Am mai facut un pas pe drumul
cunoasterii patriei noastre. Recent s-a mediatizat la televiziune una din
pesterile cunoscute din tara si anume, Pestera Meziad care se afla chiar in
judetul Bihor. Si pentru ca nu am vizitat-o niciodata, ne-am hotarat sa facem acest lucru.
Duminica dimineata, pe 15 iunie 2014, (chiar de ziua
cand il comemoram pe Eminescu), am pornit la drum, impreuna cu sotul, fiica,
ginerele si nepotelul Sergiu.
Am parcurs o parte de drum prin Campia de Vest, pe un drum
foarte bun. De la comuna Soimi, pana la Beius, am trecut printr-o zona de
dealuri, Depresiunea Beiusului (ori cum i se mai spune, Tara Beiusului). In
zare, oriunde te uitai, se vedeau muntii, care cresteau in inaltime, cu cat
erau mai departe. Parea ca suntem intr-o cetate cu ziduri inalte de piatra.
Din Beius, oras cu vechi
traditii culturale, folclorice si istorice, pe un drum spre stanga, ne-am
indreptat spre comuna Meziad. Dupa 25 de km, urcand spre munte, am ajuns in
comuna. Drumul pietruit,( cred ca urmeaza sa fie asfaltat), l-am parcurs pe
firul unei ape subtiri si cristaline. In stanga si in dreapta, muntele
impadurit. Dupa putin timp am oprit la bariera, unde am lasat masina. De acolo,
am mers pe jos, urcand muntele, inca 250 m. Ca sa ajungem la gura pesterii a
trebuit sa urcam niste scari de lemn si poteci abrupte pe munte. Nu a fost
chiar atat de greu, iar privelistea a fost frumoasa de acolo, de sus. De la
intrarea in pestera se mai putea face ceva, si anume, cei foarte curajosi (si
nu au fost putini), au putut sa strabata valea pe tiroliana. Glasurile lor au
rasunat pe vale, pana departe.
In sfarsit, am intrat in
pestera. Trebuie spus ca pestera are o lungime de 6000 m, din care se viziteaza
1500 m. Este o pestera de formatiuni calcaroase. Pe poteci marcate cu bolovani,
pe scari ce urcau si coborau, am strabatut cei 1500 m. Privelistea a fost de
vis. Am vazut fomatiuni ce se prezentau ca niste statui, ori icoane, candelabre
si altele. Trebuie spus ca pestera are o vechime foarte mare, de 10 milioane de
ani. A fost locuita de oameni preistorici, gasindu-se urme ale acestora in pestera.
De asemenea, mai este locuita in
prezent de o populatie de lilieci de caverna, protejati de lege. Este una din
cele mai frumoase si spectaculoase pesteri, chiar mai frumoasa decat Pestera
Ursilor de la Chiscau. Este mai naturala, mai putin "prelucrata".
Daca am fost in zona, am
profitat de ocazie si am vizitat si Pestera cu Cristale de la Rosia. Comuna
Rosia este localitatea cu cea mai mare intindere din tara, 75 km patrati. In
urma cu 25 de ani, depasea chiar si Bucurestiul.
Asadar, comuna Rosia este o
vatra folclorica, facand parte din yona Sitului Natura 2000 si este sub tutela
Centrului pentru Protejae si Dezvoltare Durabila Bihor. Aici se postreaza cu
sfintenie portul si obiceiurle populare. Vechile mestesuguri populare se
practica (nu doar la targuri si expozitii). Tesutul lanii, tesutul la razboi,
impletitul, cusutul, pictura si alte
mestesuguri, le aduce faima taranilor in tara si in lume. Jocul si cantecul
popular din zona este binecunoscut peste tot, formatiile locale fiind invitate
la multe emisiuni si spectacole, datorita autenticitatii portului si repertoriului.
Am ajuns sus pe deal, la gura
pesterii (mai bine spus, la gura minei de bauxita, dezafectata de cativa ani).
Trebuie spus ca Pestera Rosia este singura pestera care nu are intrare
naturala. Accesul in ea se face prin galeriile de la mina Farcu. In interiorul
minei se afla si un mic muzeu al mineritului. Dupa un parcurs de cateva sute de
metri prin galeriile minei, ajungem la o scara verticala, ce face legatura cu
pestera. Peretii pesterii sunt impodobiti cu covoare de cristale, de culori si
forme diferite, unele chiar sfidand gravitatia si luand forme orizontale.
Spatiile din interior sunt foarte stramte, pe alocuri trebuind sa mergem in
lateral. Aceste cristale sunt efemere, adica in contact cu aerul, ele se
dezintegreaza, formand un praf fin. De aceea, acestea nu se comercializeaza. Nu
ai voie sa le atingi, deoarece ele se opresc din crestere.
Ghidul care ne-a insotit in
pestera, o fata draguta, ne-a vorbit cu mult patos, spre zona Rosia si despre
pestera. Ne-a informat ca in Romania
exista 14.000 de pesteri, dintre care 10.000 doar in Muntii Apuseni. Din
acestea, 4.000 sunt doar in judetul Bihor. Se intelege ca nu toate pot fi
vizitate. Mi-as dori sa am atata timp si, mai ales sanatate, sa pot sa le
vizitez pe toate.
In concluzie, am mai parcurs o
fila din Atlasul Geografic al Romaniei. A fost obositor, dar foarte frumos.
Avem o tara foarte frumoasa si multe locuri
de descoperit.
Doina Marta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu