oraţie de nuntă

Cătălin Afrasinei

la nunta mea am primit în dar UN CAVOU pe care

pentru orice eventualitate când m-am dus în cimitir

să-l caut nu l-am mai găsit după ce l-am dat

la ,,pierderi irecuperabile’’ m-a încurajat mama

,,aşa ţi-a fost ursit să-ţi cauţi moartea şi locul de veci

şi ele să dispară’’

DE LA NAŞTERE ŢI-A MURIT MOARTEA

în etate fiind la naşterea ta

să nu mor de cosmice dureri

să nu mă arunc pe fereastră

sub privirile directorului de spital

care se temea de puşcărie

nu de moartea mea

nu de naşterea ta

securitatea numindu-l cel mai bun director

laureîndu-l

pusese de strajă toate surorile toate ambulanţele

-vă imaginaţi cum arătau pe atunci

ÎNAINTE DE CUTREMUR-

toţi pacienţii să mă păzească

ACESTA NU VA FI OM OBIŞNUIT

le-a spus directorul spitalului TUTUROR

ca să-i îmbărbăteze din moment ce

toţi stăm pe lângă mă-sa să–l nască

FIŢI SIGURI va veni o vreme

când vom sta pe lângă el ca SĂ TRĂIM

le-a mai spus directorul spitalului TUTUROR

în timp ce mama începuse să recite LUCEAFĂRUL

ca să-i mai treacă din durerile facerii

singura poezie pe care o ştia învăţată

la comanda poetului ion brad artist al poporului comunist

care ştia el ce ştia despre o învăţătoare care-nvaţă luceafărul

în dureri cum se va îndurera lumea tot aşa se va dezdurera

şi nici o salvare din lume nu va putea să-i ia dragostea şi s-o ucidă