Metafizica inspiratiei literare, bineinteles a
acelei laturi calitative a metafizicii, tine vesnic vie si invietoare sursa
inspiratiei si gandirii noastre inspre un univers al frumosului vietii in
general. Chiar daca uneori metapsihic, adica nedemonstrat stiintific, se stie
ca tot ceea ce omul poate concepe si gandi, viata si experienta a demonstrat ca
poate fi si realizabil, intrandu-se in lumea realitatilor.
Marii titani ai gandirii si creatiilor literare sau
tehnice au dovedit asta intotdeauna dealungul intregii istorii omenesti. Asta
insemnand ca Duhul creatiei divine din care am fost adusi in viata
supravietuieste, inspirandu-ne continuu ideea libertatii, civilizatiei, si a
individualitatii fiintei noastre! Eticul si esteticul tin de legitatile
creatiei din inceputuri, in aceste legitati omul a fost asezat si facut
responsabil a le implini si respecta!
Omul insa a pacatuit, si pacatuieste, dar se si
straduieste continuu sperand sa-si recastige acel omenesc, natural si sfant
drept la o viata libera, egala si civilizata. Vedem insa ca aceste
straduinte, uneori, capata forme de lupta, razboaie,
crime, salbaticie! Deci este aici o necesitate continuu vie, gasind exprimare prin vointa noastra, arte, rostire
sau scris pentru a infrange imperfectiunile, nesabuitele interese in care noi
oamenii ne aventuram! De multe ori neglijand pe cei de langa noi, care, la fel traiesc
speranta unei vieti fericite!
Revista literara este si trebuie sa fie asemenea unei
“scripturi biblice”, o facere a istoriei cu cele mai luminate si daruite
personalitati, fie politicieni, constructori, profesori, scriitori si poeti!
Dar, sa iesim din acest teren introductiv, si sa ne
alegem cateva repere care se dovedesc benefice spre exemplificare si folosinta,
cu adevarate puncte de referinta!
Revista “Suflet Nou” - Comlosu Mare, are valente ce
leaga o intreaga gandire si demnitate umana; aduce conectii la cele mai
prodigioase subiecte si personalitati ale gandirii si creatiei literare care promoveaza si au promovat cultura si educatia,
frumosul, familia si echitatea in societate!
Mai direct, dl. Prof. Traian Galetaru secretar de
Redactie al Revistei “Suflet Nou” aduce
in prim plan, cu orice ocazie, stradaniile fauritorilor de opinii incepand cu
Mihai Eminescu, Iulian Grozescu, Miron Pompiliu, cei care la anii 1865
stalpuiau ridicarea Revistei “Familia” fondata de Iosif Vulcan la Pesta, precum
si personalitati ale zilelor de azi, care duc mai departe stindarul nazuintelor
strabunilor nostrii!
Comlosenii erau mandri, dupa cum mandri sunt si azi,
de Fiul localitatii lor, Iulian Grozescu cel care avea sa devina primul
redactor la revista lui Vulcan. Iulian Grozescu are intradevar o semnalare a
activitatii sale literare inca dinaintea fondarii revistei vulcaniene, asa dupa
cum vom vedea mai la vale! Vedem cu satisfactie ca revista “Suflet Nou” - Comlosu
mare acorda intinse spatii pe filele ei, prezentarii operei si personalitatii
geniale a lui Mihai Eminescu, fapt foarte apreciabil aici in Banatul pe care
bucovineanul Eminescu l-a iubit si de care se simtea atras.Sarbatorim anul
acesta 164 ani de la nasterea lui Eminescu. Se afla caci tocmai Iulian
Grozescu, redactorul de la Familia lui Vulcan sa fie cel ce schimbase numele
Eminovici in Eminescu. Asadar Eminescu devine o adevarata si luminoasa
personalitate pe care toti o iubim, toti o dorim a ne fi aproape!
Revista “Familia” avea sa creasca cu anii, devenind
o adevarata revista enciclopedica. Apoi treptat, aproape dupa cronologia
generatiilor viitoare aveau sa i se alipeasca Revistei cei mai valorosi poeti
si scriitori, patrioti ai emanciparii Neamului si Limbii Romane, floarea
culturii si literaturii romane, astfel ca in zilele de azi, Familia ajunge a fi
o adevarata institutie de arta si cultura!
Inceputurile insa desigur ca nu au fost usoare,
evenimentele vremilor tot mai potrivnice cereau oameni de scacrificiu, care sa
puna mai presus emanciparea Neamului si al Limbii , a unirii Principatelor
Romane, inlaturarea sclaviilor imperiale!
De multe ori se scria cu sange ideile emanciparii si dreptatii, nu numai
cu inkuri!
 |
| Iulian Grozescu |
Iulian
Grozescu – s-a nascut la 20 ianuarie, 1839, in
satul banatean Comlosu Mare, in familia preotului Ioan Grozescu. Tanarul Iulian
a urmat studiile liceala la Timisoara, Arad si Oradea. A urmat Dreptul la
Pesta. In perioada studiilor universitare a publicat poezii la reviste precum
Concordia, revista umoristica Strigoiu, iar in 1863 apare tot la Pesta, revista
satirica Umoristu, condusa de George Ardelean, la care Iulian se alatura ca
redactor. Aici are ocazia sa lege o trainica prietenie cu primul Redactor al
revistei, tanarul Iosif Vulcan,
nascut la Holod-Bihor, la data de 31 Martie,1841, intr-o familie de preoti,
avea sa studieze avocatura, dar
literatura la castigat de partea ei pentru intreaga lui viata.
 |
| Iosif Vulcan |
La 5 iunie 1865 merituoasa revista Familia fondata
de Iosif Vulcan, isi incepe aparitia, iar Iulian Grozescu de la bun inceput
devine redactor al acesteea, publicand la randul sau poezii, nuvele, traduceri,
recenzii, s.a.m.d. In Nr.1 al revistei redactorul comlosan declama: “Sculati-va
umbre marete ale trecutului glorios!”(Caderea Timianei – nuvela istorica). Va
publica aici cele mai frumoase scrieri ale sale. Dupa 15 ani de aparitie la
Budapesta, in primavara anului 1880, Iosif Vulcan decide sa mute redactia
Familiei la Oradea, continuand aparitia acesteea fara intrerupere pana la
sfarsitul anilor 1906. Lucian Drimba
observa ca aceasta mutare ar fi avand si unele considerente de natura
familiala, dar si politic, mai ales ca in perioada anilor 1879, framantarile in
interiorul imperiului austro-ungar luasera amploare.
Iulian Grozescu inspirator scria versurile: “Mult
dorita primavara,/ Cu ce bine ni-ai venit; Inceta-va viata-amara,/ S-avem trai
mai fericit?!”
La 25 februarie/9martie, 1866, apare steaua
Bucovinei tanarul Mihai Eminescu, cu
poezia sa De-as avea!, “impresionand placut” pe cei de la redactia
Familiei. O era noua se va naste in viata si activitatea Revistei lui Vulcan. Se stie ca la Ipotesti, tanarul Mihai Eminovici
se indragosteste de Casandra Elena, o fetita gingasa, dar care insa moare
timpuriu. Viitorul Luceafar al poeziei romanesti, o deplange cu toata fervoarea
tineretii lui, astfel o evoca pe aceasta in poezia De-as avea! Despre viata si
evolutia talentului eminescian s-au scris tomuri de carti, si se vor scrie
inca, criticii tuturor vremurilor de la nasterea poetului si incoace spre
zilele noastre nu au contenit sa-i analizeze opera si personalitatea sa unica,
neaflandu-i-se vreo pereche. Perpessicius recunoaste ca si-a pierdut si vederea
din ochi cercetand si cautand patrundere in adancimile imaginatiei poetice a lui Eminescu. George Calinescu
i-a daruit carti intregi cuprinzand analize a Operei eminesciene! La fel
Nicolae Iorga, Tudor Arghezii, Ovidiu Drimba, fara sa insiram pleiada infinita
a iubitorilor poetului si ziaristului venit din Ipotestii Bucovinei romanesti!
Ion Luca Caragiale avea sa-I faca cea mai potrivita apreciere: “Era o
frumusete.O figura clasica incadrata de niste plete negre; o frunte inalta si
senina, niste ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva
este inauntru; un zambet bland si adanc, melancolic. Avea aerul unui sfant
tanar coborat dintr-o icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se
vedea scrisul unor chinuri viitoare… Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas
pana in cele din urma momente bune: vesel si trist, comunicativ si ursuz; bland
si aspru; multumindu-se cu nimic si nemultumit de toate(…).
Intre colaboratorii revistei Familia il gasim pe Miron Pompiliu, poet si folclorist
bihorean nascut la 1848 in localitate Stei de langa Beius, fiu al preotului din
localitate. Miron Pompiliu devine bun prieten cu Mihai Eminescu la Iasi. Ca si
ceilalti tineri ai vremii sale, dupa terminarea studiilor liceale din Oradea,
se inscrie la facultatea de Drept din
Pesta. Reintors, va trece Carpatii, stabilindu-se la Iasi ca invatator.
Publica in nr.35 al Familiei anului 1866, “Din oras”, iar in nr.30 al aceluiasi
an, “Ramas bun de la Crisana”. Incepand
din 1867-68, va fi foarte activ publicand poeziile: Romanca, La Clara, Iarna,
La Transilvania, Umbra lui Vlad Tepes, s.a.m.d. Publica si la Convorbiri
literare, incepand cu poezia “Casa din Vale”, semnaland dorurile locurilor
natale care incep sa-l copleseasca. Se
stinge din viata la anii 1897. O editie ingrijita si prefatata de Mircea Popa,
se va publica in Oradea, la Ed. “Mihai Eminescu”,1998.
Am dorit sa readuc in aceasta prezentare,
personalitatile imediate prezente in jurul lui Iosif Vulcan in momentul
fondarii Revistei sale “Familia”, care si azi supravietuieste ca un stindard
luminos in cuprinsul Istoriografiei Literaturii Romane, acolo la Oradea anilor
2014, Director IOAN MOLDOVAN.
Ioan
Miclau “Gepianul”
Cetatean de Onoare al comunei Gepiu – Bihor -
Romania
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu