ARTUR GABRIEL SILVESTRI – Candelă a românismului
-Magistrului meu-
„Oamenii învățați sunt demni de admirație
și este o virutute să învățăm de la ei.”
(Savatie Baștovoi)
Aleșii Neamului hărăziți de Bunul Dumnezeu așează un plan ciclic întru
revenirea statorniciei vremurilor primare, firești, religioase de înflorire și
rodire a creației umane!
Aleșii spirituali ai Neamului perpetuează starea de echilibru, de
armonie, de continuitate, de dăinuire întru har și înțelepciune astfel ca Nația
lor, națiunea noastră să devină – Model pentru marile națiuni, cât și pentru întreaga
omenire!
Aleșii Neamului se asumă prin har, suferință, creație, dragoste și
jertfă supremă întru demnitatea Patriei lor, întru onoarea Națiunii lor, întru
crezul, vocația și misiunea lor!
Artur Gabriel Silvestri, ca toți marii aleși ai Neamului pelasgo-geto-daco-români,
el fiind un get cu adevărat, a fost hărăzit cu viață pământeană scurtă, însă
într-un destin binecuvântat peste care s-a pogorât Aura geniului și mai ales
înaintevederea profetică, dând sens Școlii Literare Creștine de Elită, atrăgând
și selectând valorile mari și caracterele rare.
Titanul filosof al culturii urcase culmea creației spirituale după o
setoasă colaborare cu faimoasa revistă „Luceafărul”, însetat permanent
de Eminul celest, după ce urcase câțiva munți de cercetare, de aleasă și
neîntreruptă aprofundare în cadrul merituoasei sale activități literare a bogatei
perioade ceaușiste.
Toate aceste preocupări însoțite de desele peregrinări prin locurile
paradisiace, de basm ale Daciei noastre, l-au recomandat la accederea statutului
de Iorga al României contemporane, privind colosala sa activitate
literară pe fond creștin de data aceasta, postdecembristă cu peste 100 de
reviste și cu multe filiale în Diaspora română.
Artur Gabriel Silvestri surprinde dezlănțuirile frenetice din viața
literară – variantă creștină, nelipsind și marile evocări ale Înaintașilor
noștri, din milenara istorie, chiar din sânul perioadei patristice geto-dacice,
prin reprezentanții ei cei mai de seamă.
Întreaga sa viață lumească, scurtă, dar genială, cu o minte atât de
aleasă, i-a fost marcată de inspirația creatoare, minunând lumea de ieri, pe
cea de azi și cea de mâine.
În slujba naturii sale literare a fost un sacerdot al Cuvântului,
slujind ca eseist, ca filosof, ca teolog, misiunea Neamului în această mare
învolburată și furtunoasă impusă și dirijată de statul ateu, de dușmanii
dinlăuntru, de vrăjmași de afară, asupra Națiunii noastre creștin-ortodoxe,
binecuvîntate de Fecioara Maria – Crăiasa Cerului și a Pământului.
Marele gânditor și prolific scriitor a învins atât valurile întețite,
cât și vânturile furtunoase, rămânând în portul salvator al Tradiției, al
credinței mărturisitoare, al iubirii jertfelnice.
Înclinat spre filosofie, a făcut din Altarul teologiei Catapeteasmă a
Literaturii creștine.
„E întotdeauna în
firea celor vremelnice, sublinia
marele Giovanni Boccaccio, ca un lucru să-l aducă după el pe celălalt.”(Giovanni
Boccaccio, Viața lui Dante, trad. Ștefan Crudu, Editura pentru
Literatura Universală, București, 1965)
Misiunea lui profetică, hărăzită de Sus i-a adus o binecuvântare
mesianică. În el, fiii aleși ai Dacoromâniei aveau încredere, în el și-au pus
atâta nădejde, fiindcă în el, în sfârșit păreau să-și fi aflat sălașul toate
trăsăturile dumnezeești și lumești, proniatoare.
Voind să înfăptuiască unitatea sfârtecatul Trup sacru al Națiunii sale,
Artur Gabriel Silvestri și-a pus toată ființa, întreaga persoană, toată
creația, întreaga înțelepciune și suprema jertfă în acest mandat
spiritual-creativ, în acest deziderat al existenței, continuității și dăinuirii
spirituale a Neamului său.
Dar, POTRIVNICUL lui Dumnezeu, al
Patriei, al celor bune și frumoase ale Neamului, i-a curmat viața.
Cu discipolii s-a întâmplat ca în
parabula Semănătorului astfel că, cei mai mulți căzând pe loc pietros
n-au prins rădăcini adânci ca să rămână viguroși, pentru că nu au avut tăria
morală, autoritatea jertfelnică, precum Apostolii Domnului nostru Hristos.
În toți ucenicii căzuți pe loc pietros, adică în orgoliu de sine, s-a
împlinit profeția biblică:
„Bate-voi Păstorul și se va risipi turma.”
Au rămas fideli prin onoarea și
autoritatea lor doar o mână de ucenici, printre care la loc de cinste s-a aflat
scriitoarea și poeta Mariana Gurza, fondatoarea faimoasei reviste Logos
și Agape, la care am colaborat cu drag câțiva ani, până când ea a urcat
prea devreme la ceruri, între
constelația stelelor ei lirice.
Așa s-a întâmplat și cu marele gânditor,
scriitor, formator de școală spirituală, Părintele României Tainice – Artur
Gabriel Silvestri, care după ce a creat o Școală a Românismului creștin,
detractorii s-au strâns în turma lor, aruncând cu pietre ....
Cu această răsplată s-a ales Artur Gabriel Silvestri de pe urma
iubirii fierbinți pe care a avut-o față de Patrie sa!
Cu această răsplată s-a ales Artur Gabriel Silvestri de pe urma
trudei pe care o depusese căutând să înlăture necredința, lașitatea, trădarea,
dezbinarea dintre români!
Cu această răsplată s-a ales Artur Gabriel Silvestri de pe urma
atâtor strădanii pentru binele, pacea, liniștea, libertatea, onoarea, demnitatea
concetățenilor săi!
Inspirat a fost același mare scriitor Giovanni Boccaccio, Părintele Decameronului,
când ne-a mărturisit clar, cu valoare de testament, că: „Nimic nu are
mai puțină trăinicie decât recunoștința oamenilor.”(Giovanni Boccaccio, Viața
lui Dante, op. Cit.)
Dar, lumea cea fără de Dumnezeu a uitat că nerecunoștinței oamenilor, a populației
care merge la vot, față de înaintași, genii, profeți, eroi, martiri, mărturisitori,
sfinți, Bunul și Dreptul Dumnezeu le-a opus pururea Recunoștința Sa cerească.
Gânditorul, scriitorul, îndrumătorul Artur Gabriel Silvestri și-a asumat
jertfa sa, știind că prin moarte, viața, creația sa va dăinui pentru cei care
s-a jertfit, pentru Neamul său. „Prețul iubirii, mărturisește scriitorul
monah Savatie Baștovoi este moartea și răsplata este Învierea.”(Savatie
Baștovoi, Prețul Iubirii,Ed. Cathisma, București-2018)
Filosoful culturii, Candelă a românismului și-a împlinit rostul lui pe
pământ, pregătindu-și sensul celest
în ceruri întru Ceata neamului.
Faima Operei lui, activitatea erudită, sacrificiul zilnic, jertfa întru
România Tainică, s-au încununat cu laurii verzi ai naționalismului său creștin
întru Aura nemuririi.
Deslușirea menirii noastre istorice, a rolului mesianic al Națiunii
valahe creștin ortodoxe prin întipărirea Pantheonului nostru spiritual, a așternut-o ca pe un Testament al onoarei și
al demnității dacoromânilor.
Intransigent față de sine, dăruitor față de cei merituoși, a frământat
aluatul spiritului ortodox în așa fel încât întreaga sa Operă, menire, vocație,
misiune, jertfă să fie pătrunsă de același spirit al sobrietății, al armoniei,
al profetismului valah.
Filonul originii populare – FOLCLORUL nu a fost ocolit, ca și la marii
săi înaintași Cantemir, Eminescu, Hajdeu, Enescu ....
De fapt Folclorul este seva continuității ce se revarsă în toate
manifestările spirituale pentru a întroniza dăinuirea noastră, a
geto-daco-românilor.
Artur Gabriel Silvestri ne-a lăsat Opera sa, Școala sa, jertfa
sa, demnitatea sa, îndemnul său, marele pantheon spiritual al Neamului –
România Tainică, urcînd la ceruri pentru a se alătura în rândul Cetei celor mai
aleși Fii nemuritori ai Națiunii noastre eterne!
Cinstire marelui Filosof al Culturii – Artur Gabriel Silvestri!
Tuturor iubitorilor de frumos,
adevăr, înțelepciune, libertate, românism!
*********
2 Iulie 2024
Astăzi la Mănăstirea Putna, Ștefan cel Mare și Sfânt sărbătorește o
jumătate de veac și două decenii de la urcarea sa la ceruri, lângă tronul
Crăiesei MARIA și lângă M.Mc. Gheorghe, sfântul care l-a purtat la atâtea
biruințe valahe.
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu