o fiinta, caci fara aceasta credinta nimeni nu poate
sa vietuiasca viata adevarata.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau
cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 96.
CUVINTE
DE FOLOS (I)
-
PR. PETRONIU TĂNASE -
La 13 ani de al adormirea marelui stareț athonit,
Părintele Petroniu Tănase, vă prezentăm câteva din prețioasele sale sfaturi
duhovnicești. Cuvinte vii, pline de trezvie și înțelepciune, cuvinte care
liniștesc sufletul din tumultul lumesc. Lectură cu folos!
DIMENSIUNEA
OMULUI TOTAL
Cu toate progresele uimitoare ale civilizației de azi,
omul a rămas însă, „ființă necunoscută”. Ambițios să cucerească și să
stăpânească materia, cosmosul, omul s-a neglijat pe sine, a rămas necunoscut în
propria-i casă. Genetica, medicina, psihanaliza au făcut pași uriași, dar o
știință antropologică, o știință care să îmbrățișeze integral pe om, încă nu
există. Există în om adâncimi abisale foarte puțin explorate. Omul presimte că
aici poate găsi cheia dezlegării multora dintre frământările vieții sale. Viața
călugărească, retrasă, simplă, întoarsă spre lăuntru, explorează de secole
aceste dimensiuni.
REGULI
DUHOVNICEȘTI
Viața duhovnicească este meșteșug, artă, iscusire. Și
pentru a ajunge din om grosolan, pătimaș, om duhovnicesc, pentru a crește până
la „măsura bărbatului desăvârșit”, trebuie să cunoști meșteșugul, arta artelor,
știința înduhovnicirii. Pentru aceasta, Sf. Părinți ne dau reguli scurte,
simple, ușor de ținut minte, dar bogate în cuprins, îndeajuns să te călăuzească
toată viața. Câteva:
De la Cuviosul Antonie ce Mare: oriunde vei merge, să
ai pe Dumnezeu înaintea ta; orice vei face, să ai mărturie din Scripturi;
oriunde te vei așeza, să nu te muți degrabă. Așa făcând, te vei mântui.
De la Cuviosul Arsenie cel Mare: rugându-se el lui
Dumnezeu să-l învețe cum să se mântuiască, a auzit un glas zicându-i: „Arsenie,
fugi! Taci! Liniștește-te!”. Acestea sunt rădăcinile nepătimirii.
De la Cuviosul Simion Noul Teolog: cel ce voiește a
învăța meșteșugul sfințitei rugăciuni și atenției, să-și păzească conștiința
neprihănită din cele patru părți: față de Dumnezeu, față de aproapele, față de
lucruri și față de sine. Cum? În curăție, smerenie, răbdare și dragoste.
De la un stareț (Ioanichie Moroi): „Frate, ia aminte
de sine, păzește-ți mintea și nu uita pe «Doamne Iisuse…»”.
MIREASMA
ODAII
-
Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi ca aceia care vor sa scoata dintr-o odaie miasma
stricaciunii aprind pulberi binemirositoare sau altceva ce ar putea folosi
pentru aceasta si astfel, prin buna mireasma, îndeparteaza acea duhoare.
Sufletul omului este întocmai ca si o odaie care mai înainte de caderea
stramosilor nostri era plina de frumusete si bunacuviinta, ca de niste arome
placut mirositoare, fiind loc de salasluire pentru Sfântul Duh; însa dupa
cadere a intrat în suflet rautatea si l-a umplut cu duhoarea stricaciunii.
Simtim si mirosim în noi aceasta putoare atunci când dinlauntrul nostru, „din
inima ies gânduri rele” (Matei 15, 19), ca niste miasme rau mirositoare;
simtim, iubite crestine, si suspinam din pricina lor, voind a ne dezbraca de
omul cel vechi si a ne învesmânta întru cel nou. O, fie ca sa ne învredniceasca
si pe noi de aceasta Domnul cel Iubitor de oameni, Care de dragul omului S-a
facut El Însusi om! Cum altfel am putea sa izgonim duhoarea din sufletul
nostru, daca nu printr-o buna mireasma potrivnica aceleia? Caci cele ce sunt
potrivnice se alunga una pe cealalta. Asa se izgoneste întunericul prin lumina
si frigul prin caldura. Rautatea si naravul cel rau au intrat în sufletele
noastre prin caderea lui Adam. Dumnezeu a venit pe pamânt si ne-a aratat chipul
sfintei Sale virtuti si bunatati, ne-a înfatisat chipul smereniei, al rabdarii,
al blândetii, al dragostei si al celorlalte sfinte virtuti care se aflau în
inima Sa dumnezeiasca; si întocmai cum vulturul îsi învata puii sa zboare, asa
i-a povatuit El pe credinciosi cum sa traiasca în aceasta lume si cum sa fie
bineplacuti lui Dumnezeu, caci zice: „Învatati-va de la Mine” (Matei 11, 29);
si înca: „V-am dat voua pilda, ca, precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi”
(Ioan 13, 15); si Apostolul spune: „Hristos a patimit pentru noi, lasându-ne
pilda ca sa pasim pe urmele Lui” (1 Petru 2, 21). Prin bunatatea, smerenia,
rabdarea, blândetea si dragostea Lui sa izgonim din inimile noastre rautatea,
mândria, mânia, ura, invidia si toata necuratia. Si astfel, aducând în sufletele
noastre virtutea lui Hristos, sa ne straduim a ne izbavi de raul nostru obicei
si, prin podoaba obiceiurilor celor neprihanite ale lui Hristos, sa alungam
duhoarea venita de la vrajmasul. Si cu cât mai mult vom face acest lucru, cu
atât se va curata mai mult casa sufletului nostru, asa precum, arzând tot mai
mult din pulberea cea binemirositoare, odaia se izbaveste de putoare si aduna
în sine mireasma cea bineplacuta. Greu îi este trupului nostru, crestine, sa se
lepede de naravul sau cel rau; dar acest lucru ni se cere prin datoria
credintei noastre crestinesti.
Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in
imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2011, p. 214
MULȚUMIRI!
Mulțumesc cordial tuturor prietenilor și neprietenilor
mei, care au binevoit să-mi adreseze urări de bine și de sănătate cu prilejul
zilei mele de naștere, care au avut doar intenția s-o facă dar au uitat, cât și
Dumneavoastră tuturor celor care citiți aceste rânduri și vă rog să primiți și
din partea mea aceleași urări de bine și de sănătate.
Vine o vreme, când ai impresia că prietenii sunt tot
mai puțini, că cei mai mulți au plecat
în lumea tinereții fără bătrânețe, că ești tot mai singur. Zilele
aniversare și mijloacele acestea electronice de comunicare între oameni îți
dovedesc contrariul. Descoperi atunci că sunt sute de oameni care te respectă,
poate chiar te iubesc, care-ți adresează urări și gânduri bune. Toate acestea
sunt ca o gură de oxigen, pe care ți-l oferă societatea. Înțelegi atunci nu numai
că nu ești singur, dar că oamenii au nevoie de tine, de munca ta, de prezența
ta în mijlocul lor, de cuvântul tău și de dragostea ta pentru ei.
La mulți ani cu sănătate, pace și bucurii, dragii mei
de aproape și de departe!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Sanatate vesnica Inalt Prea Sfintia Voastra !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu